SCRISOARE PASTORALA IN MARAMURES
Pr. ALEXANDRU
STANCIULESCU
COPILASUL SI MAMA - Sfantul Tihon din
Zadonsk
Vezi ca un copilas alearga mereu
la mama lui pentru orice trebuinta; de vrea mâncare, apa, sau poate altceva, i
le cere mamei; daca da de vreun necaz, iarasi fuge la maica sa. Si chiar si
atunci când primeste vreo pedeapsa de la ea, nu se desprinde de mama lui, ci
ramâne în preajma ei si se lipeste de dânsa, o iubeste si tot de la ea le cere
pe toate. Întocmai este si credinta crestina, care-L primeste si Îl are pe
Dumnezeu drept Tata. Ea lasa în urma sa tot ce este în afara Domnului si doar la
El alearga pentru orice trebuinta, zicând împreuna cu Prorocul: „Tu esti
nadejdea mea, partea mea esti în pamântul celor vii” (Psalmul 141, 5); si înca:
„Lipitu-s-a sufletul meu de Tine si pe mine m-a sprijinit dreapta Ta” (Psalmul
62, 8). Un astfel de suflet credincios pe toate, cu smerenie si cu frica, le va
cere si le v a astepta de la Dumnezeu, Tatal sau: „toata darea cea buna si tot
darul desavârsit de Sus este, pogorându-se de la Parintele luminilor” (Iacov 1,
17). De primeste cele cerute, Îi multumeste, iar de nu, totusi nu
deznadajduieste, ci le asteapta cu rabdare, strigând cu Prorocul: „Catre Tine
am ridicat ochii mei, Cel Ce locuiesti în cer. Iata, precum sunt ochii robilor
la mâinile stapânilor lor, precum sunt ochii slujnicei la mâinile stapânei
sale, asa sunt ochii nostri catre Domnul, Dumnezeul nostru, pâna ce se va
milostivi spre noi” (Psalmul 122, 1-2). Si asa precum copilul fuge la mama când
vede necazul si nenorocirea, cautând la ea ajutor si ocrotire, iar când se afla
în boala si în neputinta, suspina catre mama sa si îsi întinde mâinile spre ea,
spunându-si betesugul, asemenea si inima cea credincioasa, în orice ispitire si
nenorocire, alearg a la Dumnezeu si cere de la El ajutor si aparare, strigând
catre Dânsul împreuna cu toti dreptii: „Doamne, scapare Te-ai facut noua în
neam si în neam” (Psalmul 89, 2); si înca: „Tu esti scaparea mea din necazul ce
ma cuprinde; bucuria mea, izbaveste-ma de cei ce m-au înconjurat” (Psalmul 31,
8). Si de va primi pedeapsa de la Tatal Ceresc, tot nu se va departa de Dânsul,
ci va lua drept bune toate cele ce sunt trimise de la Bunul Dumnezeu,
amintindu-si acel cuvânt de mângâiere pe care El îl graieste fiilor Sai: „Fiul
meu, nu fi nebagator de seama de dojana Domnului, nici nu slabi fiind certat de
Dânsul. Caci pe cel pe care îl iubeste Domnul îl cearta si bate pe tot fiul pe
care îl primeste” (Evrei 12, 5-6). Si precum un copil se departeaza si fuge de
oamenii necunoscuti si straini, caci se teme de ei chiar de nu se afla în
primejdie, asemenea si sufletul cel credincios, întrucât nu este din aceasta
lume, se departeaza si se fereste de ea si de toate cele ale ei întocmai ca de
un strain, pentru ca nu cumva prin alipirea de lume sa se departeze si sa se
lipseasca de Dumnezeu. Cinstea, slava, bogatia si dulceata lumii sunt
îndoielnice pentru acel suflet; el se pazeste de cei ce uneltesc cele
pamântesti si stricacioase atât cu fapta, cât si cu cuvântul; se fereste de ei
ca de straini si nu se poarta cu ei prieteneste, caci se teme sa nu se
departeze de Dumnezeul sau prin prietenia cu acestia si sa nu se lipseasca de
dragostea Domnului prin iubirea lor. Si asa cum un copil, chiar de va fi
ademenit de necunoscuti si ispitit de ei cu un mar sau cu orice alt lucru
asemanator, nu se va dezlipi de mama lui si nu va merge dupa straini, desi se
mai întâmpla sa se apropie de ei si sa primeasca cele oferite, însa luându-le,
cu frica si cu grabire se întoarce si f uge la maica sa, asemeni face si un
suflet credincios: desi aceasta lume îl ademeneste cu slava, cinstea si placerea
ei, el nu-i împlineste voia si nu se dezlipeste de Dumnezeul lui; nu se tine de
lume, ferindu-se de ispitele acesteia, „pentru ca toate cele ce sunt în lume –
pofta trupului si pofta ochilor si trufia vietii – nu sunt de la Tatal, ci din
lume sunt” (1 Ioan 2, 16). Si chiar de se întâmpla sa primeasca cinstirea ce i
se aduce, o primeste cu frica, temându-se ca nu cumva sa cada de la Dumnezeu
prin acea slavire, care în mare parte schimba înspre rau deprinderile cele
bune; si socoteste ca cinstea aceea este pentru el o ascultare, nu o desfatare
si o plineste pe aceasta cu frica, spre slava Domnului sau si spre folosul
aproapelui. Tot astfel, si de i se daruieste bogatie, el nu-si leaga inima de
ea, ci doar de Dumnezeu se lipeste; mâncarea, bautura, haina, odihna si
adapostul le primeste dupa tr ebuinta, caci fara acestea nu ne este cu putinta
a trai, dar nu le foloseste spre placere si rasfat, ci se slujeste de ele cu
frica de Dumnezeu, pentru a nu-L mânia pe Domnul cu prisosinta, lipsindu-se
prin aceea de mila Lui si cazând de la Dânsul. Si dupa cum un copil, chiar de
este smuls de straini de lânga mama lui si tras în laturi, se tine totusi de ea
cu putere, o strânge în brate, plânge si striga pentru a nu se desparti de
dânsa, întocmai face si inima cea credincioasa: cu toate ca diavolul si lumea
cea rea se straduieste sa o desprinda de Domnul, aducând asupra ei necazuri,
suferinte si nenorociri, ea totusi se tine strâns de Dumnezeul sau, rugându-se
Lui cu staruinta si cerându-I sa nu o lase în necazuri si sa-i fie ajutor
împotriva vrajmasilor Lui. Într-un cuvânt: asa cum un prunc îsi pune toata
nadejdea pentru bunastarea sa întru a fi în preajma mam ei lui, iar
îndepartarea de ea o socoteste drept lipsire de darea cea buna, asemenea si
sufletul credincios, pentru care toata fericirea si desfatarea este ca numai de
Dumnezeu sa se alipeasca si care gaseste ca este o nenorocire a te lipi de
faptura si a te desprinde astfel de Facatorul. Din aceasta întâmplare sa
înveti, crestine, ce este credinta crestineasca si vie, care nu poate fi fara
frica de Dumnezeu si fara dragoste. Citeste sfintii Psalmi, scrierile
Prorocilor si ale Apostolilor, precum si vietile Sfintilor, care prin credinta
lor au bineplacut Domnului, si vei întelege adevarul, iar de acea credinta care
este purtata doar pe buze, însa nu si în inima, tu sa nu te smintesti, caci
multi sunt plini de una ca aceasta.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 174.
PROGRAM
RADIO AUSTRALIA
http://www.3zzz.com.au/audiofiles/3ZZZ_2017-08-05_15-00-00.mp3
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu