Genocid
în Gaza - Acapararea de teritorii a regelui Bibi
Michael
Whitney, Analist geopolitic și social, S.U.A.
12
Mai 2024
Dacă ați urmat vreodată un curs de salvare, știți că
există o posibilitate reală ca o persoană care se îneacă să vă tragă în jos și
să muriți amândoi. Este o lecție care ar trebui să fie reținută atunci când
discutăm despre relația Americii cu Israelul. (Adaptare după Larry Boorstein)
Recent, Israelul și-a intensificat atacurile aeriene
asupra Rafah, bombardând peste 50 de locuri din inima orașului. Imaginile video
de pe Twitter au arătat pene de fum care se ridică din taberele improvizate și
din clădirile rezidențiale în care peste 1,4 milioane de refugiați sunt
înghesuiți în prezent în cel mai dens populat loc de pe pământ. Campania
aeriană a Israelului a fost însoțită de o ofensivă terestră considerabilă care
a desfășurat tancuri și vehicule blindate la granița de sud, unde trupele israeliene
au capturat rapid trecerea Rafah fără rezistență.
Creșterea bruscă a violenței a declanșat o panică larg
răspândită în rândul palestinienilor, mulți dintre care și-au adunat deja
familiile și bunurile în cărucioare și autobuze și au fugit spre nord în
siguranță. Atacul de deschidere asupra enclavei civile amintește de atacurile
anterioare asupra orașului Gaza și a lui Khan Younis, ambele au urmat un model
similar. Lansarea unor bombardamente aleatorii este menită să amplifice
sentimentele de teroare în rândul populației, în timp ce blocada umanitară întărește
controlul asupra alimentelor și proviziilor medicale esențiale. Obiectivul aici
nu este de a ucide cât mai mulți palestinieni posibil, ci de a-i forța să intre
în orașe întinse cu corturi, unde vor lâncevi în mijlocul dărâmurilor până când
comunitatea internațională va găsi o modalitate de a-i scoate din țară. Pentru
Israel, finalul jocului a fost întotdeauna curățarea etnică, o ștergere
cuprinzătoare a populației native. Invazia terestră a lui Rafah reprezintă faza
finală a acelei strategii maniacale. Acesta este dintr-un articol de pe site-ul
World Socialist Web :
Atacul asupra lui Rafah vine în ciuda acceptării de
către Hamas luni a unei propuneri de încetare temporară a ostilităților în schimbul eliberării ostaticilor. Dar după
ce au petrecut săptămâni întregi încercând să învinovăţească palestinienii
pentru războiul în curs, oficialii israelieni au respins categoric
propunerea...
Ca răspuns la atacul criminal israelian, mai mulți
oficiali americani și-au reiterat sprijinul nelimitat pentru Israel.
„Întotdeauna am arătat clar că suntem angajați în apărarea Israelului”, a
declarat luni purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Vedant Patel.
„Acest angajament față de securitatea Israelului rămâne ferm” (World Socialist
Web Site).
SUA reiterează sprijinul „de fier” pentru Israel în
timp ce Netanyahu lansează un atac împotriva
lui Rafah.
Sintagma cinică și înșelătoare „dreptul Israelului de
a se apăra” a devenit sinonimă cu uciderea premeditată în masă a civililor.
Majoritatea oamenilor nu au văzut niciodată ceva atât de oribil ca genocidul
Israelului în Gaza, ceea ce explică de ce campusurile universitare din Statele
Unite au devenit focare de activism politic aproape peste noapte. Studenții
americani servesc acum drept conștiință a națiunii opunându-se unui atac
flagrant imoral care vizează în mod deliberat femei și copii fără apărare.
Deloc surprinzător, Israelul nu a prezentat încă nicio
dovadă concretă că baia lor de sânge de 7 luni a ucis chiar și un militant
Hamas. În schimb, se așteaptă să credem afirmațiile neverificate ale
purtătorilor de cuvânt ale IDF care s-au dovedit a fi complet nesiguri în
repetate rânduri. Din câte știm, cifrele deceselor Hamas sunt complet fabricate
ca „40 de copii tăiați capul” sau numeroasele acuzații fictive de viol. Toate
aceste farse elaborate s-au dovedit a fi parte a unei campanii de relații publice
întortocheate, menită să construiască sprijin pentru măcelăria necruțătoare a
Israelului.
De fapt, nu există niciun motiv să credem că
operațiunea Israelului are vreo legătură cu Hamas. Hamas este doar un pretext
pentru a-i atrage pe palestinieni și a-i alunga din Gaza. Acesta este scopul
real. Dar, în timp ce sondajele arată că marea majoritate a populației globale
se opune cruciadei demente a Israelului , acesta nu este cazul în Israel.
Într-un articol recent, Philip Giraldi a afirmat că
„92% dintre israelieni susțin pe deplin masacrarea palestinienilor de către
Netanyahu și psihopații săi”. Autorul Norman Finkelstein a coroborat în mare
măsură descoperirile lui Giraldi, dar a oferit mai multe detalii într-un
interviu recent pe You Tube. Iată ce a spus el: „Nu este vorba doar de statul
israelian. Dacă te uiți la societatea israeliană... susține în mod covârșitor
războiul genocid din Gaza. Aproximativ 95% dintre evreii israelieni sunt cei care
susțin războiul. … Trebuie să recunosc, am fost uimit când am citit cifrele… În
ianuarie, doar 3,2% dintre evreii israelieni cred că IDF folosește prea multă
putere de foc în Gaza. Îți vine să crezi aceste cifre? În ianuarie, când cazul
ajunsese deja la CIJ cu privire la problema genocidului, doar 3,2% dintre
israelienii evrei credeau că IDF folosea prea multă putere de foc în Gaza.
Deci, atunci când oamenii îl învinuiesc pe Netanyahu pentru nebunie... aceasta
este o denaturare a faptelor... Întreaga populație este de acord cu ceea ce
face Netanyahu”. (Finkelstein raportează, de asemenea, că 60% dintre evreii
israelieni se opun chiar să furnizeze palestinienilor ajutor umanitar)[1].
Într-un videoclip de două minute pe Rumble,
Finkelstein a furnizat și mai multe date interesante care ajută la ilustrarea
caracterului monstruos al actualului fuziune israeliană. Nu este surprinzător,
remarcile sale au fost eliminate de pe You Tube, dar prezentate în schimb pe o
platformă mai mică de „liberă exprimare” numită Rumble. Iată o parte din ceea
ce a spus: „Am foarte puțină simpatie pentru ceea ce s-a întâmplat cu acea
stare. Este o stare satanică... Dacă te uiți la fiecare metrică: Intensitatea bombardamentelor;
Sarcina utilă de bombe; Imprecizia bombelor; Distrugerea infrastructurii
civile; Raportul dintre civili și combatanți uciși; Raportul dintre femei și
copii și numărul total de uciși. După fiecare măsură,... ceea ce face Israel în
Gaza este într-o clasă proprie. …Ei ucid oameni într-un lagăr de concentrare,
oameni nu pot merge nicăieri. Ei nu pot fugi[2].
Ce să facem din asta? La urma urmei, americanilor li
se spune constant că israelienii sunt la fel ca ei și că împărtășim aceleași
valori și credințe occidentale. Deci, de ce marea discrepanță? De ce, de
exemplu, 75% dintre democrați se opun acum acțiunii Israelului în Gaza
(majoritatea populației SUA dezaprobă acum acțiunea israeliană în Gaza –
„Gallup”), , în timp ce o majoritate covârșitoare a israelienilor cred că
actele sângeroase ar trebui să continue? Și de ce auzim în mod constant lideri
politici israelieni și birocrați de nivel superior denigrant palestinienii în
limbajul cel mai vitriolic și plin de ură? Și, în cele din urmă, de ce vedem o
multitudine de videoclipuri pe rețelele de socializare cu israelieni care
sărbătoresc distrugerea spitalelor, universităților și moscheilor palestiniene
sau care blochează camioanele cu alimente care se îndreptau spre Gaza sau
trăgând cu bucurie pentru o cameră în timp ce maltratează prizonierii în grija
lor? Cum explicăm acest fenomen? Ce ideologie întortocheată a otrăvit mințile
acestor oameni că i-ar trata pe alții cu o inumanitate atât de flagrantă?
În războiul din Gaza nu este vorba de Hamas, este
vorba de demografie.
Scene de genul acesta trebuie să-i facă pe oameni
obișnuiți să se scarpine în cap și să se întrebe de ce israelienii sunt atât de
fericiți că armata lor este folosită pentru a distruge o populație civilă. Ce
glorie este în asta?
Deloc. Mulți oameni sunt la fel de nedumeriți când aud
că politicienii israelieni își aruncă dezgustul față de palestinieni în timp ce
susțin că femeile și copiii merită aceeași pedeapsă ca Hamas. De unde izvorul
acela al urii? Și de ce ar vrea cineva în mintea lor să blocheze camioanele de
ajutor umanitar să livreze alimente femeilor și copiilor înfometați? Cât de
bolnav este?
Cum ajung oamenii așa? Ce fel de mediu social produce
oameni care celebrează acte sadice de brutalitate și cruzime?
Autorul Lawrence Davidson ajută să răspundă la aceste
întrebări, arătând cum transplantarea în Palestina a evreilor în principal
europeni a creat „incubatoare culturale și „rasiale” pentru un „noi (superiori)
vs. ei (inferiori)”, care este destul de comun în rândul populațiilor
coloniști. Iată mai multe: fondatorii sionismului modern erau atât evrei, cât
și europeni și (ca atare) dobândiseră simțul cultural de superioritate al
Occidentului în raport cu non-europenii ... Acest sentiment de superioritate avea
să joace un rol important atunci când se ajungea la un acord (Declarația
Balfour) (în care), britanicii ar... ajuta la crearea unei „căminuri naționale
evreiești” în Palestina... în alte colonii europene, în care locuiau un număr
mare de europeni, epoca de după cel de-al Doilea Război Mondial a văzut o
eventuală evacuare a acestora, pe măsură ce puterea s-a transferat asupra
nativilor… Din păcate, în cazul Palestinei, acest proces de decolonizare nu a
avut loc niciodată. La scurt timp după aceea, sioniştii au început să execute
un plan pregătit pentru a cuceri „Ţara Sfântă” şi a alunga sau subjuga
populaţia indigenă . Și cum rămâne cu acel punct de vedere imperial care îl
vedea pe european superior și pe nativ inferior ? Acest lucru a devenit
instituționalizat în practicile noului stat israelian...
Asta a făcut ca Israelul să fie unul dintre puținele
state naționale „occidentale” autoidentificate care a continuat să pună în
aplicare politici imperiale de stil vechi: au discriminat populația
palestiniană în toate modurile imaginabile, au împins-o în zone închise de
concentrare și au căutat să-și controleze trăiește în amănunte.
Dacă cineva dorește să știe ce a însemnat acest lucru
pentru caracterul evolutiv al cetățenilor israelieni, care acum ar trăi drama
colonială ca o putere imperială de sine stătătoare, ar putea arunca o privire
la o carte a lui Sven Lindqvist intitulată Exterminați toate brutele (New Press
1996). Această lucrare arată în mod convingător că stăpânirea asupra ei,
rezistând adesea popoarelor native, înjosindu-le și umilindu-le, ucigându-le
sau pedepsind în mod regulat atunci când protestează, îi determină pe coloniști
să dezvolte dorințe de genocid.
Israelienii și-au învățat copiii punctul de vedere
imperial, l-au sporit cu reportaje părtinitoare din mass-media, au etichetat
rezistența inevitabilă oferită de palestinieni drept antisemitism și au
considerat-o ca o dovadă a necesității de a suprima și controla această
populație de „Alții”.
Și, din punct de vedere sionist, întreg acest proces a
funcționat remarcabil de bine. Astăzi, toți evreii israelieni, cu excepția unui
pumn, nu le plac și se tem de oamenii pe care i-au cucerit și i-au strămutat.
Și-ar dori să plece. Și, când rezistența lor devine puțin prea mult de
suportat, acum sunt destul de dispuși să-i vadă scoși din drum...
Acum că apartheid-ul în Africa de Sud nu mai există,
israelienii sunt ultimii moștenitori supraviețuitori ai acelei moșteniri
îngrozitoare.
Originile rasismului anti-arab al Israelului,
„Consortium News”
Repetați: „... stăpânirea... rezistența popoarelor
native, înjosirea și umilirea lor, uciderea sau pedepsirea în mod regulat a
acestora atunci când protestează, îi determină pe coloniști să dezvolte dorințe
de genocid...”.
Rezumă asta experiența palestiniană din ultimii 75 de
ani?
Da.
Și s-au maturizat acele „doriri de genocid” într-un
genocid deplin care transformă toată Palestina istorică într-o zonă de foc
liber în care măcelul total al civililor este aplaudat ca o luptă împotriva
Hamas?
Da, din nou.
Este demn de remarcat faptul că punctele de vedere ale
altor analiști nu sunt pe deplin sincronizate cu cele ale lui Davidson. De
exemplu, iată cum a răspuns autorul Ron Unz când a fost întrebat dacă crede că
„rasismul a jucat un rol în modul în care palestinienii sunt tratați (de către
Israel)?
După cum am discutat într-un articol lung din 2018,
cuvântul „rasism” este un termen mult prea blând pentru a descrie atitudinea
iudaismului ortodox tradițional față de toți ne-evreii. Bazându-mă pe lucrările
fundamentale ale profesorului israelian Israel Shahak, am evidențiat câteva
fapte importante: din păcate, există și o latură mult mai întunecată, care
implică în primul rând relația dintre evrei și non-evrei, cu termenul extrem de
derogatoriu goyim folosit frecvent pentru a-i descrie pe cei din urmă. Pentru a
spune clar, evreii au suflete divine și goyim nu, fiind doar fiare în formă de
oameni. Într-adevăr, motivul principal pentru existența non-evreilor este acela
de a servi ca sclavi ai evreilor, unii rabini de rang înalt afirmând ocazional
acest fapt bine-cunoscut.
Viețile evreiești au o valoare infinită, iar cele
neevreiești deloc , ceea ce are implicații politice evidente.Finkelstein Norman
2024
Întâlnirea mea în urmă cu un deceniu cu descrierea
sinceră făcută de Shahak a adevăratelor doctrine ale iudaismului tradițional a
fost cu siguranță una dintre cele mai multe revelații care au schimbat lumea
din întreaga mea viață. Dar, pe măsură ce am digerat treptat toate
implicațiile, tot felul de puzzle-uri și fapte deconectate au devenit dintr-o
dată mult mai clare. De exemplu, cărțile mele de istorie i-au menționat
întotdeauna în mod dezaprobator pe Max Nordau din Germania și pe Cesare
Lombroso din Italia ca două dintre figurile fondatoare ale teoriilor europene
ale rasismului și eugeniei, dar abia de curând am descoperit că Nordau fusese
și fondatorul comun cu Theodor Herzl. al mișcării sioniste mondiale, în timp ce
principalul său tratat racialist Degenerare , a fost dedicat lui Lombroso,
mentorul său evreu.
Evident, Talmudul nu este o lectură obișnuită printre
evreii obișnuiți în zilele noastre. Dar este important să rețineți că până acum
doar câteva generații, aproape toți evreii europeni erau profund ortodocși.
Tiparele culturale și atitudinile sociale foarte distinctive se pot pătrunde cu
ușurință într-un populație considerabil mai largă, în special cea care rămâne
ignorantă cu privire la originea acelor sentimente, o condiție care sporește
influența lor nerecunoscută. O religie bazată pe principiul „Iubește-ți
aproapele” poate fi sau nu funcțională în practică, dar o religie bazată pe
„Urăște-ți aproapele” ar putea avea efecte culturale pe termen lung care se
extind cu mult dincolo de comunitatea directă a celor profund evlavioși. . Dacă
aproape toți evreii au fost învățați timp de o mie sau două mii de ani să simtă
o ură fierbinte față de toți neevreii și, de asemenea, au dezvoltat o
infrastructură enormă de necinste culturală pentru a masca acea atitudine, este
greu de crezut că o istorie atât de nefericită a avut absolut nicio consecință
pentru lumea noastră actuală sau cea a trecutului relativ recent. „The Jewish
Roots of the Gaza Rampage” (Rădăcinile evreiești ale furiei din Gaza), Ron Unz,
„The Unz Review” - OMI, ambele aceste răspunsuri ajută la explicarea
înclinației neobișnuite a Israelului pentru comportamentul crud și sadic.
Dacă acel comportament este o expresie a mentalității
coloniștilor care vede ocupantul ca fiind în mod inerent superior poporului
nativ sau o doctrină religioasă care denigrează străinii ca fiind „doar fiare
în formă de oameni”; rezultatul este acelasi. În ambele cazuri, comportamentul
agresiv al unui grup este justificat din punct de vedere al superiorității sale
de bază față de celălalt. Acesta este tipul de logică nietzscheană care permite
unei națiuni să arunce în praf o întreagă populație civilă și apoi să încerce
să o demnească drept „război între egali”. Ce gluma. După cum spune
Finkelstein, „Ei ucid oameni într-un lagăr de concentrare”. Gaza nu este un
meci de gladiatori în cușcă, este echivalentul moral al unui pluton de
execuție.
De asemenea, trebuie să ne întrebăm de ce Netanyahu
continuă cu operațiunea Rafah, când aceasta a exacerbat în mod clar izolarea
tot mai mare a Israelului și a tensionat relațiile dintre Tel Aviv și
Washington. Motivul este, pur și simplu, că planul de expulzare a populației
arabe din Palestina precede crearea statului evreiesc cu aproape 50 de ani. Cu
alte cuvinte, planul de eradicare forțată a poporului indigen din patria lor
istorică datează de la începuturile sionismului însuși cu mai bine de un secol
în urmă. După cum a spus „zelotul sionist Yosef Weitz în 1940 – cu opt ani
înainte de întemeierea statului Israel: „Trebuie să fie clar că nu există loc
în țară pentru ambele popoare... Dacă arabii o părăsesc, țara va deveni largă
și spațioasă pentru noi... Singura soluție este un Pământ... fără arabi. Nu
este loc aici pentru compromisuri ... Nu există nicio altă cale decât să-i
transferăm pe arabi de aici în țările vecine... Nu trebuie lăsat niciun sat,
nici un trib. Nu există altă soluție” (Arhitectul epurării etnice din Israel,
Stefan Moore, „Consortium News”).
Iată câteva informații suplimentare din coloana lui
Moore:
În 1932, când Weitz s-a alăturat Fondului Național
Evreiesc, în Palestina erau doar 91.000 de evrei (aproximativ 10% din
populație) care dețineau doar 2% din pământ... Schimbarea acelei realități
demografice a necesitat mai întâi o soluție radicală în două direcții, pentru a
convinge mandatul britanic în Palestina să permită mai multă migrație evreiască
și, în același timp, să dezvolte un program eficient de expulzare a
palestinienilor indigeni”.
Datorită angajamentului obsesiv al lui Weitz de
expulzarea în masă a palestinienilor, el a devenit cunoscut drept „arhitectul
transferului” - un eufemism pentru epurare etnică… care avea să ajungă la
apoteoza în Nakba din 1948.
„Nu este loc pentru noi cu vecinii noștri… singura
cale este să-i tăiați și să-i eradicați [arabii palestinieni] din rădăcini.
Vorbind în 1938, David Ben-Gurion a anunțat într-un
discurs din 1938: „După ce vom deveni o forță puternică… vom aboli împărțirea
și ne vom extinde în întreaga Palestină. Statul va trebui să păstreze ordinea -
nu prin predicare, ci cu mitraliere.”…
Planul D, a fost Masterplanul final pentru curățarea
etnică a Palestinei: „Ordinele au venit cu o descriere detaliată a metodelor
care trebuie folosite pentru evacuarea forțată a oamenilor: intimidare pe scară
largă; asediarea și bombardarea satelor și centrelor populației; incendierea
caselor, proprietăților și bunurilor; expulzarea rezidenților; demolarea
caselor; și, în cele din urmă, plantarea de mine în dărâmături pentru a preveni
întoarcerea locuitorilor expulzați...”
Când s-a terminat, mai mult de jumătate din populația
indigenă a Palestinei, peste 750.000 de oameni, fusese dezrădăcinată; 531 de
sate au fost distruse... și se estimează că 10-15.000 de palestinieni au murit.
Între timp, limbajul rasist folosit de liderii Israelului pentru a justifica
eradicarea în masă a palestinienilor rămâne neschimbat: „Ne luptăm cu animalele
umane și vom acționa în consecință”, scuipă ministrul israelian al Apărării
Yoav Gallant; „Aceasta este o bătălie, nu numai a Israelului împotriva acestor
barbari ”, spune prim-ministrul Benjamin Netanyahu, „este o bătălie a
civilizației împotriva barbariei ”. Și „Nu există palestinieni, pentru că nu
există un popor palestinian”, declară ministrul de finanțe Bezalel Smotrich.
„Este tentant să respingem renașterea transferului
drept excesele sălbatice ale extremiștilor de dreapta”, scrie Nur-eldeen
Masalha. „O astfel de demitere este totuși periculoasă și este bine să ne
reamintim că conceptul de transfer se află chiar în centrul sionismului.
(Arhitectul epurării etnice din Israel, Stefan Moore, Consortium News).
O lectură atentă a articolului lui Moore ar trebui
să-i convingă pe cititori că scenariul
din 7 octombrie este doar o cortină de fum care este folosită pentru a
ascunde motivul real al războiului, care este hotărârea Israelului de a
controla întregul teritoriu dintre râu și mare, pentru a putea stabilirea unui
stat evreiesc viabil din punct de vedere demografic, cu o majoritate evreiască
clară. Acesta este obiectivul principal al proiectului sionist și a fost de mai
bine de un secol. Ultimul obstacol rămas în atingerea acestui obiectiv sunt
aproape două milioane de palestinieni care preferă să moară decât să-și
abandoneze patria. Le dorim succes.
------------------------------------------
[1] Norman Finkelstein despre
Israel-Palestina -
- 55:10 min.
[2] Norman Finkelstein despre statul
satanic Israel, Rumble
Sursa -
https://www.unz.com/mwhitney/king-bibis-land-grab/ - via
https://www.globalresearch.ca/genocide-gaza-king-bibi-land-grab/5856841 - 8-10 mai 2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu