duminică, 6 august 2017

SCRISOARE PASTORALA IN MARAMURES






SCRISOARE PASTORALA IN MARAMURES

Pr. ALEXANDRU STANCIULESCU






COPILASUL SI MAMA - Sfantul Tihon din Zadonsk

             Vezi ca un copilas alearga mereu la mama lui pentru orice trebuinta; de vrea mâncare, apa, sau poate altceva, i le cere mamei; daca da de vreun necaz, iarasi fuge la maica sa. Si chiar si atunci când primeste vreo pedeapsa de la ea, nu se desprinde de mama lui, ci ramâne în preajma ei si se lipeste de dânsa, o iubeste si tot de la ea le cere pe toate. Întocmai este si credinta crestina, care-L primeste si Îl are pe Dumnezeu drept Tata. Ea lasa în urma sa tot ce este în afara Domnului si doar la El alearga pentru orice trebuinta, zicând împreuna cu Prorocul: „Tu esti nadejdea mea, partea mea esti în pamântul celor vii” (Psalmul 141, 5); si înca: „Lipitu-s-a sufletul meu de Tine si pe mine m-a sprijinit dreapta Ta” (Psalmul 62, 8). Un astfel de suflet credincios pe toate, cu smerenie si cu frica, le va cere si le v a astepta de la Dumnezeu, Tatal sau: „toata darea cea buna si tot darul desavârsit de Sus este, pogorându-se de la Parintele luminilor” (Iacov 1, 17). De primeste cele cerute, Îi multumeste, iar de nu, totusi nu deznadajduieste, ci le asteapta cu rabdare, strigând cu Prorocul: „Catre Tine am ridicat ochii mei, Cel Ce locuiesti în cer. Iata, precum sunt ochii robilor la mâinile stapânilor lor, precum sunt ochii slujnicei la mâinile stapânei sale, asa sunt ochii nostri catre Domnul, Dumnezeul nostru, pâna ce se va milostivi spre noi” (Psalmul 122, 1-2). Si asa precum copilul fuge la mama când vede necazul si nenorocirea, cautând la ea ajutor si ocrotire, iar când se afla în boala si în neputinta, suspina catre mama sa si îsi întinde mâinile spre ea, spunându-si betesugul, asemenea si inima cea credincioasa, în orice ispitire si nenorocire, alearg a la Dumnezeu si cere de la El ajutor si aparare, strigând catre Dânsul împreuna cu toti dreptii: „Doamne, scapare Te-ai facut noua în neam si în neam” (Psalmul 89, 2); si înca: „Tu esti scaparea mea din necazul ce ma cuprinde; bucuria mea, izbaveste-ma de cei ce m-au înconjurat” (Psalmul 31, 8). Si de va primi pedeapsa de la Tatal Ceresc, tot nu se va departa de Dânsul, ci va lua drept bune toate cele ce sunt trimise de la Bunul Dumnezeu, amintindu-si acel cuvânt de mângâiere pe care El îl graieste fiilor Sai: „Fiul meu, nu fi nebagator de seama de dojana Domnului, nici nu slabi fiind certat de Dânsul. Caci pe cel pe care îl iubeste Domnul îl cearta si bate pe tot fiul pe care îl primeste” (Evrei 12, 5-6). Si precum un copil se departeaza si fuge de oamenii necunoscuti si straini, caci se teme de ei chiar de nu se afla în primejdie, asemenea si sufletul cel credincios, întrucât nu este din aceasta lume, se departeaza si se fereste de ea si de toate cele ale ei întocmai ca de un strain, pentru ca nu cumva prin alipirea de lume sa se departeze si sa se lipseasca de Dumnezeu. Cinstea, slava, bogatia si dulceata lumii sunt îndoielnice pentru acel suflet; el se pazeste de cei ce uneltesc cele pamântesti si stricacioase atât cu fapta, cât si cu cuvântul; se fereste de ei ca de straini si nu se poarta cu ei prieteneste, caci se teme sa nu se departeze de Dumnezeul sau prin prietenia cu acestia si sa nu se lipseasca de dragostea Domnului prin iubirea lor. Si asa cum un copil, chiar de va fi ademenit de necunoscuti si ispitit de ei cu un mar sau cu orice alt lucru asemanator, nu se va dezlipi de mama lui si nu va merge dupa straini, desi se mai întâmpla sa se apropie de ei si sa primeasca cele oferite, însa luându-le, cu frica si cu grabire se întoarce si f uge la maica sa, asemeni face si un suflet credincios: desi aceasta lume îl ademeneste cu slava, cinstea si placerea ei, el nu-i împlineste voia si nu se dezlipeste de Dumnezeul lui; nu se tine de lume, ferindu-se de ispitele acesteia, „pentru ca toate cele ce sunt în lume – pofta trupului si pofta ochilor si trufia vietii – nu sunt de la Tatal, ci din lume sunt” (1 Ioan 2, 16). Si chiar de se întâmpla sa primeasca cinstirea ce i se aduce, o primeste cu frica, temându-se ca nu cumva sa cada de la Dumnezeu prin acea slavire, care în mare parte schimba înspre rau deprinderile cele bune; si socoteste ca cinstea aceea este pentru el o ascultare, nu o desfatare si o plineste pe aceasta cu frica, spre slava Domnului sau si spre folosul aproapelui. Tot astfel, si de i se daruieste bogatie, el nu-si leaga inima de ea, ci doar de Dumnezeu se lipeste; mâncarea, bautura, haina, odihna si adapostul le primeste dupa tr ebuinta, caci fara acestea nu ne este cu putinta a trai, dar nu le foloseste spre placere si rasfat, ci se slujeste de ele cu frica de Dumnezeu, pentru a nu-L mânia pe Domnul cu prisosinta, lipsindu-se prin aceea de mila Lui si cazând de la Dânsul. Si dupa cum un copil, chiar de este smuls de straini de lânga mama lui si tras în laturi, se tine totusi de ea cu putere, o strânge în brate, plânge si striga pentru a nu se desparti de dânsa, întocmai face si inima cea credincioasa: cu toate ca diavolul si lumea cea rea se straduieste sa o desprinda de Domnul, aducând asupra ei necazuri, suferinte si nenorociri, ea totusi se tine strâns de Dumnezeul sau, rugându-se Lui cu staruinta si cerându-I sa nu o lase în necazuri si sa-i fie ajutor împotriva vrajmasilor Lui. Într-un cuvânt: asa cum un prunc îsi pune toata nadejdea pentru bunastarea sa întru a fi în preajma mam ei lui, iar îndepartarea de ea o socoteste drept lipsire de darea cea buna, asemenea si sufletul credincios, pentru care toata fericirea si desfatarea este ca numai de Dumnezeu sa se alipeasca si care gaseste ca este o nenorocire a te lipi de faptura si a te desprinde astfel de Facatorul. Din aceasta întâmplare sa înveti, crestine, ce este credinta crestineasca si vie, care nu poate fi fara frica de Dumnezeu si fara dragoste. Citeste sfintii Psalmi, scrierile Prorocilor si ale Apostolilor, precum si vietile Sfintilor, care prin credinta lor au bineplacut Domnului, si vei întelege adevarul, iar de acea credinta care este purtata doar pe buze, însa nu si în inima, tu sa nu te smintesti, caci multi sunt plini de una ca aceasta.

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 174.

PROGRAM RADIO AUSTRALIA
http://www.3zzz.com.au/audiofiles/3ZZZ_2017-08-05_15-00-00.mp3









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu