CA MANOLE ZIDIND

CA MANOLE ZIDIND,ÎN IUBIRE,

ZINDIRE PENTRU OMENIRE-PREȚ LA NEMURIRE

Lui Nicolae Nioară-Horea, mocan din Apusenii lui Iancu şi alui Veta Biriş cântareață populară emerită

Acela care zi de zi nu scrie macar o poezie

Punând condeiu ori tocul cu penița scârța-scârța pe hârtie,

n-are farmec, nu-i la propriul sac petec

într-o geto-daco orânduire, nu-i cântec,

penița trebuind încinsă-n călimara cu cerneală,

ca dumnezăieşte să inspire

din şcoala de dincolo de şcoală,

perspectivă de iubire la înălțime

cu profunzime, cu limpezime

de pe orizontală pe verticală înalțindu-se cu brazi verzi-

pâini fierbinți în responsabilități de izvoare dulci-minerale: reci şi limpezi,

cu păstrăvi înotând contra curentului

pe Altarul Soarelui,

prosperi prin ozon, în adevăr, viață şi cale de dragoste şi dor

la curți de dragoste şi dor

cioplit artist din bardă şi topor

adapost pentru popor,

ca şi cel care scrie cu omenie

în plinatate de poezie,

a ceea ce-i om de omenie,

în culori de nelinişte, să se zidească fară sa se surupe din zidire,

noapte-nstraiță peste noapte,papă-lapte

în dragoste şi dor exstând un rost de lucu bine făcut

măsură a lucurilor în popor,

Lumină, lumina zilei de început,

fir-ar să fie !

ca veşnic cel ce scrie, să scrie

zidind: omenie,

pace şi pâine şi dulce doină minune, pentru omenire

în dreptul de a fi "laudă" de zestre între zările albastre celeste,

ancestral candidând prin înviere mai presus, mai Iisus de cuvinte pe moarte călcând

şi celor din morminte viață-Eminescu profund şi flămând de conştiință națonal-universală

de înaltă şcoală şi de ținută morală şi intelectuală dându-le: duh de adevăr,

Viață de luceafar şi cale,

că acela, care zi de zi nu scrie, n-are farmec de cântec băgând ziua-noapte,lumina în întuneric

lipsit de divin şi omenie, că cel serios nu se încurcă în  ițe,

zideşte iubire fără fițe,

pentru omenire întru răsărit de soare,

de binecuvântare a celui mai iubit

sau hulit român care în țara lui a trait artistic şi pragmatic,

om potrivit, la timp potrvit fără  a fugarii, fuşrii şi chiuli, ciuli-buli:

lucru său fiind orânduit, ordonat şi disciplinat

curat şi luminat la timp potrivit de Dumnezeu

şi dat omenirii aur strecurat,

că fiecare om e aparte  dezinteresat melodie preferată şi artă care-i la modă

şi se portă

sfințit de banii lui:

om între oameni pentru oameni din duşmani,

din vrăjmaşi plin de curaj făcându-şi prieteni,

oameni între oameni, pentru oameni, pentru a le  arunca cu pâine-n loc de bolovani,

că doar cel ce-i om de omenie, fir-ar să fie,

are plinătate să scrie, ca veşnic să scrie pentru mântuire-

Iisus Hristos- drept la veşnicie,

mai presus de moarte: candiat la fericire-

Românie cu falnic viitor şi trecutu-i mare, întru răsăit de soare, de binecuvâtare,

că "ce-ți doresc eu ție dulce Românie"

sa fii mândră sub tricolor cu propriu-ți popor şi soare

cioplit Brâncuşi din daltă, bardă ferăstău şi topor:

colană fără sfârşit-templu eliberării

şi Mesie a iubirii,

c-aşa ii dat luminat şi curat-aur cenuşiu strecurat celui ce scrie

zidându-se iubire, pace şi pâine - doină corolă dulce minune de lumină,

ca Manole înalțând zidire, în iubire,

drept la înviere, pentru omenire.

PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE