Umbra, romanul lui Teodor Bulza / recenzie

Umbra, romanul lui Teodor Bulza / recenzie

Umbra care mă însoţeşte : incursiuni în memorie şi o fantezie

este al patrulea roman al scriitorului Teodor Bulza, nascut la 9 iulie 1949 in Semlac, jud. Arad. Biografia sa e impresionanta si justifica introspectia autobiografica: student al prof. G. I. Tohăneanu, absolvent al Facultăţii de Filologie, Universitatea din Timişoara, şef al sectorului de presă al Comitetului Judeţean Timiş al P.C.R., redactor-şef la „Drapelul roşu" si „Luptătorul bănăţean" in zilele Revolutiei, secretar general de redacţie la „Vremea", fondator al Tipografiei Cromoman, comentator la „Renaşterea bănăţeană", „Azi", „Românul", „Agricultura României" etc.. Obţine un Premiu national pentru roman, e Cetatean de onoarea al comunei Semlac.

Romanul Umbra ... a aparut in colecta Memorialistica a editurii David Press Print, Timişoara 2016, 254 p. (ISBN 978-606-8643-69-4) si este numai aparent un bilant obisnuit, nostalgic al unor vremuri de mult trecute, la Limesul milenar dintre civilizatia occidentala si cea orientala, catolica si ortodoxa, in Banat, unde traiesc de secole romani, germani, maghiari, tigani, francezi, cehi, croati etc., fiecare cu traditii inconfundabile, care influenteaza nolens volens si pe vecin. Daca Herta Müller, nascuta in 1953 in Nițchidorf, din aceiasi generatie, a primit Premiul Nobil pentru ca a avut inspiratia si curajul sa transpuna in limba germana un mental romanesc de Limes banatean, Teodor Bulza nu face acrobatie lingvistica, echilibristica de literatura comparata, social-politica, ci se exprima firesc si ne face accesibila o lume pe care pentru a o intalege e nevoie, pe langa talent si de poezie, filozofie si nu in ultimul rand de metafizica. Privind inapoi spre anii copilariei el se inspira din Cântecul obârsiei a lui Lucian Blaga, indemnandu-l, ajutandu-l pe cititor sa perceapa si din alta perspectiva, filozofica, fugit irreparabile tempus:

La obârsie, la izvor

nici o apa nu se-ntoarce,

decât sub chip de nor.

La obârsie, la izvor

nici un drum nu se întoarce

decât în chip de dor.

O, drum si ape, nor si dor,

ce voi fi, când m-oi întoarce

la obârsie, la izvor?

Fi-voi dor atuncia? Fi-voi nor?

Fiind vorba de „Umbra care mă însoţeşte : incursiuni în memorie şi o fantezie“ in ciclul Mirabila sămînţă poetul continua:

Umbra ce-o purtăm pe drum,

că-i din soare, că-i din lună,

ne-nţeleasă-i ca o rună,

scrisă-n piatră de lagună.

Să-nsoţească-n lumi fiinţa

merge-alături nefiinţa.

Umbra ce-o purtăm pe drum

e un fum? O, nu e fum.

Toate-n preajmă vor să spună:

e şi umbra-ntruchipare

a nimicului din Soare,

a nimicului din Lună.

Si sa incheiem paralela dintre literatura autobiografica a lui Teodor Bulza cu poezia lui Lucian Blaga cu o viziune metafizica, pentru ca, dupa cum a formulat si un print al Bisericii: „Pe cei ce Îl iubesc pe Dumnezeu, binele îi urmareste ca propria lor umbra“.

Umbra lui Dumnezeu e tot ce vezi,

ce-n spatiu se desparte si s-aduna,

pamant e ea, si prund si unda,

un drum cu calatorul dimpreuna,

fantana-adapostind o luna.

Umbra lui Dumnezeu e mai vartoasa in lumina,

mai grea ca alte umbre. Si nu-ti scapa.

Si poti s-o strangi sub chip de holda si gradina.

Si poti s-o bei in chip de apa.

Partea a doua a romanului are pe langa calitatea literara, filozofica, metafizica cu care ne-a familiarizat in prima parte si o dimensiune neasteptata, unica in descifratea evenimentelor istorice din dec. 1989. Teodor Bulza nu numai ca a fost in celebrul Balcon al Operei, in casa preotului László Tökes, la judeteana de Partid, la ziar si la tipografie, in mizeul evenimentelor in care se tragea cu munitie de razboi, cu morti si raniti, el a trait direct si nemijlocit nesiguranta, haosul, tradarea, duplicitatea, inevitabile la schimbarea sangeroasa a regimului. Toate aceste fatete ale evenimentele din decembrie, dar mai ales a personajelor cheie, sunt prezentate cu talent, cu o naturalete dezarmanta, daca luam in seama prin cea momente dramatice, existentale a trecut autorul personal. Aceasta drama nationala si personala e un document de referinta a revolutiei. Romanul merita citit si are toate calitatiile, ingredientele unui scenariu de film.

www.viorel-roman.ro

Bremen la 15 august 2017

Teodor Bulza (9 august 1949, Semlac, judeţul Timiş) - prozator.

Este fiul Anei (născută Sfordon) şi al lui Petru Bulza, muncitor. După absolvirea Facultăţii de Filologie, secţia română-franceză, a Universităţii din Timişoara (1972), lucrează ca ziarist şi publicist-comentator la diferite ziare şi reviste timişorene.

Debutează la „Amfiteatru”, în iulie 1977, cu un fragment de roman, Calul alb. Colaborează la „Amfiteatru”, „Flacăra”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Tribuna României” şi „Viaţa studenţească”, în romanele Iulie (1979, Premiul Comitetului Central al UTC) şi Casa şerpilor (1982), ca şi în culegerea de reportaje Lumini bănăţene (1979), Bulza încearcă, pe urmele lui Ioan Slavici şi ale lui Titus Popovici, o reconstituire dominată de lirism a teritoriului de graniţă dintre Ardeal şi Banat.

Situaţiile sunt cele familiare din proza lui Marin Preda, Nicolae Velea sau D.R. Popescu: lumea satului de câmpie asistă debusolată, după război, la dispariţia vechiului ei mod de existenţă. În atmosfera idilică pătrunde violenţa, iar evenimentele dramatice - violuri, incendii, vendete - abundă, ceea ce asigură relief unei naraţiuni fluente.

Inventivitatea epică a autorului este dublată câteodată de o anumită fineţe psihologică: între numeroase personaje schematice se distinge câte o figură creionată mai nuanţat, ca de pildă aceea detestabilă, dar nu simplistă a bogătaşului Ţuper, violatorul Liviei, pedepsit ulterior de soţul femeii, ţăranul sărac Ceampaş.

Cu o viziune marcată ideologic, ca atunci când înfăţişează maniheist relaţia dintre ţăranii săraci şi chiaburi sau înfruntarea regimului comunist cu partizanii, autorul priveşte realitatea prin ochii reporterului: el descoperă evenimentul spectaculos într-o ambianţă anodină şi îl evidenţiază printr-un scris nervos, dinamic, plin de culoare, utilizând cu precizie tehnici cinematografice ale relatării (decupaj, montaj, flash-back).

Opera literară

Iulie, Timişoara, 1979;

Lumini bănăţene, Bucureşti, 1979;

Casa şerpilor, Timişoara, 1982.

http://crispedia.ro/teodor-bulza/