ACUM
500 DE ANI: AU INCEPUT BINE DAR AU TERMINAT RAU
Mai
1, 2025
Acum
500 de ani: au început bine, dar au încheiat rău
_o_
Revolta
taranilor din Germania
În primăvara și vara lui 1525 a avut loc revolta
țăranilor din Germania, cunoscută sub numele de Războiul Țărănesc din Germania.
A fost o revoltă inspirată și influențată de valori creștine care în final au
dat Europei seculare democrația și statul de drept. Răscoala s-a încheiat
într-un dezastru nefast, cu moartea a 100.000 de oameni. A început bine, dar
s-a încheiat rău, revoltații nepunând în aplicare valorile creștine care i-au
motivat inițial. O carte recent publicată privind subiectul a fost scrisă pentru
comemorarea acestui eveniment istoric. În opinia autoarei, evenimentul a fost
cea mai mare revoltă populară din istoria Europei înainte de Revoluția
Franceză.
Intitulată Summer of Fire and Blood – The German
Peasants’ War / Vara de foc însângerată – Războiul Țărănesc German, cartea e
scrisă de Lyndal Roper, istoric australian. Autoarea e creștină, fiind
interesată în mod special de influența creștinismului asupra liderilor revoltei
și a miilor de țărani germani creștini care li s-au alăturat. Recenzie:
https://www.wsj.com/.../summer-of-fire-and-blood-review...
Războiul a inceput în 1524, la 10 ani după Răscoala
lui Gheorghe Doja din Ardeal. Spre deosebire de Germania, Revolta lui Doja a
cuprins grupuri etnice și confesionale diverse din Transilvania, protestanți,
catolici și ortodocși, și maghiari, români, slovaci, germani. Răscoala lui Doja
a fost și ea influențată de gândirea creștină, dar într-o măsură mult mai mică.
În communism se invăț despre Războiul Țărănesc din
Germania, dar dintr-o perspectivă marxistă, a luptei de clase între „cei avuți
și cei săraci”, adică iobagii și latifundiarii. Dacă revolta germanilor fără
îndoială a avut obiective economice și sociale, ea a fost inspirată de credința
creștină și a avut obiective creștine. Nu a fost o răscoală sau un război
religios și nici pe departe nu a fost motivată de ura de clasă, ci dimpotrivă,
de „dragostea frățească dintre creștini”, degenerând în final în decadență și
anarhie.
Influenta
crestinismului asupra revoltatilor
Roper dedică un capitol al cărții influenței Reformei
lui Luther asupra țăranilor, țăranii și liderii lor (Thomas Muntzer, de
exemplu) fiind influențați de protestantismul care le-a influențat motivația și
obiectivele. Grupuri mici, dar vocifere protestante, cum au fost anabaptiștii,
au influențat și ele orientarea și obiectivele revoltei. Recenzie:
https://quillette.com/.../when-germany-waged-war-on.../
Cele
Douasprezece Articole
În februarie-martie 1525, liderii revoltei au redactat
și publicat cele Douăsprezece Articole în care își expuneau orientarea
ideologica și obiectivele. Fără excepție, fiecare doleanță era sprijinită cu
texte din Scriptură, fie că era vorba de libertate, egalitate, demnitate,
proprietate, taxe, viața socială, muncă, economie, familie. A fost o realizare
fenomenală, un „manifest creștin” tipărit în 25.000 de exemplare și distribuit
în toată Germania. Impactul celor 12 Articole a fost enorm, mii de oameni alăturându-se
revoltei și influențând gândirea politică viitoare a națiunii germane.
Documentul poate fi citit în întregime aici:
https://ghdi.ghi-dc.org/.../Doc.52-ENG-12%20Articles_en.pdf
Articolul 3, de exemplu, declară egalitatea tuturor
oamenilor, fără deosebire de stare economică sau financiară. A fost prima
declarație de acest gen din istoria lumii. Egalitatea, ca și concept, deci, a
apărut odată cu Reforma și a fost un deziderat și o aspirație creștină, nu o
invenție a seculariștilor ori filosofilor francezi. Redau din text porțiunea
relevantă, cu atenționarea că Articolele sunt lungi și pot fi citite în
întregime de cei interesați. „...Christ has redeemed and purchased us without exception,
but the shedding of his precious blood, the lowly as well as the great /
Hristos ne-a mântuit și cumpărat pe toți, fără excepție, prin vărsarea sângelui
Lui scump, atât pe cei umili, cât și pe cei suspuși...” În baza acestei
afirmații țăranii cereau abolirea iobăgiei și respect reciproc prin prisma
dragostei creștine. Au cerut abolirea iobăgiei, afirmându-și uimirea că „așa
acum era obiceiul în trecut, unii oamenii stăpânesc peste alți oameni ca și cum
ar fi o proprietate personală”.
Articolele au rămas până în ziua de astăzi o mărturie
a aspirației încă timpurii a creștinilor Europei pentru clădirea unei societăți
drepte și armonioase fondate pe principii creștine. Dacă Articolul 3 a
proclamat principiul egalității, Articolul 1 cerea autonomia congregațiilor și
ca ele să nu fie controlate de stat. Deja vedem aici – în statu nascendi,
principiul juridic contemporan de separare a bisericii de stat. Autorităților
nu li se recunoștea dreptul de a se amesteca în alegerea pastorilor, o autoritate
pe care țăranii revoltați o atribuiau exclusiv congregațiilor protestante: „the
entire community should choose and appoint a minister, and that have the right
to depose him should he conduct himself improperly / întreaga comunitate
trebuie să-și aleagă și să-și desemneze pastorul, și să aibă autoritatea să-l
destituie dacă se comportă imprudent”.
Articolul acesta era revoluționar pentru vremea aceea,
dând naștere, în timp, și noțiunii seculare că guvernanții trebuie să fie aleși
și desemnați de societatea civilă, nu impuși. O frază din același Articol 2
impunea și calibrul moral pe care trebuia să-l dețină pastorul: „The minister
thus chosen should teach us the holy Gospel pure and simple, without any human
addition, doctrine or ordinance / pastorul ales trebuie să ne învețe Sfânta
Evanghelie în termeni puri și simpli, fără adăugări umane, doctrine sau
impuneri...”
Într-o Petiție din 18 mai 1525, țăranii solicitau
învățături morale în congregațiile lor, „genuinely Christian preachers, who
will preach and teach us the Holy Gospel and God’s Word purely and clearly
without any clever glosses or human additions / pastori autentic creștini care
să ne propovăduiască Sfânta Evanghelie și Cuvântul lui Dumnezeu clar și pur,
fără înflorituri istețe sau adăugiri omenești ...”
Restul Articolelor continuă în același spirit creștin
în care țăranii cer, dar și se obligă, să își exercite responsabilitățile față
de latifundiari, prinți și împărat într-un spirit de respect reciproc, așa cum
drepturile și obligațiile sunt impuse cetățenilor unei țări creștine de
Sfintele Scripturi.
Se obligau să plătească impozite și dijme, dar cereau
să li se permită să lase copiilor lor ca moștenire uneltele de muncă. În final,
țăranii își exprimă opinia că doleanțele lor sunt consistente cu învățăturile
Scripturii, încheind documentul cu salutul „the peace of Christ Jesus abide
with us all / Pacea lui Isus Hristos să fie în noi toți”.
Reprimarea
in singe a rascoalei
Inițial, revolta țăranilor a fost primită cu simpatie.
Miilor de țărani li se adăugau alte mii, mulțimea de țărani – de acum înarmați,
trecând din provincie în provincie, prin Saxonia, Swabia, Alsacia, Franconia și
ducând mesajul libertății. De la o vreme, controlul acestui grup imens de
oameni a devenit foarte greu de impus, mulți dintre țărani dedându-se la
lucruri mârșave și violență. Au atacat și ars mănăstiri, fiind șocați de
opulența și bunăstarea pe care o găseau acolo. Au ucis preoți, ierarhi, autorități,
magistrați, au dat foc la primării, garnizoane militare, închisori.
Unii au început să se apuce de băutură, jaf și furt.
În cramele latifundiarilor găseau cantități mari de vin pe care le consumau de
îndată.
În analele revoltei s-a înregistrat și fraza „mâncăm
gâscă!”, o aluzie la faptul că bieții țărani ajunseseră să mănânce „gâsca” în
castele pe care le jefuiau, ceva ce acasă mâncau doar rar, dar ceva ce se afla
din abundență în meniul celor avuți. De fapt, unul dintre sloganele revoltei
din Alsacia a fost „mâncăm gâsca”!
Simpatia inițiala față de revoltați s-a ofilit repede.
Violența și nerespectarea valorile creștine pe care țăranii le propovăduiau a
dus repede la o contraofensivă a prinților și latifundiarilor germani. Și
Luther s-a pronunțat împotriva revoltei, fiind îngrozit de violența țăranilor.
Masacrarea țăranilor a început în preajma Paștelor. De
Vinerea Mare, 3 aprilie 1525, 4.000 de țărani au fost uciși pe Dunăre. Alte mii
au fost uciși pe 12 mai, zeci de mii în iunie. În total, „100.000” de persoane
au fost ucise, de ambele părți, în 1525. Muntzer a fost capturat, torturat și
ucis. La sute de țărani le-au fost scoși ochii, fiind apoi duși prin toată
Germania pentru a imprima spaima în cei care simpatizau cu țăranii.
Ce
au lasat in urma
Dar după ce lucrurile s-a limpezit, ideile inițiale
ale rebelilor au prins rădăcini în conștiința națiunii germane, devenind
principii după care germanii au început să-și trăiască viața și să-și
administreze societatea. Scrie Roper: „ ... their theological ideas were sunk
into the foundations of daily life / ideile lor teologice au pătruns adânc în
fundamentele vieții zilnice ..” ale germanilor. [Recenzie:
https://www.wsj.com/.../summer-of-fire-and-blood-review...]
Revolta țăranilor protestanți germani a fost replicată
și în alte părți ale Europei, în Olanda, Elveția, Cehia. Peste tot au eșuat. La
putere pentru o vreme, sectele protestante au impus un sistem teocratic, la fel
de asupritor și năpăstuitor ca al Revoluției Franceze și al sistemelor
totalitare ale veacului trecut.
ARTICOLUL
16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI
Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor
Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si
femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia,
au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie
elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din
partea societatii si a statului". Familia romana isi cere drepturile.
Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le
pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi.
Pretuiti-le!
ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu