LUNA BUCUREȘTILOR de ALTĂDATĂ
Orice îi putem reproșa regelui Carol
al II-lea, numai rolul său benefic pentru cultura și știința românească nu.
După cum a declarat la 15 august
1930, la scurt timp după reînscăunare, Regele Carol al II-lea dorea să fie „un Brâncoveanu al culturii româneşti”,
preocupat fiind de accesul la cultură al tuturor românilor.
Astfel,
Regele Carol al II-lea a conceput și pus în practică, prin Fundaţiile
Culturale Regale şi prin cele peste 2.000 de atenee și cămine culturale, cea
mai amplă şi coerentă strategie de dezvoltare culturală pe care a cunoscut-o
România până la acea dată.
În vara
anului 1940, la Editura Cartea Românească apare o culegere de texte Zece ani de
domnie ai M. S. Regelui Carol al II-lea, care cuprinde texte ale unor oameni
din lumea culturală, ştiinţifică şi politică românească. Între ele, mari
personalități ale timpului, Grigore Antipa, Dimitrie Gusti, Constantin C.
Giurescu, Lucian Blaga, Camil Petrescu, George Enescu prezintă realizările
concrete în domeniul culturii în această perioadă.
Sunt
amintite susținerea financiară a ridicării, în 1933, a crucii la mormântul lui
Nicolae Bălcescu de la Palermo, așezarea bustului lui Mihai Eminescu, creat de
Oscar Han, la Constanța în august 1934, apoi în iunie 1937, inaugurarea noii
aripi a Bibliotecii Academiei. La câteva zile, este instituit Fondul Cultural
Regele Carol al II-lea (1,3 miliarde de lei, din care 200 de milioane erau
alocate direct Academiei. Regele Carol al II-lea devine tutorele Fundaţiei
Culturale de Literatură şi Artă Regele Carol II, organizaţie care a derulat
importante proiecte culturale între ele numărându-se editarea prestigioasei Reviste
a Fundaţiilor Regale (ianuarie 1934-decembrie 1947).
Literatura
română cunoaște, de asemenea, în această perioadă o adevărată explozie de opere
de referință. În 1931, apare volumul de poezii Flori de mucegai al lui Tudor
Arghezi, Eonul dogmatic de Lucian Blaga; în 1932, Răscoala de Liviu Rebreanu,
Viaţa lui Mihai Eminescu de George Călinescu; în 1933, are loc premiera piesei
... Escu a lui Tudor Muşatescu, romanele Maityrey (Mircea Eliade), Patul lui
Procust (Camil Petrescu), Cartea nunţii (G. Călinescu), Rusoaica (Gib.
Mihăescu), Adela (G. Ibrăileanu), Creanga de aur (M. Sadoveanu). În 1934 apar
volumul Poezii al lui G. Bacovia și romanul De două mii de ani al lui Mihai
Sebastian. Tot în acel an, Editura Fundaţia Regală premiază două eseuri semnate
de doi tineri cu un viitor aparte: Nu de Eugen Ionescu şi Mathesis sau
bucuriile simple semnat de Constantin Noica, la care adaug trilogia Fraţii
Jderi a lui Sadoveanu (deschisă în 1935), ediţia definitivă a poemelor
argheziene (1936) sau primul volum al Operelor eminesciene (ediţia
Perpessicius, 1939). Nici celelalte arte nu au fost neglijate.
În 1932, are
loc prima Expoziție Filatelică Internațională în România EFIRO, Carol al II-lea
fiind îndrăgostit și de regina pasiunilor – Filatelia !
De numele
Regelui Carol al II-lea sunt legate Arcul de Triumf, statuia ecvestră a Regelui
Carol I din Piața Palatului, Muzeul Satului, amenajarea lacurilor Herăstrău și
Băneasa, Gara Regală Băneasa, Gara Regală Sinaia, Universitatea Națională de
Apărare, primării, universități, colegii și licee, catedrale, biserici și
monastiri, ridicate în toate provinciile, inclusiv în Basarabia și Bucovina.
De unde bani
? În intervalul 1923-1938, industria românească s-a dezvoltat într-un ritm de
5,5%, anul 1938 fiind momentul de vârf al al creșterii economice românești în
perioada interbelică.
Dar nu
despre asta voiam să scriu în această tabletă, ci despre Luna Bucureștilor (9 mai-9 iunie), care a numărat șase ediții
începând cu anul 1935. Scopul declarat al festivalului era acela de a atrage
atenția turiștilor asupra Capitalei României.
La 9 mai
1935, a avut loc deschiderea primei ediții cu o ceremonie solemnă în Parcul
Carol, punctul de atracție fiind expoziția urbanistică apreciată ca o adevărată
„istorie vie a orașului”. Cu acest prilej a fost inaugurată și Grădina
Botanică. A existat și o machetă a orașului București pentru anul 2000 !
Din 1936,
Luna Bucureștilor a devenit manifestare cu caracter internațional, prin
participarea țărilor din Mica Înțelegere (Cehoslovacia și Iugoslavia).
Festivalul a avut loc în Parcul Herăstrău, când a fost deschis pentru marele
public Muzeul Satului, precum și Fântâna
Miorița.
Luna Cărții,
parte a festivalului, a reprezentat de asemenea, un punct central al ediției
din acel an. Festivalul a continuat cu regularitate până în 1940, războiul
punând capăt acestui proiect deosebit.
În timpul
Republicilor I și a II-a, nu s-a amintit nimic despre acele timpuri și nici nu
s-a organizat ceva permanent pentru promovarea imaginii Capitalei României, cu
câteva excepții.
Încercări
timide de resuscitare a Lunii Bucureștilor au fost după 2010, Fundația Calea
Victoriei nereușind să aducă proiectul la amploarea celor organizate în primele
șase ediții.
Care va fi
primarul care să redea strălucirea Lunii Bucureștilor de altădată e greu de
spus. Bucureștiul este unul dintre orașele frumoase ale lumii. Există zone
întregi, care pot atrage turiștii, cartiere cu o arhitectură deosebită, numai
că frumoasele și cochetele clădiri trebuie văruite, străzile aduse la nivel
european, evenimentele culturale și sportive să fie promovate inteligent …
Deocamdată,
de la ultimele alegeri locale, Bucureștiul se află în plină stagnare, marile
proiecte nefiind în atenția noii garnituri aflate la Primăria Generală a
Capitalei.
Accentul se
pune mai mult pe claxon ! Vom face, vom drege !...
Centrul
istoric, care în orice capitală europeană aduce importante venituri la buget,
nu este finalizat nici după 27 de ani. Mirosurile grele îți taie cheful să mai
treci pe acolo.
Orașul este
dat peste cap. Reforma în domeniul transportului așteaptă de ani buni,
construcția marilor parcări nu a demarat, spațiile verzi de pe unele bulevarde
sunt într-o totală paragină de ani de zile, arborii maltratați, „publicitatea”
acoperă stâlpi, ziduri, clădiri monumente istorice, stații dând Capitalei
aspect de favelă.
Presa
antebelică descria Luna Bucureștilor ca fiind „una din cele mai rodnice idei
care a avut darul să ne lege mai puternic de Capitală prin cunoașterea
trecutului, atragerea atenției asupra prezentului și larga viziune a
viitorului.”
Hăulitele cu
zgomote tribale, care au loc uneori prin Piața Constituției și alte piețe nu au
cum da strălucire vieții culturale a Capitalei.
P.S. Văd că
a început nebunia „logo pentru promovarea localității”. Să fie o altă formă de
sifonare a banului public ?!? La București, după prima gafă monumentală tip
„plagiatul se întoarce”, s-a trecut la un logo cu puternice conotații sexuale.
Capuri de penis, cu dotările aferente în diverse poziții ! Adevărul e că nu mă pricep la artă, Doreeeele !
Toate bune !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu