„Dați-mi
Țara înapoi!” - Apusul lui Lăpușneanu al II-lea
Ion
Măldărescu
12
Mai 2024
Cu sprijinul nemijlocit al mamei năvălitorilor barbari
ai secolului al XXI-lea, în noiembrie 2014, nădragii unui tembel incurabil,
escroc și jefuitor la drumul mare, un „Lăpșneanu” trădător din naștere, au fost
unși cu adeziv și lipiți de scaunul cuvenit unui urmaș al românilor Ștefan,
Mihai, Ion sau Nicolae. Vreme de zece ani, acest Lăpușneanu al II-lea a citit
de pe prompter ce i s-a pus, a executat ce i s-a cerut, nu înainte de a repeta
în sinea lui (că de vorbit nu prea știe, scrâșnește doar aruncând cuvintele
printre măsele): „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu!”. A sacrificat ceva acest
Lăpuşeanu, ca măcar să fie bănuit a-şi iubi ţara? Nu! N-a făcut decât să-i
sacrifice cu cinism şi dezbinare pe cei care l-au ajutat să ajungă la palat!
Atribuindu-i acestuia nişte calităţi, merite, trăiri sau simţiri profunde, am
duce în derizoriu ideea de iubire de ţară.
Pe timpul când stagiul militar era obligatoriu în
România, perioadă în care după cum mărturisește chiar el -, Lăpușneanu al
II-lea a învățat să coase nasturi - personajul a fost „prăpăd” cum s-a exprimat
un fost „tovarăș de arme”, care îl descrie astfel: „a fost singurul militar
T.R. (ăștia erau studenți militari), care a încheiat stagiul nu cu gradul de
sublocotenent în rezervă, cum era regula, ci doar de... obergefreiter (caporal)
ca Joseph Porta, dacă l-ați citit pe Sven Hassel... (de aia nu prezintă poze cu
el din armata). Cu un asemenea grad plin de semnificații, era clar pentru cei
inițiați, că într-o zi va ajunge comandantul suprem al Armatei. Și a ajuns. Ca
și Hitler, care tot de la gradul de obergefreiter a început”.
Credeți că este imposibil să meargă lucrurile mai
prost ? Lăpușneanu al II-lea, sigur pe el, vă contrazice: „Ba e posibil!”. El a
demonstrat că poate să facă din imposibil posibil, adică să ducă țara direct în
neant. Timp de un aproape deceniu, Lăpușneanu aI II-lea a demonstrat că
trăsăturile sale dominate, care le subordonează pe toate celelalte, sunt
infatuarea și dorinţa de putere, de a o obține prin orice mijloace şi de a o
păstra cu orice preţ. A demonstrat că „lupu' păru-şi schimbă, da' năravul, ba”.
În acest scop, lipsa lui de scrupule a folosit orice mijloace: afaceri cu
copii, înșelăciuni cu „meditații”, încălcarea Tratatului de Armistițiu dintre
Aliați și România, încheiat la Moscova, la 12 septembrie 1944, privind
„moștenirea” „Deutsche Volksgruppe in Rumänien”, extinderea ocupației militare
străine pe teritoriul țării și trădarea poporului căruia i-a jurat credință…
„Pas cu pas”, anii au trecut și, odată cu ei, s-au
derulat eforturile și prestația Lăpușneanului al II-lea: vacanțele, deplasările
oficiale la Parlamentul European în timpul cărora a fost tratat cu supremă
nebăgare în seamă, concediile de recuperare după vizita la Piramidele Egiptene,
după vacanțele pe pârtiile de schi europene, după proba cu aruncatul paltonului
și după „chinuitoarele” zboruri cu avioane private de lux, până la cursele cu
bicicleta în Ziua Națională a României… pe banii contribuabilului român.
Ei, bine acum, la câțiva metri distanță de capătul
„domniei” se pare că cineva i-a introdus lui Lăpușnenu al II-lea nanoparticule
de transformare a sa în I.A. Rezultatul
a demonstrat rateul intervenției… sau poate, reușita acesteia. Depinde din ce
unghi este privită operația. Multipla infracțiune penală comisă recent de
Lăpușneanu al II-lea: zborul cu avion privat de lux la Înalta Poartă (cu
Carmencita, sine die), întâlnirea cu Sultanul Senil I al Potomacului (a cărui
popularitate a crescut spontan dincolo de Marea Gârlă după întâlnirea în cauză,
pentru a demonstrat localnicilor că se poate și mai rău). Adăungăm şi
promisiunile făcute de Lăpușneanu al II-lea Sultanului Senil I de a transforma
România în cap de pod pro Zelenski, contra Putin, fără a avea mandat din partea
poporului român, dar şi cedarea gratuită Ucrainei a unicei versiuni active
„Patriot” din cele patru cumpărate de România, și punerea la dispoziție a
teritoriului pentru instruirea militarilor „ucraineni”, fapte ce constituie
declarația de război împotriva Federației Ruse.
Lăpușneanule, te-a împuternicit Poporul Român să
declari război Rusiei? Iată prevederile Codului Penal (2024) Art. 394 unde te
încadrezi:
„Fapta cetăţeanului român de a intra în legătură cu o
putere sau cu o organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora, în scopul de a
suprima sau ştirbi unitatea şi indivizibilitatea, suveranitatea sau
independenţa statului, prin:
- provocare de război contra ţării sau de înlesnire a
ocupaţiei militare străine;
- subminare economică, politică sau a capacităţii de
apărare a statului;
- aservire faţă de o putere sau organizaţie străină;
- ajutarea unei puteri sau organizaţii străine pentru
desfăşurarea unei activităţi ostile împotriva securităţii naţionale, se
pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării
unor drepturi”[1].
Pe cale de consecință, Lăpușneanu al II-lea și
„Guvernele mele” - inclusiv cel cu ciucălachei și ciolachei trebuie deferite
Justiției și puse în fața unui autentic Tribunal al Poporului sub cel puțin
două grave capete de acuzare: subminarea economiei naționale și trădare de
țară. Și chiar dacă „Nu contează cine votează, contează cine numără voturile!”,
chiar dacă tastatura STS remodelează zicerea lui I.V.Stalin, un vot rațional
poate salva țara de dezastru.
Sunt conștient că unii dintre cei care vor urmări
linkurile de mai jos[2.3] mă vor caracteriza drept putinist, suveraninist,
naționalist, extremist… Acestora le răspund:
- nu sunt pro Ucraina!
- nu sunt pro Rusia!
- nu sunt pro NATO!
- nu sunt pro U.E.!
„Sunt român și punctum”!
Da! Sunt naționalist și să nu uităm că, așa cum a
precizat regretatul academician Răzvan Teodorescu, pentru prima dată în istorie
definiția acestui cuvânt a apărut în ziarul „Liberation” la câțiva ani după
Revoluția Franceză de la 1789: „Naționalism înseamnă doctrina iubirii de
patrie”.
Să nu uităm nici îndemnul lui Radu Gyr: „Trezește-te
Gheorghe! Trezește-te, Ioane!”, până când nu va fi prea târziu. Speranța moare
ultima! Mi-aș dori din tot sufletul ca la un spectacol unde răsună „Trei
culori” a lui Ciprian Porumbescu sau se recită „Doina” lui Mihai Eminescu să-i
văd pe români ridicându-se în picioare precum rușii din al doilea filmuleț[3].
Poate numai Adrian Păunescu ar mai fi reușit… dar el a plecat.
Îmi iubesc Țara și Neamul și, citând titlului
prodigioasei cărți a româncei patriot Maria Diana Popescu, cer tuturor
chiriașilor postdecembriști de la Cotroceni, „Victoria” și „Casa Poporului”:
„Dați-mi Țara înapoi!”.
------------------------------------
[1]
https://lege5.ro/gratuit/gezdmnrzgi/art-394-tradarea-codul-penal?dp=gqytsojwgeyta#google_vignette
[2]
[3]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu