SONETOTERAPIE 201
- text și interpretarea autorului -
CLĂDESC CETĂŢI DIN
PUTREDE CUVINTE
~*~
Clădesc cetăţi din putrede cuvinte.
Silaba în mortarul gurii slute
Se pierde trudnic în incerte cute,
Urzind pe trup nevolnice veşminte.
Măcel de vorbe! Nu pot să ajute
De glasul sterp să leg o rugăminte.
Se năruiesc în cuget şi în minte,
Planând spre hău de pe pustii redute.
Talentul meu de-a traversa asceze
Nu e decât o predică în gol,
Căci vreau să-nalţ un gând pe
metereze
Dar mă încurc în umbre strânse-n
stol.
Urc doar atât cât poate să dureze
Hotarul meu, uitării dând obol.
~*~
("7, Sonete 7", Arania,
2011)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 202
- text și interpretarea autorului -
Brașov, Strada Republicii
~*~
Viespar de chipuri cu mişcări
absente,
Paşi indolenţi sau umeri fără vlagă,
Vitrine-nguste, gânduri ce îşi leagă
Ciorchini de rosturi, bântuiri
latente.
La Luca-n colţ încearcă să te-atragă
Taraba doamnei cu priviri ardente.
Terasele au devenit prezente
De cum noi muguri în rodiri se-ncheagă.
Pe caldarâm mi-am pus de mic tumultul
Şi-am scrijelit nelinişti sub mortar.
În larma străzii am ajuns adultul
Sorbindu-i clipei seve şi amar.
Am strâns puţinul, am cules şi
multul.
S-a stins un rug, dar mai rămâne jar.
~*~
("Ferestre în cetate, Sonete
4", Arania, 2008)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 203
- text și interpretarea autorului -
POFTA DE-A FI UN OM ŞI-UN ZEU
~*~
Pofta de-a fi un Om şi-un Zeu în
spaţii
S-a împlântat în visul meu,
fierbinte.
A scotocit păduri de oseminte,
Să urce căi în sobre costumaţii.
Pot să cobor tot mai adânc în minte,
Ca să primesc de la săgeţi ovaţii,
Să trec un duh prin veşnice mutaţii
Şi să-l înalţ în templul de cuvinte.
Pot să-nteţesc tumultul din artere,
Ştiind să tulbur umbra unui nor
În trup să ferec clipa de plăcere
Şi gândul drept să-l fac netemător,
Dar rosturi moi, de patimă şi miere,
M-au aruncat în valul pieritor.
~*~
("Casa fără ziduri, Sonete
2", Arania, 2006)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 204
- text și interpretarea autorului -
A FOST O VREME
~*~
A fost o vreme când spre înălţime
Trudeam să urc povara mea de lemne,
Ca focul viu prin vene să îndemne
La rost suit decis prin aspre rime.
Singurătatea mea cu gesturi demne
Mă legăna în ritmică pătrime.
Dar m-am întors din depărtări sublime
Să port cu toţi acelaşi rând de
semne.
Pe străzi pustii, în noaptea fără
stele,
Cu straniu sunet paşii-au răsunat.
Cei fericiţi zăceau sub storuri
grele.
Bănuitori şi trândavi s-au culcat.
Crezând că vin spre ei cu gânduri
rele
Nu mi-au deschis şi nu m-au ospătat.
~*~
("Casa fără ziduri, Sonete
2", Arania, 2006)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 205
- text și interpretarea autorului -
ÎNVĂLUI UMBRA ORELOR FIRAVE
scriitorului prieten Daniel Drăgan
~*~
Învălui umbra orelor firave
Cu taina frunţii-n ierburi moi
înfrântă.
Sfieli de frunze licărind descântă
Zidiri de crengi, adăpostind enclave.
Smerite vrăbii-n ramuri nu mai cântă
Purtând tăceri ca însetate sclave
De raze frânte-n clipe lungi şi
grave,
Când linişti dulci din cer
binecuvântă.
Se risipesc aromele în dodii
Cu gust trândav de afin şi absint.
S-au copt deplin hotarele prin rodii
Suind în vis un temător alint
Iar faunul cântând din nai sub zodii
Vrăjeşte trist pădurea de argint.
~*~
("Casa fără ziduri, Sonete
2", Arania, 2006)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 206
- text și interpretarea autorului -
LA MASA MEA DE SCRIS
~*~
La masa mea de scris un vers se zbate
Să îşi urzească rostul şi făgaşul.
Mi-a răscolit peceţile trăpaşul,
Gemând viclean prin văi însângerate.
Pe strâmte căi nu-mi e de-ajuns
lămpaşul
Arzând în glia stearpă flori presate,
Când focul viu nu vrea să se arate
De-atâta somn ce-a invadat imaşul.
Verbul curat într-un ungher
se-ascunde
Şi-abia târziu vocala a decis
Un gând tihnit şi sobru să inunde
Ca să-l zidească-ntr-un altar promis.
Plumbul noros dintr-un creion
pătrunde
În beznele cuvântului nescris.
~*~
(("Casa fără ziduri, Sonete
2", Arania, 2006)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 207
- text și interpretarea autorului -
OGOR PUSTIU
~*~
Cât îmi doresc să-mi port clipa-n
zăbavă,
Să ţin departe verbul ce-o despică,
Ochind spre tâmpla vremii, fără
frică,
Cu-n glonţ coclit făcând din timp
epavă!
Mă dau tăcerii ce un zid ridică.
Culcat pe braţul moale de otavă
Veghez ca şoimul cu privirea gravă
Să nu mai cadă frânt de o alică.
De vreau război, când vântu-n ram
adie,
Să nu se-aştearnă tihna-n trup uşor!
De nu mai cred în fraged rug de vie
Ci în arşiţa ce-a sleit un zbor,
Voi fi târât de spaime pe vecie,
Să ar, umil, un pustiit ogor.
~*~
("Casa fără ziduri, Sonete
2", Arania, 2006)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 208
- text și interpretarea autorului -
MI-AM GĂSIT
SOȚIE
~*~
În pârgul
toamnei mi-am găsit soţie.
Nu-i de pe-aici,
dar nici de prea departe.
De unde-au scris
uimirile o carte,
Tăind adânc din
simetrii felie.
I-am dăruit
şirag din şapte arte,
Acorduri şapte
prinse-n pălărie.
În părul ei de
aur pur adie
Vocale dulci şi
voluptăţi deşarte.
Sublimă-n trup,
cu glasul de cristaluri,
Tremurătoare-n
puf de păpădii,
Mi-a fermecat
simţirile la baluri
Cu pasul ei, cu
şoaptele ei vii.
Iubitei rime,
zâna mea din valuri,
Îi voi rămâne
mire pe vecii.
~*~
(("Casa
fără ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 209
- text și interpretarea autorului -
SFEŞNICE VECHI
la moartea Getei Dinu. Un Om.
~*~
Sfeşnice vechi, dureri prelinse-n
ceară,
Prapuri vetuşti, descoperindu-I rana,
Psaltul pleşuv bolborosind „osana !”,
Lacrima pleoapei coborând amară,
Îngeri de bronz rupând din aripi
pana,
Flori pământii cu umbra lor bizară.
Nu pot lăsa tristeţea ca o ghiară
Să-ţi tulbure din rostul meu icoana.
Blândeţea ta, efigie arzândă.
Aşa rămâi, sub giulgiul din coşciug.
Lumină calmă, trudnică izbândă
La carul caznei fără leac înjug.
Se şterge chipul. Urma ta flămândă
Rămâne-n veci să pâlpâie pe rug.
~*~
("Casa fără ziduri, Sonete
2", Arania, 2006)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE
210
- text și interpretarea
autorului -
O SULIŢĂ ÎNFIG ÎN PLEOAPA SERII
~*~
O
suliţă înfig în pleoapa serii
Sub care taina patimii e
trează.
Mă lupt ca Horus când îl
săgetează
Pe Seth prin bezne
fremătând puzderii.
Mă-neacă pâcla
care-nveşmântează
În umbre fără trup
corăbierii.
Rup vălul mut, al poftei
şi-al durerii,
Ce încă-n ceasul vlăguit
vibrează.
Din orizonturi se prelinge
sânge
Şi raze-nvinse au căzut
perechi.
Tăcerea-n grota viciilor
plânge,
Ţipăt rănit se-mplântă în
urechi,
Iar îngerul ciclop etern
răsfrânge
Adâncul pur al zărilor
străvechi.
~*~
("Casa fără ziduri,
Sonete 2", Arania, 2006)
ADRIAN MUNTEANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu