Daniel Siegfriedsohn - Elena, românca cu ochi albaștri

 

Elena, românca cu ochi albaștri

Daniel Siegfriedsohn

08 Mai 2024

 

„Dreptate, dreptate,? Spune-mi în care cetate ești prinsă-n verigă?/ N-auzi mulțimea cum strigă?” (Dumitru C. Măldărescu, 1950).

 

Vinerea trecută a fost o zi însorită, am căutat-o să îi dau de mâncare... nu era acolo, am descoperit-o în părculețul de la Unirii stând grecește în iarbă lângă un pom și privind nemișcată în jos cu fața acoperită de cozorogul bonetei de jeans. M-am apropiat și i-am dat trei mere, era înfometată și a început să mănânce repede cu capul în jos ca o condamnată.

 

Am încercat să o încurajez, am mai întrebat-o câte ceva și mi-a răspuns scurt sau monosilabic printre înghițituri fără să mă privească... tatăl ei a murit și s-a certat cu mama din Popești Leordeni care trăiește cu altul. Mi s-a părut semnificativ că în fața ei în iarbă avea o sticluță cu câteva fire de boboci de trandafir... La ei privea pierdută când am zărit-o în parc

 

Pe 1 mai după prânz am găsit-o întinsă pe burtă în același loc din fotografie, lângă casa de bilete de lângă Hanul Manuc. Era atât de firavă... avea pe cap gluga unui hanorac de trening care îi acoperea complet fața. M-am apropiat și am strigat-o de câteva ori dar nu a avut nicio reacție și nu s-a mișcat. I-am lăsat ușor vreo trei mere lângă cap și a mormăit „ajung două... vreau să dorm”, fără să se miște nici să-și descopere fața. I-am spus să nu mai care greutăți pentru că sâmbăta trecută în zona Unirii era cu două bidoane de câte cinci litri în fiecare mână și cu alte trei, toate umplute cu apă... a îngăimat că le ducea la o florărie... Probabil că acolo vânzătoarele se folosesc de ea, românca cu ochi albaștri ajunsă în această situație dramatică...

 

Am întrebat-o dacă i-e foame sau sete și a îngânat că nu, apoi a zis că vrea un suc. I l-am cumpărat de alături și s-a ridicat în fund cu gluga trasă pe ochi, apucându-se să mănânce dintr-un rest de pizza care era lângă ea.

 

- Ai grijă de tine Elena, i-am zis...

 

Era ziua de 1 Mai când guvernanții sărbătoreau nepăsători și veseli gândindu-se cum să facă să rămână la putere, să mai târască în continuare România în mizerie și durere.

 

Nota redacției - Guvernanții au grijă de refugiații ucraineni oferindu-le facilități de care românii, în propria lor țară nu beneficiază. Mare dreptate a avut Luceafărul: „Vai de biet român săracul!/ Îndărăt tot dă ca racul,/ Nici îi merge, nici se-ndeamnă,/ Nici îi este toamna toamnă,/ Nici e vară vara lui,/ Şi-i străin în ţara lui” (Mihai Eminescu, Doina).

 

 

Foto - D.S.