143 de ani de la nașterea lui George Enescu
„Enescu este
arcuș, este interpretul
sufletului
său...Mi-ar fi lumină să-l ascult...”
(Haig Acterian – regizor)
Marele geniu al Muzicii divine românești s-a născut în
anul 1881, în scutecele zilei de 19,
ale leagănului Gustar – August, în
Vatra, colț de rai, Liveni-Dorohoi-Botoșani, în familia Mariei, fiica preotului
ortodox Cosmovici și a arendașului învățător Costache Enescu, tot fiu de preot
ortodox.
Mama Maria i-a dăruit omenia, frumusețea și
religiozitatea ei, iar Costache, care era sensibil la muzică, fascinat
îndeosebi de celebrul vals Valurile
Dunării pe care i l-a cântat prințișorul lui Jurjac pe la vârsta de 4-5
ani, după ce și-a venit în fire, i-a prezis Destinul: Vei fi muzician!
Așa, a pornit pe Calea Muzicii dinspre
Liveni-Dorohoi-Botoșani, Iași, Viena, Paris și Eternitate. Spuneam recent
într-un eseu închinat marelui Artist universal că, „Muzica a fost marea sa chemare și alegere. A fost destinul său
încununat de geniu. Muzica – Arta
sublimă din descătușeri divine i-a zămislit aura și nemurirea, încununându-l
eternității.” (Aura unui Geniu...)
Pronia divină, dorul Mamei, iubirea de
Patrie, frumusețea Vetrei străbune, creația sublimă a înaintașilor, apoi
gândirea, flacăra, pulsația întru spirit dau vibrație eternă viitorului geniu și
profet, care trebuie să-și ancoreze nația, neamul, Biserica și veacul său întru
Aurora dăinuirii!
Genialul valah George Enescu a urzit fascinație în întreaga lume a
Muzicii, în lumea frumuseții feminine, în lumea universală a spiritului, a
multor personalități din țară și din afară, precum s-a întâmplat și cu
regizorul armean-valah Haig Acterian (1904-1943), martir de război, posesor al
unei voci vibrante de tenor, care a îmbrățișat până la extaz în cele câteva
luni ale anului 1923,strălucitoarea stațiune montană Sinaia.
Maestrul Enescu făcea exerciții muzicale,
zilnic, vreme de cca. 6 ore, în timp ce Haig Acterian, el însuși un remarcabil
tenor, în taină îi savura muzica celestă. Impresiile înflăcărate, îmbobocite de
admirație i le-a încredințat fratelui său Arșavir Acterian, iar acesta ni le-a
dat nouă:
„Muzica...
muzica... este singura divinitate produsă de om din glas, vine subțiri, mătase,
alămuri și piele întinsă lovită ritmic cu buzdugane mici... Cum a ajuns omul să
făptuiască cu aceste mijloace armonia, ecoul divinității? Muzică! Și totuși de
multe ori magie în carne.
Sunt puțini care au dat
sunetelor valori divine. Palestrina și Beethoven, Bach și Brams, cântecul
religios iudaic și câteva dansuri indiene...Enescu are o sensibilitate care azi
a devenit olimpică.
Nici un virtuoz
nu are sufletul lui Enescu. El posedă vraja divinului pe care nu o mai găsești
la altul.” (Arșavir Acterian, Privilegiați și Năpăstuiți, Institutul
European-Iași, 1992, p. 66)
Muzica este sufletul în har, armonie și
splendoare al celui ce cântă...
Se ascultă doar cu inima!
Cântarea sublimă pare o femeie frumoasă
ivită pe ecranul vieții.
Frumusețea ei nu vine din trup.
Ea pogoară din lumina sufletului ce o
împrejmuie și ne înconjoară.
Părul i se resfiră mătăsos ca arcușul răsfățat
pe ispititoarea vioară.
Buclele lungi și rebele ii cad ritmic peste
chipul luminos, ca niște aripi de înger.
Ca un joc de ape tremurânde, ca niște
ondulări seismice de cântec.
Simți atunci că în inima ta înflorește
trandafirul dragostei.
Deschizi apoi larg fereastra sufletului sub
bolta cerului de azur înstelat.
De sus, parcă coboară îngeri de lumină peste
jocul vesel de copii.
Și peste focul de rug aprins al îndrăgostiților.
Cerul de sus e lumină. Și cerul sufletului e
la fel.
Simți că trăiești dorul lumii mai bune și
mai frumoase din tine.
Pare o lume cu zorii înfloriți în uriașe
corole. Pare o lume de azur și rod.
Dragostea se pogoară năpădind inima cu
arome divine și miresme suave.
Același fan-meloman
Haig îi scriia soției sale Marieta Sadova, o reputată actriță, după ce audiase
concertele noului Orfeu, cu Caravia și Alfred Alexandrescu la pian în iarna anilor
1923-1924. „Mariette, când Enescu este
singur, când cântă pentru el... Mariette, nu se poate asemui.
Este cer și
pământ... Aceleași bucăți...le auzisem de atâtea ori sub brazi și trebuia să
fug în amintiri ca să-l ascult... Priveam capul lui frumos și aplecat, timid și
bun, modest și genial...Este suflet, suflet, suflet tot... (Arșavir Acterian, op. cit., p.67)
Mulțumim Bunului Dumnezeu, Măicuței Domnului
Maria-Vlaherna-Carpatina că ne-a dăruit Neamului dârz și drept, Muzica lor
divină și în ea, marele suflet sonor al lui George Enescu!
Cu alese prețuiri pentru toți iubitorii de
Patrie, de Cer, de Frumos și de Cântare celestă.
18 August 2014, Brusturi-Neamț
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu