O ceremonie de pamplezir

O ceremonie de pamplezir

Ion Maldarescu

Şi a fost 6 august 1917-2017, moment rarisim, reper al Istoriei Românilor. În mentalul colectiv al beligeranței, în care trăim de aproape 28 de ani, „elita" naţională a României nu s-a dezminţit nici de această dată. „Patriotismul" de paradă al oficialilor statului a creat un spectacol ieftin, cu „duhoare" politicianist-electorală. La manifestarea care ar fi trebuit să însemne - pentru români - cel mai mare eveniment istoric naţional al anului, hoarda politrucilor s-a poziţionat - ca de obicei - ca păduchele-n frunte. Restul, n-a contat! În ceea ce-l priveşte pe şeful statului, discursul său ambiguu (scris de alţii, desigur) nu a impresionat pe nimeni. Cu atâtea deplasări, nici nu-mi imaginez dacă, cum şi când, robo-globe-trotterul din Hermannstadt, mai are vreme să şi muncească. De gândit, nici vorbă. Nu e cazul. O fac alţii. Acum a demonstrat, încă o dată, că este imparţial şi iubeşte pe toată lumea la fel - inclusiv pe migranţii cotelor obligatorii, impuse de Frau Merkel şi ai ei asociaţi. La Harghita şi Covasna, „măria sa" (ca înălţime, nu ca valoare sau importanţă) a ascultat în poziţie de drepţi, cu mâna dreaptă pe buzunarul din stânga, imnul secuilor, iar la Mărăşeşti, „fără discrimare" a repetat acelaşi ritual. Pentru el, ambele sunt „o apă şi-un pământ"!

„Lumea bună" şi „restul lumii"

La manifestarea de la Mărăşeşti, câteva mii de scaune fuseseră rezervate pentru a face faţă evenimentului, însă - ca la noi, la nimeni - organizarea a lăsat mult de dorit. Excesul de zel al unor „îndrumători" a făcut ca o serie de oameni ai locului, dar şi cei de pe tot cuprinsul ţării - inclusiv din stânga Prutului - veniţi să cinstească memoria jertfelor pentru „Neam şi Ţară," de acum o sută de ani a Eroilor Neamului, să rămână pe margini. Dovadă că simţămintele de respect şi cinstire a înaintaşilor nu a murit la români, bătrâni, femei, copii... au îndurat cu stoicism lăncile de foc ale soarelui canicular de august, în picioare, nepermiţându-li-se să se aşeze pe scaunele neocupate. Mutaţi de colo-colo, fraţii din stânga Prutului au fost voit „estompaţi", iar „unioniştii", discret scoşi din prim-plan. Practic, pe 6 august 2017, la Mărăşeşti au fost două lumi: „lumea bună" şi „restul lumii". Dacă la Harghita şi Covasna contestatul steag secuiesc a fâlfâit în voie, la Mărășești, drapelul românilor din Basarabia nu a fost zărit. Miopie politică sau..., oricum n-am priceput în ruptul capului ce căutau drapelele U.E. și ale N.A.T.O. la ceremonia de la Mărășești. Aveţi cumva domniile voastre cunoștință ca pe vremea bătăliilor din vara anului 1917 să fi avut trupe N.A.T.O. în România? De cine şi de partea cui or fi luptat?

Trianon contra Diktat

Tot un centenar, dar altfel. Departamentul „Centenar" din structura Guvernului României nu are niciun „cent" în cont, vis-a-vis de proiectul „Trianon 2020" al ţării „vecine şi prietene" care a fost alimentat cu sume substanţiale de statul ungar. Încă puţin şi la 30 august vom marca alt eveniment. Unul dureros: 77 de ani de la Dictatul de la Viena, de la crimele şi masacrele comise de trupele horthyste împotriva românilor, iar oficialii noştri tac chitic. Să nu deranjeze minoritarii, reamintindu-le cum s-au purtat horthyştii între 1940 şi 1944. În timp ce oficialii noştri tac precum peştele în borş, în nesimţirea lor, oficialii ţării „vecine şi prietene" au declanşat atac frontal şi din flancuri împotriva României, având pretenţia ca românii să-şi ceară scuze pentru „nedreptatea" de la Trianon. Mai mult, Satana, cu sau fără sutană (a se citi popa Tőkés), răcneşte pe la toate colţurile Ungariei, ale Europei înstelate şi chiar în România că vrea autonomie teritorială. La rândul său, șeful de cabinet al premierului Ungariei, János Lázár, împunge calul de sub șa, bătând cu sârg câmpii pustei: „Ungaria a pierdut 2/3 din teritoriu și din populație. Peste noapte, din 320.000 km pătrați și 20 milioane locuitori, Ungaria a rămas doar cu 93.000 km pătrați și 7 milioane locuitori. România a obținut Transilvania și Partium fără niciun merit și niciun temei juridic [...]. Trianonul a fost de fapt o vendetă etnică făcută prin mijloace administrative [...] Trianonul nu a distribuit învingătorilor adevărul istoric, ci mai mult pământ: mine bogate, păduri întinse și câmpii roditoare ungurești [...].Trianonul nu a închis, ci a menținut războiul. La urma urmei, a fost ultima mare luptă a Primului Război Mondial în care ungurii fără arme au trebuit să apere cu mâinile legate la spate împotriva celor mulți ceea ce a fost al lor de secole, în fața lui Dumnezeu și a omului. Dictatul de la Trianon este fără îndoială o durere a Ungariei, dar este un păcat al întregii Europe și o rușine a întregii lumi occidentale [...]".

Auzit-aţi, Domniile Voastre, de vreo reacţie demnă a Ministerului de Externe sau a şefului statului ? Eu, nu! Auzit-aţi de vreo iniţiativă guvernamentală concretă pentru aniversarea Centenarului Marii Uniri şi a întregirii României Mari? Pare-s că i s-a pregătit un scenariu asemănător cu „Centenarul Mărăşeşti" din 6 august 2017, adică o cacealma pentru astupat ochii „naţionaliştilor" infractori. Vorba academicianului Dinu Giurescu: „În ţara asta, a fi patriot constituie o infracţiune!".

Mărăşeşti 100, un eveniment de excepţională importanţă istorică, un moment care se petrece o singură dată la o sută de ani a fost tratat de guvernanţi ca o manifestare de rutină, invadat de politruci şi „bifat" ca realizat. Asta-i România în care trăim furaţi de demnitate şi orfani de Istoria noastră!