la
mulți ani
~*~
LEGĂNUȘ
DIN ACATISTUL ADORMIRII
În
ziua Adormirii
(ce
ar fi trebuit să fie
Vohodul
Plângerii)
l-am
auzit pe Gavriil torcând
cântec
din muntele cu umbră deasă
pe
unde nu ajunseseră nici oamenii,
nici
îngerii
noima
din fără de noimă
să
o culeagă
Gavriil
striga cu bucurie zicând:
''Cerul
e tată
numai
prin răsăritul de soare,
luminătorul
său.
Prea
Sfântă Născătoare
a
Cerului tău,
dezvârtoșează-mi
cugetul meu,
dă-i
cheag
măcar
apusul ei să-l înțeleagă,
urcuș
să-și agațe,
văzut
din nevăzutul privirii,
cum
poate Dumnezeu,
să-și
fie fiu și Fiul,
născându-și
lumina din nou,
cel
Nenăscut
să-și
țină-n brațe Născătoarea
la
ceasul Adormirii?
Dă
candelii mele
ulei
dumiririi!
....................................................
Dormi,
dormi, nani nanei,
crinul
odrăzlit al Anei,
nani,
dui, nani dui...
Maică-Pruncă,
dormi
ca murmurul de apă
prin
miresmele din luncă
revărsate-n
alelui,
ale
Lui, ale Lui,
dormi
ca șoapta de gutui,
somn
ușor la pieptul Lui...
Fum
albastru...Stea pe ghem...
Acum
El te ține-n brațe,
propriul
luiși Betleem.
Nani,
nani și dui dui
fiica
Anei și a Lui,
dormi
ca ochiul de copil
șoptirii
de ametist....''
Și-acestea
cântând
Adormirii
Gavriil
ca
un abur ușor
se
făcu acatist.
~*~
www.dumitruichim.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu