Cu deosebit respect vă trimitem nr. 355 al ,,Scrisorii
pastorale”. Dacă aveți posibilitatea, vă rugăm să ne confirmați primirea. În
situația în care textul primit de Dvs. nu conține diacritice, vă rugăm să ne
semnalați și vom încerca să vi-l trimitem într-un alt format.
Sănătate și fericire în casa și în viața Dumneavoastră!
Pr. Al.
Stănciulescu-Bârda
Scrisoare pastorală
Foaie periodică, gratuită a Parohiei
Malovăţ-Mehedinţi
Anul XVI(2017), nr.
355(1 –15 August)
Dragii mei
enoriași!
Fântâna
înfundată. Până nu demult, aveam în satele noastre fântâni și bunare de unde
luam apă pentru oameni, pentru vite. Ce-i drept, unii mergeau mai mult, alții
mai puțin până la sursa de apă, în funcție de locul unde își aveau casa. O
adevărată minune s-a întâmplat că în aproape toate satele comunei noastre s-a
introdus rețea de apă. Fiecare familie s-a trezit că are robinet în curte, în
casă, unde a fost nevoie și că apa abia așteaptă să curgă. Apă la șurub, ce-i
drept, dar apă potabilă, adusă cu greu și cu multă cheltuială tocmai de la
Valea Morilor, de la izvoarele Pleșuvei din Colibași. Eram mândri, că
beneficiem și noi de avantajele civilizației. De ce ne mai trebuiau nouă, -
tocmai nouă! -, fântâni și bunare? Pe unele le-am înfundat. Azi, spre exemplu,
doar cei mai vârstnici mai știu unde au fost vechile bunare din Malovăț, din
care s-au alimentat cu apă bătrânii noștri sute de ani. Mai sunt doar vreo
cinci bunare în sat, dacă socotesc eu bine și acelea mai mult de decor. În
Bârda era Bunarul Linieștilor și Fântâna Mare cu cele trei bunare din jurul ei,
unde nu a secat apa niciodată. Cât au fost secetele de mari, acolo nu s-a
terminat apa. Au luat apă cu gălețile, cu bidoanele, cu butoaiele, cu
cisternele, cu vasele pe care le-a avut fiecare, ziua, câteodată și noaptea. Au folosit pentru
nevoile casei, pentru adăpatul vitelor, pentru udatul grădinilor. De multe ori
au venit și din Bobaița să ia apă din Bârda de la aceste surse, pentru că la ei
secaseră toate izvoarele. De când a venit apa la robinet, lucrurile s-au
schimbat….! Din păcate, în rău!
Seceta cumplită de anul acesta din zona noastră a
făcut ca izvoarele din Valea Morilor să
nu mai poată asigura necesarul de apă pentru comună. Au început restricționările.
A fost câte o zi în care n-am avut apă la robinet, alteori câte două și chiar
trei. Când a venit apa, a curs câteva
ore și s-a oprit. Atunci ne-am adus aminte de
fântânile și bunarele vechi, lăsate din moși-strămoși ca să ne astâmpere
setea. Unele erau înfundate, așa cum am spus. La insistența primarului,
câțiva săteni au încercat să curețe
fântânile și bunarele. A fost strigător la cer să găsească în Bunarul Linieștilor câini morți, iar în
Fântâna Mare și în bunarele din apropiere încălțăminte, bidoane, tot felul de
mizerii. Dacă la Fântâna Mare instalaseră bârdenii cândva uși metalice la
intrare, pompă, acum beau câinii apă direct din fântână, iar rațele și gâștele
făceau baie tot într-o veselie. Oare, s-a gândit cineva, când a înfundat ori
când a pângărit aceste surse de apă, că s-ar putea ca într-o zi ele să fie
necesare ca aerul pentru comunitate? Apa la robinet poate să se oprească
oricând, fie din cauza secetei, fie din cauza curentului electric sau
defecțiunilor tehnice ale instalației. Apa din bunarele și fântânele noastre
era a noastră, era cu noi, fie zi, fie noapte, iar când aceste rezervoare erau
curate, apa din ele era mai sănătoasă decât cea de la robinet!
Mă gândesc
dacă nu cumva atitudinea bârdenilor și malovicenilor față de propriile lor
surse de apă este o excepție, sau ea se înscrie pe linia generală a
mentalității românești postrevoluționare. Nu cumva societatea românească
întreagă și-a înfundat ,,fântânele” și și-a părăsit ,,bunarele” de dragul
,,apei de la robinet”? Poate fabricile, uzinele, combinatele noastre produceau
mărfuri mai slabe calitativ decât ale altora, dar erau ale noastre și, cu
puțină strădanie și cheltuială, le puteam perfecționa. Acolo munceau mii de
români! Ne mândream, ca români, când aflam că la cinci minute pe poarta
fabricii de la Mioveni iese o ,,Dacia” și la opt minute, pe poarta fabricii de
la Brașov, iese un tractor cotat pe primele locuri în lume! Produceam mărfuri,
mașini și utilaje, pe care le vindeam în lumea întreagă și aduceam bani în
vistieria țării. Am dat la fier vechi mijloacele noastre de producție,
socotindu-le necorespunzătoare, iar noi am împrumutat bani de la băncile
mondiale pentru a cumpăra mașini, utilaje și mărfuri din cele mai îndepărtate
țări ale lumii. Generații întregi de acum înainte nu vor putea să achite datoriile țării făcute
de generația noastră!
Nu ne-am
oprit la atât! Am dat bani mulți europeni celor ce n-au muncit pământul și l-au
lăsat ca ,,pășune”; am dat foarte puțini celor ce s–au încăpățânat să producă
ceva. Am încurajat vânzările celor mai bune câmpii către străini și astăzi mai
bine de 40% din terenul arabil al țării le aparține acestora. Noi cumpărăm legume și fructe din toate
țările europene, din cele asiatice și americane, ba chiar și din Africa de Sud!
La ei se face recolta, la noi nu! Malovățul, alături de Cerneți, erau principalele
comune ale județului, care alimentau cu zarzavaturi Severinul. Bunicul meu se
ducea cu carul la piață cu roșii, castraveți, ardei, varză și altele, produse
în locul său de la Negară, lângă Malovăț. Lunca Malovățului era muncită până la
ultima feliuță de pământ și-ți râdea
sufletul văzând frumusețile și bunătățile din grădinile de acolo! Azi,
malovicenii cumpără zarzavaturi de la
magazin. Au aspect de zarzavaturi, dar n-au gust. Știm că sunt îndopate cu tot
felul de chimicale, știm că dăm banii ca să ne otrăvim pe noi înșine și pe cei
dragi ai noștri, dar suntem mândri că nu mai dăm noi cu sapa, că nu ne mai arde
soarele-n postată, că putem să privim liniștiți la televizor…! S-a distrus
plantația de pomi a fermei, s-au distrus ale ceapeului, dar puțini s-au
străduit să planteze un pom, ca să aibă un copil sau un nepot ce să ia în mână.
Altădată era plin câmpul de pomi. Fiecare își punea pe locul lui un pom doi, nu
numai pentru fructe, ci și ca să aibă unde să pună masa, unde să se odihnească,
atunci când lucra pe acel loc. Era câte un astfel de pom atât de mare, de nu
puteai să pui fructele lui într-un car, când era vorba de recoltat. Astăzi,
câmpurile sunt pustii. Locurile care altădată erau muncite și arătau ca încondeiate cu tot felul de culturi, cu pomi
risipiți, astăzi sunt izlazuri ale nimănui, cu câte un mărăcine rătăcit
ici-acolo. De cel puțin două ori pe an, cineva dintre noi are grijă ca să dea
foc și să pârjolească tot! Noi cumpărăm fructe de la magazin, aduse din Polonia, Italia, Turcia, Grecia, Iran și
Dumnezeu mai știe de pe unde! Ce mere bune erau ionatanele de la ferma din
Bârda! Ședeau la rând tirurile din toată Europa, ca să încarce mere, pere și
prune de la Bârda! Astăzi mai găsești pe
locul plantațiilor de atunci câte un scorumbar, câte un murar, câte un rug,
câte un scaiete și ce o mai fi, numai pomi și fructe nu! Oare, nu sunt acestea
fântâni înfundate?
Ne-a
binecuvântat Dumnezeu pământul românesc cu tot felul de bogății, cu minereuri
de tot felul, cu păduri, cu ape, cu pământ roditor. Vindem minele de la Roșia
Montană cu cele mai mari rezerve de aur din Europa, pământurile petroliere le
concesionăm unor firme străine. Austria nu are strop de petrol în hotarele
sale, dar firmă austriacă ne cumpără
petrolul și ni-l vinde la pompă, nouă, românilor. Noi nu putem să-l vindem.
Când s-a construit hidrocentrala Porțile de Fier I, se spunea că localitățile
din zonă vor avea curent gratuit. După Revoluție, de sistemul energetic al
țării s-a ales praful. Au apărut tot felul de firme-căpușă, care au făcut ca
prețurile să explodeze. Unii produc curentul, alții îl transportă, alții îl
vând, alții întrețin sistemul. Cei care-l transportă și-l vând sunt străini.
Românii nu puteau să facă aceste operații! Azi, la prețurile pieței, îmi
trebuie șapte porci îngrășați, pe care să-i vând și să plătesc curentul
consumat de familia mea într-un an!
Împrumutăm
sărbători străine și le uităm pe ale noastre; ne părăsim religia noastră și
îmbrățișăm religii străine; distrugem familia formată din bărbat și femeie și
legalizăm cele mai aberante legături; părăsim muzica noastră populară și dansul
nostru și divinizăm muzici și dansuri străine, parcă scăpate din iad. Abandonăm
atâtea legi românești, dovedite sănătoase de-a lungul vremii și împrumutăm legi
străine de ființa și spiritul românesc. Aruncăm la coș marii voievozi ai
neamului sau poeți și scriitori precum Eminescu, Sadoveanu, Arghezi și ne
rezumăm la ,,cultura” de pe facebook! Lăsăm medici și intelectuali de
prestigiu, meseriași de elită să plece în lume, să muncească pentru alții, în
loc să-i plătim mai bine și să-i păstrăm în țară, fiindcă ar fi atâta nevoie de
ei!
Oare, cât
ne vom mai mulțumi cu ,,apa de robinet” adusă de aiurea pe conducte ruginite și
vom lăsa fântânele și bunarele noastre înfundate, murdare, pline de gunoaie și
mortăciuni? De ce trebuie să vină secetă și pârjol, ca să ne trezim și noi la
realitate?
*
Sfaturi
părintești. Din cartea Cărarea împărăției a Părintelui Arsenie Boca spicuim:
,,LEGILE JUDECĂŢII. Ziua judecăţii omului e totodată şi ziua
naşterii din nou a lumii, când va fi cer nou şi pământ nou, căci acestea care
sunt, de istov vor arde. Deodată cu această minune a înnoirii cosmosului prin
foc, omul e înnoit prin focul judecăţii. Astfel pe pământ sunt adeseori
puzderii de legi omeneşti; la judecata lui Dumnezeu sunt numai două: legea
iubirii de Dumnezeu şi legea iubirii de oameni, în care se cuprinde toată
Scriptura. În loc de dosare, sunt cărţile morţii şi Cartea Vieţii, în care-s
scrise toate faptele oamenilor. În ziua judecăţii se împlineşte desăvârşit
cuvântul care zice: ,,Mila şi adevărul merg înaintea Ta”, căci atunci oamenii
vor fi întrebaţi despre: 1. faptele iubirii şi 2. mărturisirea dreptei
credinţe, după cuvântul: ,,Cine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în
neamul acesta desfrânat şi păcătos şi Fiul Omului se va ruşina de el când va
veni întru mărirea Tatălui Său, cu sfinţii îngeri.” Mila şi adevărul, iubirea
şi curajul mărturisirii lui Dumnezeu, iar pe de altă parte, şi minciuna,
acestea îi despart pe oameni în două, în buni şi răi, precum desparte păstorul
oile de capre; oile de-a dreapta şi caprele de-a stânga.
Iubirea
lui Dumnezeu nici la judecată nu uită pe săracii pe care i-a iubit, numindu-Se
în locul lor şi binecuvântând pe cei ce au avut milă: ,,Flămând am fost şi
Mi-aţi dat să mănânc, însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau, străin am fost şi
M-aţi primit, gol, bolnav şi în temniţă am fost şi aţi venit la Mine, - că
întrucât aţi făcut acestea săracilor, fraţilor Mei mai mici, Mie Mi-aţi făcut.
Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi împărăţia cea gătită vouă de
la întemeierea lumii.” Faptele iubirii de oameni i-au adus pe aceştia în
împărăţia iubirii lui Dumnezeu. Iar celor de la stânga, pentru faptele iubirii
de sine, care calcă peste ajutoare și
oameni şi nesocoteşte pe Dumnezeu, le va spune osânda: ,,Duceţi-vă de la Mine,
blestemaţilor, în focul cel veşnic, gătit diavolului şi îngerilor lui.” Pentru
că: ,,Flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat, şi nu Mi-aţi dat să
beau; străin, şi nu M-aţi primit, gol, bolnav şi în temniţă am fost şi n-aţi
venit la Mine!” Şi se vor apăra aceştia zicând: ,,Doamne, când Te-am văzut
flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în închisoare şi
nu Ţi-am slujit Ţie?” ,,Întrucât nu aţi făcut acestea săracilor, fraţilor Mei
mai mici, pe care pururea i-aţi avut între voi, nici Mie nu Mi-aţi făcut!”
*
O, Măicuță Sfântă!
Sărbătorim pe 15 August Adormirea Maicii Domnului. Este una dintre marile
sărbători ale anului, cinstită cu multă evlavie de creștini în general și de
români în special. Acestei Sărbători îi sunt închinate, spre exemplu, cele mai multe biserici și mânăstiri
de pe pământul românesc, la această Sărbătoare se fac mari procesiuni la
mânăstiri, nedei, rugi etc. Pentru a marca această Sărbătoare, mai jos redăm o
minunată priceasnă cu titlul de mai sus, cântată admirabil de către Doamna
Teodora Păunescu-Tucă:
,,O, Măicuță Sfântă,
Te rugăm fierbinte,
Să ne-asculți de-a
pururi
Marea rugăminte!
Refren:
Nu lăsa, Măicuță,
Să pierim pe cale,
Că noi suntem fiii,
Lacrămilor tale!
Maică vino iară,
Nu lăsa să piară
Țara și poporul,
Turma și Păstorul!
Când plângeai sub
cruce,
Maică-ndurerată,
Te-am primit ca mamă
Noi și lumea toată!
Refren: Nu lăsa,
Măicuță…
Călător prin marea
Veșnic tulburată,
Noi ne-am pus în tine
Și nădejdea toată!
Refren: Nu lăsa,
Măicuță…
Fă să-ți batem zilnic
La miloasa-ți poartă,
Câtă vreme-n lume
Valuri ne mai poartă!
Refren: Nu lăsa,
Măicuță…
Iar când nori și
ceață
Înnegri-vor zarea,
Vino, tu, Măicuță,
Să ne-arăți cărarea!
Refren: Nu lăsa,
Măicuță…
*
File de
jurnal – 19 ian. 1982. ,,Noaptea am plecat la București. Drumul până la Severin
a fost cumplit. La Bârda era cer senin, stele, vreme bună. De la Podișcă până
la Malovăț și apoi până la Severin a fost o ceață de-o puteai tăia cu cuțitul.
Adăugând și întunericul de la miezul nopții, farurile nu mai făceau față. Cădea chidie și geamurile au înghețat
imediat. Nu credeam că voi putea conduce în asemenea condiții. Dar trebuia să
ajung!
. Am deschis
ușa mașinii și, în viteza I-a și a II-a, cu trupul aplecat în afară, cu capul
în curent și ochii cât sarmaua, am continuat drumul. Nici ochelarii n-am mai
putut să-i las la ochi. Și pe lentile se depunea gheața. Dârdâiam de frig,
mâinile, gâtul și fața nu le mai simțeam. Mi-era teamă ca nu cumva să cad din
mașină. Ceața era atât de groasă, încât nu vedeam farul din dreapta, ci decât o
pată galbenă, în rest nimic. Din când în când, simțeam roțile țopăind și-mi
dădeam seama că ieșeam din carosabil, fie la stânga, fie la dreapta. Drumul era
tot o mare albă. Doar șanțul din stânga și reperele de pe marginea drumului mă
ajutau să mă orientez. Nu m-am întâlnit cu nici o mașină până la Severin. Am
făcut mai bine de o oră. Am ajuns la gară, dar am pierdut acceleratul 124 de la
ora 1.20 și a trebuit să aștept rapidul 12 de la ora 5.40(…). În gară nu era căldură, ci frig ca afară!
Am găsit
cameră la căminul patriarhiei. Joia trecută, la Craiova, m-au asigurat de la
mitropolie că vor da drumul, prin poștă, dosarului cu pictura bisericii de la
Malovăț, ca să ajungă la Comisia de Pictură de la Patriarhie. Dosarul, până
ieri, nu sosise la Comisie.
După ce m-am
interesat la Comisie de dosar, m-am dus la Biblioteca Academiei. Cel dintâi
cunoscut, pe care l-am întâlnit acolo a fost Părintele Prof. Ioan Ionescu din
București, fostul meu profesor de la seminarul din Craiova. L-a vorbit de rău
pe mitropolitul Nestor. Pe vremea când era episcop-vicar la Craiova, i-a cerut
Părintelui Ionescu să-i scrie niște
articole, să le semneze episcopul, iar drepturile de autor să le ia părintele.
,,Tata”, cum îi spuneam noi în seminar, i-a făcut o morală corespunzătoare și
de atunci orice încercare de-a dumnealui de a pătrunde la revista ,,Mitropolia
Olteniei” cu vreun articol a fost zadarnică. Prin faptul că mitropolitul Nestor
evită colaborarea oltenilor la revistă, vrea să dea de înțeles pretenția pe
care o are de a dovedi că dânsul este singurul istoric din zonă!
La Biblioteca
Academiei este frig. Nu s-a dat căldură deloc iarna aceasta. Cititorii stau
zgribuliți și încotoșmănați cu toate hainele ce le au și tot tremură. Eu am
stat cu paltonul pe mine și căciula pe cap și, la un moment dat, mi-am dat
seama că dârdâiam. În decembrie se mai întrerupea și curentul electric. Lucrez
de zor la Bibliografia Revistei ,,Biserica Ortodoxă Română”(1874-1984),
conspectând numerele de revistă din perioada 1874-1948, pe care nu le-am găsit
la vlădica Nestor.
În oraș vezi
cozi peste tot. Multe magazine
alimentare și-au închis ușile, intrând în ,,renovare”, ori în inventar. La
măcelării și centre de carne se găsește doar slănină cu toate variantele ce pot
decurge din acest sortiment. La centrele de lapte vezi doar lăzi cu sticle
goale, parcă acolo ar fi centre de achiziție pentru sticle și borcane!”
*
In memoriam:
Iancu Gheorghe. Am auzit de dânsul încă din primii ani de la venirea mea ca
preot în Malovăț. Lumea vorbea cu mult respect de ,,nenea Iancu” sau, pur și
simplu, de ,,Neamț”. Ușor-ușor am aflat mai multe. Era originar din Malovăț.
Mama îi provenea din Bârda, din familia Garaiac. Plecase demult în Germania. În
Malovăț păstrase casa părintească, o amenajase cu strictul necesar, ca să aibă
un trai cât de cât civilizat. Venea în fiecare vară în Malovăț și-și petrecea
concediul în căsuța sa. Am vorbit puțin cu dânsul, fiindcă era un om rezervat,
prudent, greu îi câștigai încrederea.
Cea mai grea
problemă pentru nenea Iancu era apa. Trebuia să care cu găleata de la oarecare
distanță și asta nu-i convenea. Plătea câte o vecină să-i aducă apă, dar asta
nu era o soluție. A studiat cu atenție împrejurimile satului, a reflectat
atent, a făcut planuri și socoteli și până la urmă a hotărât să facă o
investiție importantă. A forat undeva în marginea satului, unde era un izvoraș
de apă abia vizibil, a introdus niște tuburi uriașe și a făcut acolo rezervor.
A pornit apoi cu șanțuri și conducte și a adus apa acasă la dânsul. A fost de
acord să se racordeze la rețeaua nou construită de dânsul toți cei din mahalaua unde era casa dumnealui. Pentru
prima dată se putea vorbi de apă la robinet în Malovăț. Pentru materialele
consumate pentru rezervor și rețea nu a pretins nimănui nici un ban; pentru
lucrările efectuate a plătit cinstit pe fiecare muncitor. Erau oameni din sat,
pe care-i plătea cu ora. La noi se obișnuia plata la zi, el plătea la oră și
plătea ,,boierește”, așa că toți erau mulțumiți.
A venit Revoluția și nenea Iancu a revenit în
România cu ajutoare pentru satul lui. Erau haine și medicamente pentru
dispensarul comunei. Le-a adus cu un tir până la Hunedoara. De acolo trebuiau
transportate cu o mașină până la Malovăț. Fiindcă aveam o mașină mai mare, un
ARO, notarul comunei, regretatul Manolea Emanoil, m-a rugat să fac eu acest
oficiu. Am stabilit cu domnul Iancu toate detaliile privind călătoria de-a doua
zi. Mama a pregătit mâncarea pentru noi. A fript o găină la cuptor, a făcut o
pâine pe vatră, a mai pus un caș proaspăt la pachet și alte mărunțișuri. În
dimineața stabilită am pornit la drum cu Domnul Iancu. Am mers vorbind până la
Hunedoara și înapoi. Domnul Iancu era
curios să știe multe și de toate cu privire la învățătura ortodoxă. Parcă am
fost la un examen tot timpul. Erau întrebări subtile, venite din partea unui om
citit, cu o cultură religioasă solidă. Mă minunam de câte știa dumnealui și de
câte dorea să mai știe. M-am minunat, când am aflat că fusese muncitor, mecanic
dacă nu mă înșel. Pentru o asemenea poziție socială erau impresionante
cunoștințele religioase pe care le avea și nelămuririle sale. Am vizitat
împreună Mânăstirea Lainici. A văzut că sunt interesat de o carte, Urmarea lui
Hristos, de Giovani Papini. I-am vorbit despre carte, dar nu mi-am permis s-o
cumpăr, fiindcă era foarte scumpă pentru buzunarul meu. Mi-a cumpărat-o dânsul
și mi-a spus s-o țin ca amintire de la dumnealui. Undeva, pe traseu, ne-am
retras pe o poiană și am pus masa. El a mâncat din cea adusesem eu de acasă.
Mânca cu o poftă, pe care n-o înțelegeam atunci. Avea și dânsul mâncare la
,,traistă”. Tot felul de cutii și cutiuțe, cu tot felul de bunătăți. Dumnealui
n-a gustat din acelea, dar pentru mine au fost un deliciu, fiindcă nu mai
văzusem așa ceva. Azi găsesc asemenea preparate chiar și în magazinele din
sate, dar nu le cumpăr și nici nu-mi place acea mâncare! Știu eu de ce!
Am încărcat
mașina cu haine și medicamente și am pornit înapoi. Discuțiile au continuat,
dar eu tot n-am avut vreme să-l întreb, spre exemplu, pe Domnul Iancu cum de a
ajuns el în Germania Federală, și-a dus și familia cu sine, s-a stabilit acolo,
dar vine în fiecare vară, singur sau cu
familia, la Malovăț, unde stă cel puțin o lună. Înainte de 1989 era de neconceput un asemenea
comportament. Și, totuși, lui i se permitea!
A mai trăit
câțiva ani, dar nu ne-am mai întâlnit. Abia după moartea sa am aflat de la o
rudă a lui din Malovăț că, în Germania, era pastor în cadrul unui cult
neoprotestant!
*
Ajutoare și
donații. În această perioadă, am primit câteva ajutoare și donații, astfel:
Doamna Dr. Rusu Maria din Tr. Severin, fiică a satului Bârda: 200 lei; Doamna
Petruța Freund din Aschaffenburg(Germania): 144 lei; Doamna Dr. Cristina
Dumitru din București: 100 lei; Doamna Pera Maria din Tr. Severin, fiică a
satului Malovăț și Domnul Surugiu Nicu din Brembate(Italia), fiu al satului Malovăț: câte 100 lei;
Doamna
Dragomir Virginia din Bârda a mai achitat 100 lei pentru contribuția de cult,
totalizând până acum 200 lei; Domnul Primar Ing. Ion Michescu a mai adăugat
50 lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum 150 lei; Doamna Paicu
Domnica din Malovăț a mai adăugat 50 lei pentru contribuția de cult, totalizând
până acum 110 lei; Doamna Ciobanu Alexandra din Malovăț a achitat 50 lei pentru
contribuția de cult.
Tuturor le
mulțumim cordial. Dumnezeu să le răsplătească jertfa!
*
La
îndemnul Prea Sfințitului Părinte Episcop Nicodim, parohiile din eparhia
noastră sunt îndrumate ca să identifice cazurile în care anumite familii nu au
posibilitatea să asigure cheltuielile necesare pentru pregătirea copiilor de
școală, aceștia fiind în pericol de a abandona școala. Drept urmare, rugăm pe
toți acei părinți care sunt într-o astfel de situație, să ia legătura cu
preotul, să spună în ce constă nevoile copiilor lor, clasa și vârsta
copiilor, și parohia noastră le poate
cumpăra ghiozdane cu rechizite, chiar și hainele și încălțămintea necesare. Nu
trebuie să se jeneze ca să facă acest lucru. Important este ca să nu întrerupă
copiii școala. Pentru asta vine și parohia cu o mână de ajutor acolo unde este
cazul.
*
Publicații.
Preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale astfel: ,,Scrisoare
pastorală” – 354, în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 2017, 5 aug.,
ediție și on-line(https: //ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); Adevăr
și minciună, în ,,Omniscop”, Craiova, 2017, 14 aug., ediție
on-line(http://www.omniscop.ro);
*
Excursii-pelerinaj ● Cu prilejul hramului Mânăstirii Tismana de marți,
15 August, parohia noastră a pus la dispoziție un autocar pentru cei care au vrut să participe, în mod gratuit. S-au
înscris 30 persoane din Malovăț, Bârda, Tr. Severin și Bâlvănești. Preotul nu a
putut să participe, dar excursia – pelerinaj s-a desfășurat în mod normal, fără
evenimente.
● Pentru
29 August, Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul, hramul Mânăstirii Topolnița,
parohia noastră pune la dispoziție un autocar pentru cei ce vor să participe,
gratuit. Mai sunt câteva locuri libere. Așteptăm înscrieri!
● Pentru
o dată pe care vom stabili-o ulterior, parohia noastră organizează o
excursie-pelerinaj, pe următorul traseu: Bârda – Malovăț - Tr. Severin(cetatea
medievală, Muzeul Județean, cetatea dacică, piciorul podului lui Traian) –
Cerneți(Cula lui Tudor Vladimirescu, mânăstirea ,,Sf. Treime”) –
Strehaia(orașul, mânăstirea) - Gura Motrului(mânăstirea)- Motru – Malovăț -
Bârda. Se poate face într-o zi. Preț orientativ: 30 lei;
● Pentru o
dată pe care vom stabili-o ulterior, parohia noastră organizează o
excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Bârda – Malovăț - Tr. Severin -
Cladova(Serbia) - Negotin(Serbia)(oraș, mănăstire) -Vidin(Bulgaria)(oraș) -
Albotina(Bulgaria) (mormântul Maicii Teofana Basarab, fiica lui Basarab I,
întemeietorul Țării Românești) – Calafat - Maglavit(mânăstirea, mormântul lui
Petrache Lupu) -Jiana Mare(Mănăstire) - Tr. Severin – Malovăț - Bârda. Se poate
face într-o zi. Preț orientativ: 30 lei.
*
Lucrări
la biserică. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am cumpărat și montat două aparate de
aer condiționat și instalație de alarmă și la biserica de la Bârda. Aparatele
de aer condiționat au costat 4.000 lei, iar cele pentru alarmă 1.700 lei. Adăugând
pe cele de la Malovăț, în valoare de 4.000 lei, rezultă că luna aceasta am
făcut investiție pentru biserici în valoare totală de 9.700 lei. Dacă raportăm
această sumă la numărul de familii, ar reveni drept contribuție fiecărei
familii o sumă de zero lei, zero bani. Dacă e prea mult și cineva se supără, îi
tăiem nasul. Scurt!
*
Zâmbete. ☺,,- S-ar putea ca la noapte să fie furtună!” zice soțul.
,,- Dacă vii devreme acasă, n-o să fie!...” ☺ ,,- Ai auzit, dragă, că a murit preotul care ne-a cununat
pe noi?” ,,– Cine sapă groapa altuia…!” ☺,,-
De ce, în timpul operaţiilor,
chirurgii poartă mănuşi de cauciuc?” ,,- Ca să nu rămână amprente!” ☺ O doamnă se laudă unei vecine: ,,- Fiul meu e un
mare chirurg! A făcut peste trei sute de operaţii şi nu s-a tăiat niciodată la
deget!...” ☺Când două femei se ceartă, dracul șade cuminte
într-un colț,
ascultă și învață! ☺Soțul: ,,- Marie, ce mi-ai face tu, dacă într-o zi te-aș înșela?” ☺
Soția:,,- Colivă!” ☺,,-
I-auzi, fă, zice ăștia
că duminică să dăm ceasurile înapoi!” ,,- Haoleo,
de unde știu că noi le-am furat?” ☺
,,- Care este cea mai tristă insectă de la noi?” ,,-Fluturașul de salariu!” ☺Doctorul mi-a dat şase luni de trăit, dar când a văzut că nu
pot să-i plătesc
onorariul, mi-a mai dat şase. ☺Moartea
naturală survine când mori singur, fără ajutorul unui medic
*
Spovediri.
Împărtășiri. În zilele stabilite și nu numai, am spovedit și împărtășit:
2+16+68+53= 139 enoriași. Dintre aceștia, 50 au fost copii. Am avut credincioși din Malovăț, Bârda, Tr. Severin,
Craiova și Italia. Și păcătoșii s-au împuținat!
*
Conferințe. Vineri, 25 august, ora 19, în biserica de la Bârda și
vineri, 1 Sept., ora 19, în biserica de la Malovăț, actorul și omul de cultură,
Domnul Dan Puric, va ține o conferință Despre iubire, așa cum numai dânsul este
în măsură s–o țină. Vă rugăm să veniți în număr cât mai mare și nu veți
regreta. Dacă prezența va fi mulțumitoare, ne va mai ține și alte conferințe în
toamna aceasta.
*
Anunțuri.
● Începând cu data de 1 Sept., slujbele vor începe la ora 9.00;
● Cineva
are de vânzare o vacă de 6-7 ani, gestantă în luna a noua. Relații la preot.
*
Program.
În cursul lunii Septembrie avem următorul program de slujbe: 2
Sept.(Malovăț-Bârda); 3 Sept.(Bârda); 8 Sept.(pomeniri dimineața la Bârda;
slujbă la Malovăț); 9 Sept.(Malovăț- Bârda); 10 Sept.(Malovăț); 14 Sept.
(Slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 16 Sept.(Bârda-Malovăț); 17
Sept.(Bârda); 23 Sept.(Malovăț-Bârda); 24 Sept.(Malovăț); 30
Sept.(Malovăț-Bârda). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte,
preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori
pe adresa de e-mail:
stanciulescubarda@gmail.com.
Sănătate,
pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu