PUSI DINULESCU - P r i z o n i e r u l

 

PUSI  DINULESCU

Prizonierul

 

~*~

 

Eu — prizonier în vârsta mea,

Tu — liberă ca un lăstun...

Nu poţi nici tu

Din închisoare să mă scoţi...

...

Eu vârsta-mi duc

Ca o cămilă

Cu cocoaşa plină

De prea multă-nţelepciune...

Şi-afară, totuşi,

Vântul se zbenguie,

La fel ca pe atunci,

Când mă izbeam cu pieptul de aer

Şi alergam zălud

În urma ta, care erai

Altcineva, bine-nţeles...

Dar cine ştie ce contează?

Vântul, probabil numai vântul,

Vântul şi şopârlele, care pândesc

Pe malul râului...

Şi soarele de dimineaţă,

izbind în calea gâzelor,

Abia trezite...

Şi totul e atâta de departe...

Doar furia a mai rămas,

Furia de-a mai culege

Câte-un gând uitat,

Un flash trecut prin stropii,

Ce mai cad

Dintro cascadă obosită...

Sunt prizonier în viaţa mea de azi

Şi te privesc cu ochii mari şi bulbucaţi...

Şi treci... şi treci şi tu prin azi,

Cu zâmbetul de paradis

Şi uchii-mi bulbucaţi plesnesc

De-atâta vis şi-atâta nedreptate!

 

~*~

Puşi Dinulescu