vineri, 3 august 2018

MINILECTRĂ cu GÂND DE SEARĂ - ASFIXIEREA SUFLETULUI




SCHIMBAREA MATERIEI - Sfantul Ioan din Kronstadt


          Nimic nu este mai schimbator decât materia. Ea se transforma în milioane de feluri, pe cale naturala, sau dupa legile Creatorului. Ca sa nu mai vorbim de transformarile miraculoase, de pilda: focul în roua, apa în sânge, apa în vin, toiagul în sarpe; omul însusi transforma materia în mii de feluri. Ce-am putea spune atunci de Atoatefacatorul Dumnezeu? Schimbarea este o calitate a materiei. Dumnezeu nu i-a dat spiritului rational aceasta calitate si nu i-o va da niciodata. Calitatea de capetenie a sufletului este ca ramâne neschimbat. Dar spiritul rational cel creat are însusirea de a se desavârsi în lucrarea binelui. Triumful spiritului asupra materiei consta în faptul ca spiritul o transforma în mii de feluri. Luati seama, de pilda, cum transforma el materia în regnul vegetal, cât de infinit variate sunt formele plantelor care cresc toate din acelasi pamânt, aceeasi lumina solara, acelasi aer, aceeasi apa, acelasi sol. Dar corpurile animalelor cât sunt de variate! Schimbarea este, asadar, o calitate a materiei; lumea în toata varietatea sa a fost creata în functie de aceasta. Slava Atotputernicului Creator, Unul, Cel neschimbat în veci! Daca materia nu s-ar schimba, atunci Dumnezeu nu ar fi Atotputernic. Slava naturii spirituale! Fie ca ea sa supuna întotdeauna natura materiala. Roaga-te lui Dumnezeu sa ramâi neschimbat în savârsirea binelui.

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 51.



ASFIXIEREA SUFLETULUI - Sfantul Ioan din Kronstadt


             Postul îi este necesar crestinului deoarece, de la înomenirea Fiului lui Dumnezeu, firea omeneasca a fost înduhovnicita, îndumnezeita si noi tindem acum spre Împaratia de Sus, care „nu este mâncare si bautura, ci dreptate si pace si bucurie în Duhul Sfânt” (Romani 14, 17). „Bucatele sunt pentru pântece si pântecele pentru bucate si Dumnezeu va nimici si pe unul si pe celelalte” (1 Corinteni 6, 13). A mânca si a bea înseamna a face o patima pentru placeri trupesti si aceasta este o caracteristica a pagânilor, care, necunoscând desfatari spirituale, ceresti, îsi irosesc viata în placerile pântecelui, mâncând si bând în exces. De aceea Domnul osândeste, nu o data, în Evanghelie aceasta pagubitoare patima. Este oare rational ca omul sa traiasca mereu într-un delir al pântecelui, într-un râgâit de mâncare? Poate fi redus omul la o bucatarie ambulanta, sau la un cos în continua fumegare, cu care i-am putea compara, pe buna dreptate, pe cei ce fumeaza continuu? Ce placere poate fi aceea sa traiesti mereu în aburi de mâncare si în fum de tutun? Cu ce ar putea semana casele noastre? De ce sa viciem aerul cu miasme, pe care sa le si respiram si, mai presus de aceasta, de ce sa ne întunecam si sa ne asfixiem sufletul, sa ucidem în el cele din urma potente?


Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 287-288





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu