COPIII SI MUZICA CLASICA

COPIII SI MUZICA CLASICA - Parintele Serafim Rose

Copilul care, înca din primii sai ani de viata, a ascultat muzica clasica de buna calitate si si-a vazut sufletul sporit de ea, nu va mai fi atât de ispitit de ritmurile crude si de mesajul muzicii rock sau al altor forme contemporane de pseudo-muzica, pe cât sunt copiii crescuti fara o educatie muzicala. O astfel de educatie muzicala, asa cum au spus unii dintre Staretii de la Optina, subtiaza sufletul si îl pregateste pentru primirea întiparirilor duhovnicesti.

Parintele Serafim Rose, Cantul inimii – puterea cuvantului si a muzicii (PSR), traducere de Laura Marcean & Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 9.

USURAREA - Parintele Rafail Noica

Când te duci la duhovnic, cere lui Dumnezeu ca prin preotia duhovnicului, prin lucrarea tainica, cum ne-a lasat-o Biserica, sa ti se ierte pacatele. Si nadajduiesc ca, daca vei face aceasta, daca o vei face în duh si în adevar cât de putin, de la fiecare spovedanie o sa iesi mai mult sau mai putin „zburând”. Si acest „zbor” nu este doar o stare psihologica, ca te simti „psihologic” usurat, nu este „sufletistic”, ci într-adevar în duh se întâmpla usurarea, de care, da Doamne, sa ai parte acum si în veci!

Parintele Rafail Noica, Cultura Duhului, Ed. Reintregirea, Alba Iulia, 2002, p. 128

DELICATESE - Sfantul Ioan din Kronstadt

Nu iubi darurile mai mult ca pe Daruitor, nu iubi hrana stricacioasa mai mult decât hrana nestricacioasa – preacuratul Trup si Sânge al lui Hristos, fiindca sunt unii care iubesc delicatesele lor mai mult decât aceasta hrana cereasca, nestricacioasa, de viata facatoare.

Sfantul Ioan din Kronstadt, Spicul viu – ganduri despre calea mantuitoare, traducere de Adrian si Xenia Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2002, p. 131.

ACELASI AER - Sfantul Ioan din Kronstadt

A-ti iubi aproapele ca pe tine însuti, a-i împartasi bucuriile si necazurile, a-l hrani, a-l îmbraca la nevoie, a respira – ca sa spunem asa – acelasi aer cu el, considera toate acestea tot atât de firesti precum a mânca tu însuti si a te ocroti pe tine, nu le lua drept acte de binefacere, de iubire de aproapele, ca sa nu te lauzi cu ele. „Caci unul altuia suntem madulare” (Efeseni 4, 25).

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 330

CEL MAI BUN BUCATAR - Parintele Paisie Olaru

Stând batrânul Parinte Paisie într-o zi de vorba cu ucenicii sai, i-au cerut cuvânt de folos sufletesc, iar el le-a raspuns: Iata ce, parintilor. Fiecare îsi pregateste mâncarea dupa gustul si placul sau. Daca i se pare dulce, o mai acreste, daca i se pare nesarata, îi mai pune putina sare si verdeturi si o face cum îi place; si daca îi place lui, place la toti. Eu asa cred. Tot asa se întâmpla si cu viata duhovniceasca a fiecaruia. Fiecare dintre noi îsi pregateste mântuirea dupa cum crede el, cum voieste si cum poate, dupa râvna si harul pe care i le-a dat Dumnezeu. Spun batrânii ca foamea este cel mai bun bucatar, iar saracia cel mai bun gospodar. Tot asa si cu mântuirea sufletului nostru. Râvna, rugaciunea si smerenia ajuta cel mai mult pe calea mântuirii.

Parintele Paisie Olaru, Parintele Paisie duhovnicul, traducere de editie ingrijita de Arhimandrit Ioanichie Balan, Ed. Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, Iasi, 1993, p. 35-36.

CASA CRESTINULUI - Sfantul Ioan din Kronstadt

Orice casa de crestin închipuie casa cea necuprins de mare, universul, cerul si pamântul, în care salasluieste Domnul. Iata de ce întâlnim în orice casa de crestin chipurile Mântuitorului si Maicii Domnului, care cheama la rugaciune pe cei ce vietuiesc în acea casa si care vin cu evlavie înaintea Lor.

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 382-383.

EXPERIENTA DE VIATA - Compozitorul Arvo Part

Omul este mai mult decât o masina oarecare sau un sac gol. În el, pe lânga toate celelalte, functioneaza mereu si constiinta; ea îi trimite impulsuri. Daca în jurul nostru si înauntru, în sânge, este mereu zgomot, atunci bineînteles ca nu mai ascultam aceste impulsuri. Nu stim cine suntem. Suntem târâti de puhoiul unui râu de munte. Dar închipuiti-va ca acolo, în râul cel de munte, omul lupta între viata si moarte si, dupa o piatra oarecare, într-un coltisor, deodata se opreste. Si acolo este liniste. Si slava lui Dumnezeu ca a izbutit sa iasa de acolo [din acel puhoi] macar pentru o clipa. Iata, atât de dramatice pot fi lectiile din care putem învata adeseori în timpul vietii. Lucrul acesta trebuie trait. De zeci de ori. Numai atunci începe [sa se arate] o oarecare stralucire tacuta si umilinci oasa, care va ramâne. Apare experienta, deprinderea, si omul începe sa vada în acest întuneric. E ca si cum ai intra din strada într-o încapere întunecoasa si n-ai vedea nimic la început. Abia apoi începi sa vezi. Odata cu trecerea anilor. Aceasta discutie nu este pentru cei tineri. Ei nu pot sa se raporteze astfel la problemele de felul acesta. Omul care are putina experienta de viata, care a suferit putin, umbla pe alte cai. El are alte interese si necesitati.

Compozitorul Arvo Part, Cantul inimii – puterea cuvantului si a muzicii (AP), traducere de Laura Marcean & Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 112.

Sursa: Pr. Alexandru Stanciulescu Barda