Ferghete - CA SĂ NU SE MAI PLÂNGĂ ROMÂNUL NICICÂND LACRĂMÂND SÂNGE

CA SĂ NU SE MAI PLÂNGĂ ROMÂNUL

NICICÂND LACRĂMÂND SÂNGE

~*~

"Eu scriu despre Eminescu în sfințenia bucuriei, scriu cu lumină, cu pome de grădină"-

Nu mă ruşinez, în dreptul de a fi poet, nu mă ruşinez dacă mi se întâmplă să mă repet

ŞTIIND SCURT PE DOI, că am dreptul la fericire să candidez şi: "Repetitio est mater studiorum":

"Despre Eminescu eu scriu din drag, pe cont propiu,

Scriu cu aură şi lumină din lumină, cu holdă de grâu scriu, cu grâu până-n brâu şi secară până subsuoară, harnicie de neam: de țăran, de țarancuță cu secera-n  brâu şi de dimineață cu rochie creață la seceră-n grâu şi țară, comoră rară şi odinioară şi pe vremea lui Herodot , când holda de grâu creştea pe altarul soarelui peste coama calului bunăoară;

scriu despre Eminescu cu holdă de grâu măşcat, luminat şi curat-aur cenuşiu strecurat, fără neghină, cum românului Dumnezeu pentru hărnicie l-a dat;

scriu în sfințenia bucuriei înmulțite cu har bob cu bob umplând dintr-un snop de belşug car cu car;

scriu cu poame de grădină să dănțuiască albină cu albina

Mesie a iubirii, ca fițingaii la joc sub grumazul ceterii, să dănțuiască pentru miere şi polenizare din floare-n floare inimă română întru răsărit de soare, de binecuvântare:-

România profundă şi Mare-

Românie Eminescu întregită între  fireşti şi dumnezăieşti hotare,

în iubire de pace şi pâine, doină dulce minune NATO-întru răsărit de soare,

de binecuvântare, cu fanic, viitor în floare,

aşa cum de când lumea omenesc neamul românesc în habitatul firesc,natural

şi monumental, Istoric, pomenesc,

ca să nu mai plângă neamul românesc nicicând: lăcramând sânge pentru'că răii se lafaiesc în far'de"lege, dar eu scriu, că m-am săturat de la  Nistru, la Prut şi la Tisa să mai văd românul trist şi cumromânul plânsu-mi-sa, de jale după țarisoara lui prăpădisu-mi-sa.

EMINESCU E DREPTUL NOSTRU DE A FI

Motto: "Nici un proroc în țara lui, nu-i bine primit" (proverb biblic)

~*~ 

Eminescu e dreptul de a fi, deptul de dulce Romanie, Duh de adevăr zi de zi de zi și viață întru armonie cu profund

și "falnic viitor" ce mi-a pătruns în casă și-n gând

cu lac albastru și codru,

cu plopi fără soț și flori albastre cu modru

pe alei cu tei înfloriți din batistă scoțând dalbi porumbei

și nealcoși Harapi albi

cu rost, orânduială, de popor, cum Dumnezeu ni l-a dat răsărit de soare cu cer înstelat,

veșnicie, care s-a născut la sat

cu preaplin de caracter,

că-n buză de oraș a dat

din iesle dobitocească

ca Luceafărul să strălucească pe cer,

prin geniu, lumea să mântuiască,

de spiritual păcat, de iz național,

de patriotismul de epigoni demonetizat,

că-i la modă, în vogă și se mai uzează și poartă

și astăzi în artă

de vine vorba: celui care are,

i se va mai da, iar celui ce n-are,

că n-are ce vinde,

i se va lua și cât are

(și nu-s logăre bla-bla inutil joc de copil cu ala bala abacadrabra nenutil,

că: cine minte n-are,

n-are nici ce vinde,

că n-are nici cum a înmulți talanții, ("dacă esti prost stai acasă", cum zice Revnic Ioan "Burdea"? că, decât prost mai bine orb, corb alb!? își bagă nasul unde nu-i fierbe oala și Vica Ludovica "Păstaie"?!)

ca-n veci de veci omenirea să nu se prăpădească,

căci craii de la răsărit

care după stea au venit

lui au dăruit luminat și curat , ordonat și disciplinat,

cum scrie cartea,

c-are mult de suferit,

lumea de salvat,

de mântuit,

după cum prorocii au prorocit...

și după cum zice și David:

ce poți face azi nu lăsa pe mâini

nu lași neânmulțit în pace și pâini,

că steaua i-a răsărit în răsărit

cu pace să ne aliluiască și miluiască,

că cine-ș dă lui își dă

și cine-ș face lui își face slujba boabelor, liturghie și vecernie-n spice

cu sferic practic ca o mare unduind holdele pe pământ corabie cu prora-n vânt

bunăcuvință, abundență-conștiință să ne alduiască, ca să fie omenesc cum cele tri ursitoare i-a ursit firesc,

cum cele tri ursitoare bine i-a vestit

pentru a fi cel mai cunoscut, cel mai iubit,

cel în veci de veci primenit om de pomină,om-lumină,

om  potrivit la timp potrivit,

la locul potrivit născut, primenit,botezat,sfințit,

miruit,

dar tot cu rău să fie primit deși-n casa ospitalieră,cu omenie,

e iubire, e drept la fericire,

fir-ar să fie!

EMINESCU, DUMNEZEUL, DE CARE NU MĂ SATUR

Motto:"Eminescu este Cristosul limbii române". (Ben Todică).

~*~

EMINESCU e al meu, e dor uşor şi greu

a cugetului şi suletului meu,

speranță-credință şi viață e, o Zarază, a soarelui rază,

În culori de curcubeu, a propriul meu Eu-Dumnezeu,

Dumnezeu de care nu mă mai satur,

Că-mi este măsura în jocul prin care m-aventur

spiritual, național tradițional, monumental, natural punctual,

joc de-ascunsălea de mine, de lumina mea,

că Dumnezeu e şansa Eminescu, iubirea mea,

în iubire mi înviere, drept de a candida la fericire

aflânu-mi rost şi să nu mai ştiu ce-i greu

,că-n dor cu Dumnezeu

merg cu mai departe cu rostul meu suflet din sufletul neamului

să duc primăvara cu povara de roadă pe Altarul Soarelui

mână-n mână Patrie Limba Română către şansă şi viață,

bogăție a cerului şi a pământului,

s-o duc din înflorire prin pârgă de vară pentru recoltat în toamnă,

omenirea, să treacă peste labirintul cu frig şi viscole de iarnă,

iarnă ce ne dă ca lupii, ca filipii, târcoale ori dau iama la târlă, stâna, de oi,

peste zăpadă să treacă la şansă de ghiocel şi colț de iarbă,

chiar mielul în pântece de oaie zberând după pace,

ca-n utrenii, liturghii, vecernii, craii-boabe-n spice,

că Eminescu li un rost spiritual şi adăpost național de pace şi pâine,

corolă minune de lumină de grădină cu stupină,

Zi de zi şi noapte de noapte la curți de dragoste şi dor,

în luptă dreaptă cu sârg să lupte

întru răsărit de soare, de binecuvântare,

în rost, folos luminos, hristos,adăpost neamului nost,

Eminescu convingându-mă de conştiința luminată,

ca cea mai mare artă care a existat vredată

în Carpații inimă-vatră de piatră şi în lumea toată,

ca o zi care se cunoaşte după dimineață

cum nu fu alta-n lume mai frumoasă,

mai aparte, mai Hristos la român în casă,

ca o Zaraza, ca om în raze luminat în cântare,

cum nu fu altă cântare mai pioasă întru răsărit de soare,de binecuvântare-

ROMÂNIA PROFUNDĂ, TRAINICĂ ŞI MARE SUB SOARE.

DREPT MIHAI EMINESCU LA ÎNVIERE

(Replică Cristina Mihaela Barbu)

Motto: "Poezia e o taină şi o lucrare de sine stătătoare". (Nichita Stănescu).

~*~

Mulțumesc, dar cei care se îndoiesc, trăiesc,

După Decartes: cugetă, gândesc la omenesc,

Deci se luptă cu dragoste şi dor, exist, vorba lui Coşbuc

Ori a lu'Florea Mureşanu fiu Ciubanca: e "Grai Şi Suflet Românesc"

Şi, deci: lucru lor nu şi-l fuşăresc, moşmondesc, grohotesc (guițesc)

Fugind de obligații, de ecuații, la care găsăşti greu sau nu soluții,

Că omul e bun ca om având propriul scop

Şi cinstea fiindu-i mândră pană-n clop

Şi porcul îi bun fript,

Ca atare exist doar cu bună-cuvință de fapt

Şi ce mai tura-vura: nelăsându-mă tras în piept (pe roată, pe dealul căpățânii);

Exist şi rezist în conştiință: artist, scriitor optimist, altruist folclorist...

Cool cu rol şi potrocol, elexir, într-al vieții spectacol,

În ceea ce-i spectacol cu enrgie duh de adevăr simetrie, Biblie

Cu forță şi iubire-carambol, cu cea mai mare ştiință-conştiință

Care a existat vreodată răsărind deşi n-am apus niciodată

În Carpați pe vatră de piatră Eminescu, Avram Iancu...

Care a existat vreodată în Carpați între frați, pentru frați

Cu minte ageră şi inimă fierbinte-

CUMINȚENIE A PĂMÂNTULUI pe altarul Soarelui,

Pe imensa tablă de şah-mat al pământului

Cu asumate şi implicate responsabilități şi libertăți

(Ca atare e cert, concret,

Să mă îndoiesc şi ca poet,

Să gândesc omenesc firesc dumnezăiesc

Şi să exist, şi să trăiesc artistic:

Harnic, dinamic pragmatic şi dialectic,

Şi nu, că eu aşa socotesc)

Asta fiind un punctual, un natural

Şi un național-tradițional raportat ancestral

Valoric, specific şi pragmatic unic la universal

(Asta doar prin ceea ce-i iubire

Şi drept Mihai Eminescu la înviere).

EMINESCU-ROMÂNIA MAI PRESUS DE MOARTE

Motto: "Unde Eminescu e, în iubire România Mare e"

~*~

Frumuseți astrale ale pământului,

Florile de colț pe Altarul Soarelui,

O imensă tablă de şah: Cuvântul-Dumnezeu în dor de dor Eminescu şi multul cu pământul

Care pe om îl umple de plinitate de duh

( De Aurel Vlaicu-n văzduh cu Avionul,

Talisman viu social-uman,

Comoară vie în Carpați pentru frați, Mutându-ne în scump şi drag, picioarele,

Bine intenționați cu binele,

În realități cu resposabilități,

Cu frumuseți şi tristeți,

Munte de pâine fierbinte, Eminescu, profund de România,

Pentru cel iubit şi flămând, că suferința-i un brend

Şi România-i mai aparte, mai presus de moarte-

EMINESCU, SINFONIA IISUS,

ÎNTRU RĂSĂRIT DE SOARE, DE BINECUVÂNTARE,

DE DULCE MINUNE ROMÂNIA MARE.

În spirit Eminescu

Motto: "Nici buha nu-şi vede hâzi puii ei".

(Vica, Ludovica Ferghete n.Mânzat, Ciubăncuța,CJ.)

~*~

În spiritul aventurii iubirii culturii

mă-n ham cu țară, Rai ce-l am

şi neam în ceea ce-n iubire-l am,

Mesia iubirii, în hora unirii iubirii,

fițingău sub grumazul ceterii,

în nepăsarea creşterii sub tălpi a ierbii

ori nepăsarea țzunami înălțat val peste val a mării

ce are pe mal pomul ațâțat cu-nfloriri pentru fructuoase rodiri cu nimb şi aură a onenirii,

de primăvară ce-şi duce prin vară

propria povară tomna bogată cu artă

să treacă peste iarnă la colț de iarbă

cu treabă-ispravă şi slavă de slovă-bucovă social-umană încărcată cu roadă de holdă,

de pomă de livadă-spirit Eminescu întru răsărit de soare,de binecuvântare,

de lumină din grădină cu stupină şi suflet de om înflorit

ca pom în acrobatic pe drod cu echilibru exempu

în belşug pur şi simplu pentru norod,

că nu trag caii suri opriți de badea folcloric,

harnic şi bun praznic, oprit pragmtic parodic

colea la o casă unde-i nevasta frumosă, ciupoasă, focoasă, fructuoasă,

cu hormonii ce bat neuronii, ziua de bine, de pace, de pâine, de mâine, ziua

cum nu fu alta sub soare mai frumosă, că bărbatu-i dus de-acasă la moară la o Mărioară

să-i schimbe numele la grăunțe în plină frumusețe şi tandrețe

pentru ca "el fugitivo" să evadeze din paranteze

şi să serbeze "Eldorado-Eminescu național spiritual raportat la universal

şi evadat luminat şi curat

"din tristețe de "țigan spânzurat" şi "de mălai copt la soare".

EMINESCU-DRAGOSTE ADEVĂRATĂ

~*~

Eminescu e un rasarit de soare ,

de binecuvantare,

un nelipsit din inima noastra,

din casa de pe masa-masa cu zare necuprinsa albastra,

cu muscate pe pervaz de fereastra in glastra,

din tara mea mandra, culme-n lume, ca o stea,

că Eminescu

e un Isus aparte mai presus de moarte,

e o dragoste

adevărată,

constiintă romanească-omenească,

constiintă de spirituală vatră,

care pe picior mare de plai si de rai a trait la noi vreodată

pe picior mare,

ca si carpatii cu fratii laolaltă, romaine mare

cu fratii, desi carpatii au inimă de piatră-măreată de vatra

intru rasarit de soare,

DE BINECUVÂNTARE.

~*~

Pavel Rătundeanu-Ferghete, sat Ciubăncuța,Jud. Cluj,Oficiul poştal Dej 2;telefonul:0745856208

Pentru antologia "VERSURI PENTRU EMINESCU"

adresa: dandesseverin@yahoo.com