Grupaj de poeme închinate poeților

CÂNTAȚI,  POEȚI  CÂNTAȚI

Grupaj de poeme închinate poeților

de Melania Rusu Caragioiu

(Canada)

 

F I R E   DE   T O R T

gazel

Trec pieptoase care,  pline,

Spre hambarele-nvechite

Dar prin colbul care vine,

Vântu’nvolbură spre mine:

Sare gardul la vecine,

Fură de pe gard cămăși,

Face rău, desface bine

Și-o tulește spre coline…

Mai foșnește stirbit lanul

Răscolit de mâini străine;

Țipă ascuțit o fată:

… O poveste cu… un spine…

S-a întors în creștet vântul,

Cu venin de mărăcine,

Trâmbe face-n porumbiște,

Pârtie, iernii  care vine…

Timișoara, 1980

 

CU  ISTORIA  PRIN  BALADĂ

Lui Nicolae Dumbravă

De sub cetină de brazi

Se-aud legende şi azi;

Toate amintind anume

Nume mari – cântate-n lume.

.      .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .

Sub colină-n sat la noi

Cântă seara din cimpoi

Ion, ce zice cu alean

Un vechi cântec ardelean !

Auzi ? Şi frunza-l doineşte !

Auzi ? Şi vântu-îl  foşneşte !

Drumeţul din  drum se-opreşte !

.   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .

Sub gorun, la Ţebea-n vale

Fost-a Iancu ! Criş şi mal,

Pietre, oameni, frunză, ram

Îl slăvesc ! Îl cântă-un neam !

.   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .

Răsunat-au peste culmi

Buciume din tei şi ulmi;

Buciume de-mpotrivire

Către crunta umilire ...

Când s-au ridicat cei moţi,

Clănţăneau din dinţi cei hoţi !

*

Cu poporul de-o credinţă,

Horia poată biruinţă;

Luptă şi-mparte dreptate !

Liftele prin strâmbătate

Au schimbat pâinea-n ghiulele,

Cătuşe fac din inele

Şi deschis-au temniţi largi

Să le umple cu iobagi !

.   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .

Fruntea sus ! Dreptatea-nvingă !

Horia nu ştie să plângă !

Dârz înfruntă moartea cruntă ...

Numai huma este-nmfrântă !

Os cu os zdrobit pe roată

Os şi carne despicată !

Horia-şi şterge de pe frunte

Sângele... Sus, către munte

Strigă marea-i biruinţă :

,,Vremea dreaptă vine iară !,

,,Învăţaţi mereu din luptă !

,, Veţi învinge ! Doar credinţă

,, Să aveţi în Neam şi Ţară !”

Timişoara, 1980

TESTAMENT

poeților Văcărești

Cu limbă de moarte vă las puţina-mi avere,

Rămasă prin meleagurui străine !

Și cântecul mult, al meu glas

Ce moartera îl curmă-n durere

Cu părere de rău,

Nu pot prin viu grai...

Dar vă las  dragostea de ţară

ȘI-a ei limbă  sfântă

Şi creşterea ei ...

În inimi purtați-o !

Stindardul culturii să freamăte falnic

Din flacăra vie I

Din lespezi  !

ÎNDRĂGOSTIT   NEVINDECABIL

Lui Nichita Stănescu

Motto:

,,Nu cum sunt eu, sunt eu

,,Ci cum ești tu sunt eu

,,Un fel de tu sunt eu,

,,Pe care nu l-ai mai lăsat

,,Să fie eu”

Nichita Stănescu

M-ai întrebat cândva, vreodată,

De-aș vrea să fiu azi, din nou, fată

În tinerețea cea zglobie,

Și totul plin de poezie?

M-ai întrebat cât de curând

De ce fac gafe – vrând, nevrând

De i-am vexat pe toți la rând,

Dând iama drept și nu ...întrebând?

M-ai întrebat acum un an

De ce-mi petrec timpul în van,

Când sunt atâtea de făcut,

Iar eu mă mir spre... azimut  ?

M-ai întrebat  pe când torceam

Pentru urechea ta, sub geam,

Cât eram eu de curajoasă,

Cerșindu-ți un răspuns... sfioasă ?

M-ai întrebat ce mi-a venit

De, sincer, m-am îndrăgostit,

De cel mai rece, sus, din stele

Ce-mi poartă visurile mele ?

Laval,  martie, 2014

,,SE-AUD PRIN POARTA VREMII

lui Ștefan Augustin Doinaș

Se-aud prin poarta vremii, până astăzi,

Doinind  îndurerate  voci de vrajă;

Tulburător, le acompaniază

Cu foșnet și rumoare, frunza-n dungă...

De ce clamează-un corn de vânătoare

Ademenind cu năluciri, jivine

Ca sub securi și gloanțe să se stingă

Silvestre-ncoronări ale pădurii ?

De ce s-au mistuit în colți de câine

Bătrâne și zburlite, avântate,

In tăbăcirea lor înfruntătoare,

Mistrețe blănuri, fildeșuri de ceară ?

Voi, ochi înlăcrimați de căprioară,

Rostogoliți, în van, oglinzi de rouă,

Spre vechiul cavaler, ochind,  călare...

Hăituitor gonaci și vânător,

Așează-te în cronici perimate,

În evul tău de mijloc, adormind !

Rămână  falnice viețuitoare :

Sălbatica statrnicie-a vieții.

Se-aud plângând prin poarta vremii-n cântec,

Tânguitor  chemând, perfide sifle,

Vânatul, prin pădurea hăituită...

DIN  ALBUMUL  DE  LA  MANCHA

Lui Miguel de Cervantes

Ţintuit in jilţ sub pledu-i, inşirând fantasmagoric

Vise şi-amintiri mai stranii decât norul agitat,

Stă decor in casa sură, elocvent şi alegoric ...

Scriu în Mancha  felurite slove ce s-au vânturat,

Cu ciudatele imagini ale unui ev plecat...

Cu-nfocatul de hidalgo  -  un iubit erou... naiv,

Animând ilustra pană de la dramă la ... votiv !

Prin podişul plin de soare şi brăzdat de amintiri

Se deşiră calm o umbră cu tristeţe în priviri...

. . . . . . . . . . .. . . .. ...... . . . . . . . . . . .. ................

Sub o platoşă-nzăuată, muşchi de-ascet, simţ cavaler,

Biruit-a mori de vânturi  ! Fapte de-arme se tot cer !...

Os şi piele, Rosinanta e de mult  Pegas divin,

Iar stăpânul doar găvane... capodoperă... arcuş...

Trec, halucinante umbre, culcând tufe de pe pelin...

Timişoara, 1980

  

M E S A J   Î N F L O R I T

Lui Alexandru Macedonski

În Mai livezile-nfloresc

Și poezii urcă spre soare :

Cântă în graiul strămoșesc

Poeții-n  iamb sărbătoresc...

Și rozele răsfrâng culori

Și delicat se strâng în hore

Se prind  în  joc mândrii feciori

La clop cu panglici tricolore.

Și-n flori ponoarele zâmbesc,

În Mai, când și munții mai cresc...

Vrem  moarte răului atomic--

Zbor alb   în gândul omenesc !

În Mai livezile-nfloresc

Covor smălțat. Spre ursa  mare

Trimitem ca salut în zare—

Mesaj de pace,  românesc  !

SÂNUL  MAMEI

Lui Adrian Păunescu

O, Țara mea frumoasă,

Plină de bogății,

Urzește un descântec,

La tine să ne ții.

Să vină ghionoaia

Și-n ciocul ei de fier

Să-i prindă pe toți răii

Și să-i vedem cum pier

Și zările cumplite

Să se însenineze,

Să nu ne amenințe,

Să nu ne-nsângereze !

.......................................

Doamne, Tu le știi toate,

Dă-ne inimi de sfinți

Și istețime-n cuget !

Nu ne da pe... arginți...

SONET  OMAGIAL

Pentru periplul  său cu sonetul  românesc în spațiul Continentului Nord American,  iulie-august 2017

Lui Adrian Munteanu

Motto :

,,O, Românie, dintre-ai tăi

,,În veci se-‘or naște pui de lei !”

Autoarea

Muntean poet, Adrian ,–mări,

Pe drumuri de argonauți,

Pe urma pașilor pierduți,

Slove păresari prin alte zări

Un inc ce neaoș pui de dac,

Trimis din plaiuri de Boian.

La păs trecut-ai un ocean

Sprea-mbogăți un grai sărac.

Dar când descins-ai printre mulți,

Toți frați de-ai tăi, strânși în noian,

Același grai puteai s-asculți.

Și-n straiul de român tăran,

Te-au strâns la piepturi  oameni culți,

Jurându-ți dragostea de neam.

Montréal, 29 iulie 2017

Notă: Boian , sat din Bucovina strămutat  pzrțial acum 100 de ani în Canada

DIN POVESTEA INULUI

Când umblau pitici prin lume

Şi nu se născuse Maşa,

Învăţau ţâncii la şcoală

Despre " inul şi cămaşa ".

Basmele trăiau, pot spune,

Dar ... nu fantezie goală.

Astăzi s-a schimbat povestea,

Dar subiectele-s la fel;

Inului i s-a dus vestea

Ce pânzeturi face el.

Din sămânţa ca lentila,

Din irisul de pisică,

Creşte ca la potentilla

Floarea-i viorie, mică.

Se înalţă albăstrui,

Garnisit cu duble foi;

Caier de mătase-n cui

Şi la joc altiţe noi.

67

T O A M N A

parodie dupa Toparceanu

De atâta vânt și ploaie

Se stricară florile ,

Ba și frunzele se-nmoaie,

Se sufocă morile .

Trece vântul pe cărare,

Val – vârtej, ca un tehui,

Face tot ce îi năzare

Și nu stă la locul lui.

A ieșit cămașa udă

Să-și usuce cutele

Și se leagănă pe rudă ,

Ca la loto, sutele.

Eu mă duc să plimb bastonul

Ocolind băltoacele,

Urlă toba și trombonul

Stârnind iarmaroacele.

Poți citi în palma toamnei

Când sunt bune poamele,

Podgorii in Dealul Doamnei,

Îmi ațâță toanele.

Sânt gârbov de-acuma, frate ,

Mă ajută soarele

Să – mi mai desmorțesc cel spate

Și să – mi  duc picioarele .

.  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Mă-ntinsei la vorbă lungă

Cu ulcica goală-n mână,

Vântul bate frunza-n dungă ,

Și – mi șoptește :  - vezi de stână !!!

  

OMAGIALĂ

Lui Alexandru Cetățeanu

Cu ocazia lansării  unui nou număr din Revista ,,Destine literare” a cărui Director este Domnia sa   și fiind  al 16-lea an aniversar ca Președinte al Asociației  Canadiene a Scriitorilor Români .

Z E N

Cine are grijă ca verbul să zboare

Și cine culge-n drag a slovei floare ?

Cine ne înalță pe un drum de Zen ?

Îl ghiciți voi oare ? Este Citizen

Multa sărbătoare a Revistei noastre

Răspândită-n lume și-n tării albastre,

Cui se datorează visul în culoare ?

Zicem cu mândrie și cu voce tare:

Este ea Revista ,, Destine literare” !

Ați vorbit vreodstă cu acest Om Mare,

Ce-n slove ne urcă visul către soare  ?

Răspândind  în  jnuru-i multă armonie,

Cine este acela ? Cine va să fie ”

Este Alexandru Cetățeanu-l  nostru,

Ce ne poartă gândul după-al nostru rostru

Poate aceste rânduri scrise din pripeală,

Vor vorbi mai bine-n lumea ideală,

Aducând omagiul  ce i se cuvine

Și urări de viață, bucurii depline !

O felicitare în grai popular,

Plină de căldură în aer polar...

ODĂ TRADIȚIEI  ȘI  OSPITALITĂȚII ROMÂNEȘTI  PĂSTRATĂ  ȘI  ONORATĂ   DE  FAMILIA  PROFESORI  POEȚI MARIANA  ȘI  OVIDIU  POPA și cu Ocazia Sărbătoririi Limbii Române, 31 august 2016, de la Mănăstirea Brâncoveanu, Sîmbăta de Sus,

TRADIȚIE  ȘI  OSPITALITALE

A fost, a fost de multe ori

Și nu numai odată,

Când mândre fete și feciori

Din lumea minunată,

Au petrecut până în zori

La vatra fermecată...

În zumzet de cântec și dans

S-a însemnat o seară

Să ne-amintim de-un drum în ,,Trans...”

Cu frați de-odinioară.

Și-n prelung toast de voie bună,

Ne-am unit sufletul preaplin,

Sub clarul cel senin de lună.

Frumoși ca bradul din zaplaz

Iubiții nostri amfitrioni

Au onorat mândrul obraz

Atâtor fii de români, Ioni

În veselie și bucate,

În grai cu blândă alintare,

Primire fost-a ca-n palate,

Prin sufletul lor larg și mare !

Vă zicem ,,la mulți ani, Iubiți

Ovidiu, Mariana,

Vă mulțumim, fiți fericiți !

O Tară mândră ați slăvit,

O Românie- Mama !

Noi, vechi români, din alte zări

Vă proslăvim din inimi

Și pentru mult calda primire:

,,VII  BINECUVÂNTĂRI !!!”