La margine de viaţă

La margine de viaţă

*

În toate există o căutare, o chemare!

Mă căutai în cântecul ploii pe care,

deşi toţi  îl aud, doar cei sensibili îl înţeleg.

Mă căutai în mugurii ce-aduc, timizi,

dorinţa lor de lumină.

Mă căutai în lacrimile dulci de floare

ce tremurau când respiraţia ta le-atingea...

Tot ce este puternic vibrant

şi-apoi nu mai este, aduce un pustiu

de nu-l mai umple nimeni!

Dulcele este doar un moment.

Nu evenimentele ne afectează,

doar ideile rămase sunt greu de suportat!
De aici, pe firul izvorului vieţii,

drumul spre împlinire, spre copacul din ceruri.

Pe aceeaşi undă, fără bariere pornim

în căutarea noastră, dincolo de timp şi loc!

Căutarea ne dă starea de oboseală
şi plăcerea de a fi, de a exista! Oare cum ai fi fost
un întreg, căci după tot nu mai urmează nimic?!
După tot urmează noi căutari, trecerea în noi spaţii...

Îţi place să atingi stelele şi să revii pe pământ,

Din palma mea, una câte una, îţi cobor stelele

- întinse emoţii, adânc simţi ecoul vibraţiilor -

Când căldura te invadează, lacrima se deschide!

Să păstrăm timpul! … În spatele la tot

stă un timp pierdut, acel timp ne dă

toate sentimentele

de dragoste sau ură, de împlinire sau sacrificiu.

Ce ne este interzis ne satisface!

În drumul meu acolo, la margine de viaţă,
am văzut o biserică luminată, cu flăcări şi pe dinafară.
Cineva mi-a spus:
” - Vezi, asta-i biserica ta! Atâta lumină ai adus aici!”

Dincolo de substrat, privirile ne rămân în lumină,

pe pânza tabloului redăm imaginea din noi.
Privitorul nu are timp să vadă tot, uneori chiar se pierde.

Partitura abia a început să fie cântată!

Un cântec creşte, se-nalţă, trăieşte

din sămânţa iubirii sădită-n adâncul inimilor noastre...

IRINA LUCIA MIHALCA