UN GÂND DE SEARĂ

OCHII SENINI - Sfantul Ioan din Kronstadt

Când Domnul priveste cu milostivire la fiii pamântului cu ochii naturii, cu „ochii” unui timp senin, limpede, deschis, ne simtim cu totii în largul nostru, usori si veseli. Când atmosfera este curata, aerul ne patrunde binefacator în suflete si în trupuri; când atmosfera devine rece, umeda, apasatoare, simtim ceva ca o povara, pe suflet si pe trup, multi ne îmbolnavim, pe multi ne rapune aleanul si urâtul. Este modul prin care natura influenteaza puternic si irezistibil starea oamenilor. Si este interesant de observat ca cine este legat mai putin de poftele si desfatarile vietii, cine nu s-a facut rob pântecelui, cine este mai cumpatat la mâncare si la bautura, fata de acela natura pare sa se arate mai binevoitoare, nu-l apasa sau o face într-o mai mica masura decât în cazul celor deveniti sclavii firii si trupului. O, c&aci rc;t de limpede ni se arata ca adevarata noastra viata este în Domnul, nu în cele materiale; cât de clar vedem ca Domnul „lucreaza toate în toti” (1 Corinteni 12, 6). În atmosfera El este respiratia noastra; în mâncare, ne satura, în bautura, ne ogoieste setea; El ne îmbraca, ne adaposteste, ne încalzeste si ne linisteste; ne aduce liniste si în somn; Îl regasim în cuvântul curat, învatatoresc, întelept si ziditor, în dragostea unora fata de altii. Doamne, Stapâne, Facatorul si Binefacatorul nostru! Da-ne ca în fiecare clipa a vietii noastre sa ne amintim de Tine, ca prin Tine „traim si ne miscam si suntem” (Faptele Apostolilor 17, 28), ca viata ne-a fost data de Tine, respiratia, totul! Dar sa tinem minte, daca în toate cele de care am vorbit pâna acum nu vom tine seama de poruncile si rânduielile lasate de la Dumnezeu, El ne va fi si pedeapsa noastra. Pedepsi-ne-va cu atmosfera, cu mâncarea, cu bautura, nu ne vom mai satura, nu ne vom mai astâmpara setea, ne va face sa ne scârbim de mâncare si de bautura sau sa ne îmbolnavim de ele. Asa cum se întâmpla când cuiva nu-i mai prieste mâncarea, când i se uraste de îmbracaminte si de casa, când nu-si mai gaseste linistea nici în somn, când vorbele lui nu mai au nici o legatura între ele, când are parte de dragoste nestatornica, chinuitoare si pârjolitoare. Se vadeste ca pedepsele ne vin chiar din pornirile noastre pacatoase. „Prin ceea ce pacatuieste cineva, prin aceea se pedepseste” (Întelepciunea lui Solomon 11, 16).

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 117-118.

PLUGARUL SI GRIUL - Sfantul Tihon din Zadonsk

Vezi, iarasi, un plugar care îsi treiera grâul, adunând semintele în jitnita, iar pleava maturând-o afara. Asa va fi si la sfârsitul veacului acestuia, dupa cum este scris. Atunci cei credinciosi si cucernici vor intra în Împaratia Cerurilor, precum grâul este adunat în jitnita, iar cei rai, ca pleava vor fi dati afara „si-i vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plângerea si scrâsnirea dintilor” (Matei 13, 40-42). Pilda aceasta te îndeamna sa te îngrijesti staruitor de mântuirea ta si sa nu mai fii pleava netrebnica, ci grâu.

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 76.

Sursa: Pr. Alexandru Stanciulescu Barda