vineri, 2 octombrie 2020

ADRIAN MUNTEANU - SONETOTERAPIE 201 - 210 - text și interpretarea autorului -

 



SONETOTERAPIE 201

- text și interpretarea autorului -

 

 


CLĂDESC CETĂŢI DIN PUTREDE CUVINTE

 

 

~*~

 

 

Clădesc cetăţi din putrede cuvinte.

Silaba în mortarul gurii slute

Se pierde trudnic în incerte cute,

Urzind pe trup nevolnice veşminte.

 

Măcel de vorbe! Nu pot să ajute

De glasul sterp să leg o rugăminte.

Se năruiesc în cuget şi în minte,

Planând spre hău de pe pustii redute.

 

Talentul meu de-a traversa asceze

Nu e decât o predică în gol,

Căci vreau să-nalţ un gând pe metereze

 

Dar mă încurc în umbre strânse-n stol.

Urc doar atât cât poate să dureze

Hotarul meu, uitării dând obol.

 

~*~

("7, Sonete 7", Arania, 2011)

ADRIAN MUNTEANU




SONETOTERAPIE 202

- text și interpretarea autorului -

  


Brașov, Strada Republicii

 

 

~*~

 

 

Viespar de chipuri cu mişcări absente,

Paşi indolenţi sau umeri fără vlagă,

Vitrine-nguste, gânduri ce îşi leagă

Ciorchini de rosturi, bântuiri latente.

 

La Luca-n colţ încearcă să te-atragă

Taraba doamnei cu priviri ardente.

Terasele au devenit prezente

De cum noi muguri în rodiri se-ncheagă.

 

Pe caldarâm mi-am pus de mic tumultul

Şi-am scrijelit nelinişti sub mortar.

În larma străzii am ajuns adultul

 

Sorbindu-i clipei seve şi amar.

Am strâns puţinul, am cules şi multul.

S-a stins un rug, dar mai rămâne jar.

 

~*~

("Ferestre în cetate, Sonete 4", Arania, 2008)

ADRIAN MUNTEANU



SONETOTERAPIE 203

- text și interpretarea autorului -

 


 

POFTA DE-A FI UN OM ŞI-UN ZEU

 

 

~*~

 

Pofta de-a fi un Om şi-un Zeu în spaţii

S-a împlântat în visul meu, fierbinte.

A scotocit păduri de oseminte,

Să urce căi în sobre costumaţii.

 

Pot să cobor tot mai adânc în minte,

Ca să primesc de la săgeţi ovaţii,

Să trec un duh prin veşnice mutaţii

Şi să-l înalţ în templul de cuvinte.

 

Pot să-nteţesc tumultul din artere,

Ştiind să tulbur umbra unui nor

În trup să ferec clipa de plăcere

 

Şi gândul drept să-l fac netemător,

Dar rosturi moi, de patimă şi miere,

M-au aruncat în valul pieritor.

 

~*~

("Casa fără ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)

ADRIAN MUNTEANU





SONETOTERAPIE 204

- text și interpretarea autorului -

 


 

A FOST O VREME

 

~*~

 

A fost o vreme când spre înălţime

Trudeam să urc povara mea de lemne,

Ca focul viu prin vene să îndemne

La rost suit decis prin aspre rime.

 

Singurătatea mea cu gesturi demne

Mă legăna în ritmică pătrime.

Dar m-am întors din depărtări sublime

Să port cu toţi acelaşi rând de semne.

 

Pe străzi pustii, în noaptea fără stele,

Cu straniu sunet paşii-au răsunat.

Cei fericiţi zăceau sub storuri grele.

 

Bănuitori şi trândavi s-au culcat.

Crezând că vin spre ei cu gânduri rele

Nu mi-au deschis şi nu m-au ospătat.

 

 

~*~

("Casa fără ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)

ADRIAN MUNTEANU



SONETOTERAPIE 205

- text și interpretarea autorului -

 


 

ÎNVĂLUI UMBRA ORELOR FIRAVE

scriitorului prieten Daniel Drăgan

 

 

~*~

 

Învălui umbra orelor firave

Cu taina frunţii-n ierburi moi înfrântă.

Sfieli de frunze licărind descântă

Zidiri de crengi, adăpostind enclave.

 

Smerite vrăbii-n ramuri nu mai cântă

Purtând tăceri ca însetate sclave

De raze frânte-n clipe lungi şi grave,

Când linişti dulci din cer binecuvântă.

 

Se risipesc aromele în dodii

Cu gust trândav de afin şi absint.

S-au copt deplin hotarele prin rodii

 

Suind în vis un temător alint

Iar faunul cântând din nai sub zodii

Vrăjeşte trist pădurea de argint.

 

~*~

("Casa fără ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)

ADRIAN MUNTEANU




SONETOTERAPIE 206

- text și interpretarea autorului -


  


LA MASA MEA DE SCRIS

 

 

~*~

 

La masa mea de scris un vers se zbate

Să îşi urzească rostul şi făgaşul.

Mi-a răscolit peceţile trăpaşul,

Gemând viclean  prin văi însângerate.

 

Pe strâmte căi nu-mi e de-ajuns lămpaşul

Arzând în glia stearpă flori presate,

Când focul viu nu vrea să se arate

De-atâta somn ce-a invadat imaşul.

 

Verbul curat într-un ungher se-ascunde

Şi-abia târziu vocala a decis

Un gând tihnit şi sobru să inunde

 

Ca să-l zidească-ntr-un altar promis.

Plumbul noros dintr-un creion pătrunde

În beznele cuvântului nescris.

 

~*~

(("Casa fără ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 207

- text și interpretarea autorului -


 

 

OGOR PUSTIU

 

 

~*~

 

Cât îmi doresc să-mi port clipa-n zăbavă,

Să ţin departe verbul ce-o despică,

Ochind spre tâmpla vremii, fără frică,

Cu-n glonţ coclit făcând din timp epavă!

 

Mă dau tăcerii ce un zid ridică.

Culcat pe braţul moale de otavă

Veghez ca şoimul cu privirea gravă

Să nu mai cadă frânt de o alică.

 

De vreau război, când vântu-n ram adie,

Să nu se-aştearnă tihna-n trup uşor!

De nu mai cred în fraged rug de vie

 

Ci în arşiţa ce-a sleit un zbor,

Voi fi târât de spaime pe vecie,

Să ar, umil, un pustiit ogor.

 

~*~

("Casa fără ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)

ADRIAN MUNTEANU



SONETOTERAPIE 208

- text și interpretarea autorului -

 


 

MI-AM GĂSIT SOȚIE

 

 

~*~

 

În pârgul toamnei mi-am găsit soţie.

Nu-i de pe-aici, dar nici de prea departe.

De unde-au scris uimirile o carte,

Tăind adânc din simetrii felie.

 

I-am dăruit şirag din şapte arte,

Acorduri şapte prinse-n pălărie.

În părul ei de aur pur adie

Vocale dulci şi voluptăţi deşarte.

 

Sublimă-n trup, cu glasul de cristaluri,

Tremurătoare-n puf de păpădii,

Mi-a fermecat simţirile la baluri

 

Cu pasul ei, cu şoaptele ei vii.

Iubitei rime, zâna mea din valuri,

Îi voi rămâne mire pe vecii.

 

~*~

(("Casa fără ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)

ADRIAN MUNTEANU



SONETOTERAPIE 209

- text și interpretarea autorului -

 


 

SFEŞNICE VECHI

la moartea Getei Dinu. Un Om.

 

 

~*~

 

 

Sfeşnice vechi, dureri prelinse-n ceară,

Prapuri vetuşti, descoperindu-I rana,

Psaltul pleşuv bolborosind „osana !”,

Lacrima pleoapei coborând amară,

 

Îngeri de bronz rupând din aripi pana,

Flori pământii cu umbra lor bizară.

Nu pot lăsa tristeţea ca o ghiară

Să-ţi tulbure din rostul meu icoana.

 

Blândeţea ta, efigie arzândă.

Aşa rămâi, sub giulgiul din coşciug.

Lumină calmă, trudnică izbândă

 

La carul caznei fără leac înjug.

Se şterge chipul. Urma ta flămândă

Rămâne-n veci să pâlpâie pe rug.

 

 

~*~

("Casa fără ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)

ADRIAN MUNTEANU



SONETOTERAPIE 210

- text și interpretarea autorului -

 


 

O SULIŢĂ ÎNFIG ÎN PLEOAPA SERII

 

 

~*~

 

O suliţă înfig în pleoapa serii

Sub care taina patimii e trează.

Mă lupt ca Horus când îl săgetează

Pe Seth prin bezne fremătând puzderii.

 

Mă-neacă pâcla care-nveşmântează

În umbre fără trup corăbierii.

Rup vălul mut, al poftei şi-al durerii,

Ce încă-n ceasul vlăguit vibrează.

 

Din orizonturi se prelinge sânge

Şi raze-nvinse au căzut perechi.

Tăcerea-n grota viciilor plânge,

 

Ţipăt rănit se-mplântă în urechi,

Iar îngerul ciclop etern răsfrânge

Adâncul pur al zărilor străvechi.

 

 

~*~

("Casa fără ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)

 

ADRIAN MUNTEANU

 

 







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu