ISTORIA ROMANIEI LA LIMES, INTRE EST
SI VEST,
a dr. Ioan
Tapes o descifram In umbra marelui Hidalgo, condiţia de a fi, din întâmplările
unui istoric militar, 1978-1989, Epigoni ai marelui Hidalgo, principiul
eliminarii marginalilor prin asociere si includere in raport de putere si in 7
Breviare laice, Ed. Militara, Buc. 2.000 p.
Ioan Talpes,
doctor in istorie, autor, editor, general de corp de armată (cu 3 stele),
senator, consiler apoi seful administratiei prezidentiale, director al
Serviciului de Informatii Externe, prim-viceministru si ambasador, este cel mai
implicat istoric si erudit in administratia si politica nationala, mult mai
mult decat ilustrii sai inaintasi Nicolae Iorga sau Constantin C. Giurescu,
ceea ce-i confera un plus de credibilitate si mai ales de informatie
surprinzatoare pentru specialisti si inca nesistematizata, mai greu accesibila
cititorului de rand.
Dedicata
fiului sau Codru si publicata la un sfert de secol de la Revolutie, In loc de
argument (p.7-17) la Epigoni ai marelui Hidalgo, e o sinteza originala a
istoriei moderne. Din 1774, de la Pacea de la Kuciuk-Kainargi, moldo-valahii,
obedienti Sultanului turc, patriarhului sau grec si Tarului ruso-pravoslavnic,
protectorul tuturor ortodocsilor, fac parte nolens, volens din Chestiunea sau
Criza Orientala pana in zilele noastre. Totul incepe cu Napoleon care da,
Moldova si Tara Romaneasca, printr-o conventie secreta, tarului Alexandru I..
Rusii sunt
la bine si rau mereu prezenti. Dupa Razboiul Crimeei statalitarea romanilor e
rezultatul inlaturarii lor de la Gurile Dunarii. Regatul, Romania Mare incearca
o modernizare fara occidentalizare, dar fara o Unire cu Roma esuiaza in urma
unei conventi secrete dintre Hitler si Stalin. Dupa razboi R.P. Romania ca si
R.S.S. Moldoveneasca sunt protectorate rusesti pana in 1989 cand Moscova il
promoveaza pe revolutionarul Ion Iliescu, ca dupa 1944 pe revolutionara Ana
Pauker. Sa fie asta conditia sina qua nosn a supravietuirii statalitatii celui
de al doilea stat ortodox ca marime? Ortodocsi din toate tarile uniti-va!
La limes,
intre est si vest, statalitatea romanilor orientati spre Moscova, e
conditionata pe de o parte de conflictul dintre ortodoxie si occident in
Europa, si pe de alta parte de Chestiunea Orientala, incompatibilitatea dintre
islam, ortodoxie si occident. De accea „.. Romaniei nu i s-a recunoscut, la
niciunul dintre momentele de adaptare a deciziei (cu exceptia Tratatului
balcanic de la București semnat pe 10 august 1913 între Bulgaria pe de-o parte
și România, Serbia, Muntenegru și Grecia, pe de alta), statutul de subiect international
cu drepturi depline.“ p.15 Eterna situatie incerta si mereu conventii secrete a
marilor puteri, la Limes.
Cap. Repere
si determinari istorice ca si Momente ce obloga inca la reflectii sunt dedicate
celor ce vor sa depaseasca prejudecatiile, „paradigma atat de frumos formulata
de neuitatul Gheorghe I. Bratianu „O enigma si si un miracol istoric: poporul
roman“, care conduce insa „la perceperea de fosti, prezenti si viitori tolerati
in proprie tara.“ (p.26) In Sfantul Imperiu Roman de Natiune Germana ortodocsii
sunt numai tolerati. Dupa 1698 prin Unirea cu Roma ardelenii depasesc insa de
jure statutul. Ortodocsii interzic 1948 si periferizeaza dupa 1989 Biserica
Unita cu Roma, greco-catolica, si statutul de tolerat e de facto monitorizat in
UE.
Succesul
dictaturii de dezvoltare si politicii de independenta nationala, mai mult decat
in alta tara din Lagarul moscovit si Pactului de la Varsovia, a creat in USA
presedintelui Jimmy Carter convingerea ca Nicolae si Elena Ceausescu sunt in
masura sa paraseasca devalmasia ortodoxo-comunista si cu ajutorul a 170
miliarde de $ sa se afirme pe piata mondiala, impotriva intereselor Moscovei.
Planul destructurarii imperiului ruso-ortodox cu ajutorul ortodoxiei
moldo-valahe era sortit ab ovo esecului in anul 1978 in care „Inainte doar cu o
zi de „defectarea“ lui Pacepa, Leonid Brejnev i se plangea lui Erich Honecker,
ca Romania se comporta ca si cum ar fi aliata cu SUA … si ca Ceausescu … e un
tradator.“ p.235 Dupa refuzul ofertei SUA si totusi tradarea URSS-ului a urmat
un blocaj economic si un deceniu de cosmar pentru omul de rand privat de cele
mai elementare drepturi.
Cap.
Vremelnicii este numai inceputul unei autobiografi (va urma), care se incheie
cu revolutia din 1989 si tentatiile globalizarii, dar cu teama ca o statalitate
fragila, tolerata si dependenta de marile puteri este pusa din nou la indoiala.
Inainte ca pastorul maghiar Lazo Tökös sa porneasca revolutia la Timisoara,
preşedintele François Mitterand a declarat că Transilvania reprezintă o problemă
europeană, iar cancelarul RFG Helmut Kohl isi „exprima la Budapesta convingerea
ca … Ungariei i se vor acorda si compensatiile meritate pe deplin odata cu
anularea efectelor Tratatului de la Trianon.“ p. 441.
Daca nimic
nu e mai fascinant ca miracolul enigmaticului poporului roman, atunci dr.
Talpes aduce deja in insemnarile sale de pana acuma o suma de elemente noi,
inca necunoscute sau controversate, privind fragilitatea statalitatii tolerate
la limes, in calea tuturora, intre est si vest, relatiile cu Roma, cu Moscova,
cu China, cu marile puteri occidentale, Chestiunea, Criza Orientala, anii de
rascuruce din vremea dictaturii de dezvoltare ortodoxo-comunista - 1964, 1968,
1978 -, esecul modernizarii fara occidentalizare, revizionismul maghiar si
sabotarea Unirii cu Roma, revolutia din dec. 1989 si influentele straine,
globalizarea si reorientarea de la est spre vest, de la limesul Comeconului si
Pactului de la Varsovia, la limesul Uniunii Europene si NATO, care mai devreme
sau mai tarziu le vom regasi in opus magnum ISTORIA ROMANIEI LA LIMES, INTRE
EST SI VEST.
www.viorel-roman.ro
https://www.academia.edu/
viorel-roman-bremen.over-blog.de
Bremen la 30 mai 2017
Breviarul marelui Hidalgo
La procesul
de la Nürnberg psihologii erau surprinşi de mediocritatea şi laşitatea elitei
Reich-ului III cu o singură excepţie, a şefului serviciului de spionaj,
generalul Walter Schellenberg. Cine ajunge într-o astfel de poziţie şi este
confruntat cu analize şi informaţii inteligente, are o altă percepţie a
realităţii, un alt Weltanschauung, decât oamenii care cred ce văd sau ce li se
spune. Această remarcă se potriveşte atât elitei PCR de după 1989, cât şi
cărţilor şefului serviciului de spionaj, SRI, generalului Ioan Talpeş.
„În umbra
marelui Hidalgo”, condiţia de a fi, din întâmplările unui istoric militar,
1978-1989. Rememorări consemnate de Horia Alexandrescu, ed. Vivaldi, Bucuresti
2009, vo. I, 251 p. şi în Breviar laic, ed. Militară Bucureşti 2010, 255 p.,
Talpeş pune în umbră cam tot ce s-a publicat despre dictatura de dezvoltare a
lui Ceauşescu, anul 1968, deceniul 1978-1989, revoluţia din 1989 şi tranziţia
spre vest. Cărţile lui se deosebesc de cele ale fostei elite a PCR, cum se
deosebea poziţia lui Schellenberg faţă de psihologii americani, în comparaţie
cu bâlbâielile fostei elite a Reich-ului.
1968 a fost
anul în care România refuză să participe la ocuparea Cehoslovaciei de către
Pactul de la Varşovia şi câştigă sprijinul occidentului timp de un deceniu de
bunăstare şi de prestigiu în lume. Ruşii sunt însă şocaţi de trădarea
subalternului ortodoxo-comunist Ceauşescu, dar încep şi ei să trateze în secret
cu aşa zişii imperialişti vest-germani. Dupa succesul acestui contact „back
channel” Brejnev începe prin KGB tratative şi cu anglo-americanii, cu care
avusese bune relaţii în război. Dupa ce Hitler şi Stalin atacă Polonia, Anglia
începe războiul numai cu Germania, USSR-ului nici nu s-a pus problema unei
declaraţii de război. Cărţile de istorie trec cu vederea şi azi duplicitatea.
1978 a fost
anul în care SUA oferă României şansa integrării în economia liberă cu ajutorul
a 170 miliarde $. Dictatura de dezvoltare era un fel de cantonament, de
ascetism planificat în care printr-o acumulare primitivă de capital, economia
se antrena pentru a ajunge la nivelul de a concura în lume. Oferta, o
recunoaştere a succesului economic şi diplomatic românesc, e însă respinsă de
Nicolae şi Elena Ceauşescu exact în momentul în care KGB-ul începe tratative
secrete cu SUA. Aşa că România e dată brutal la o parte şi Calul Troian din
Lagărul comunist devine Polonia. Şi faptul că 1978 este ales polonezul,
Fericitul Ioan Paul II, e de bun augur pentru cei care luptau împotriva ereziei
marxiste şi pentru drepturile omului. Apoi Moscova sub Gorbaciov renunţă la
Razboiul Rece, Lagăr, Cortina de Fier, marxism-leninism şi în 1989 încep o nouă
eră istorică.
1978-1989 e
un deceniul dezastruos din cauza miopiei conducerii statului privatizat de
Nicolae şi Elena Ceauşescu. Ei intră în conflict şi cu vestul şi cu estul, care
se răzbună. Vestul pe faţă, economic. KGB-ul, mai subtil, îl pune pe omul lor
Pacepa să fugă în USA şi să compromită România. În timpul ocupaţiei serviciile
secrete erau conduse de ruşi. Pacepa pus de atunci pe orbita de KGB era 1978
adj. DIE. Vânat de toţi, Ceauşescu nu mai înţelege lumea, nu mai poate evita
dezastrul din dec. 1989 şi reinstalarea controlului Moscovei la Bucureşti,
Chişinau şi Cernăuţi, care ca după 23 august 1944, se face cu ajutor din vest.
1989 a fost
anul în care succesele dictaturii de dezvoltare se degradează în democraţia
originală … Nu ne fură sau cumpără alţii ţara! Noi, românii, suntem cei care ne
lepădăm de ea. Şi asta o facem în fiecare zi, necontenit, de douăzeci de ani,
de ruşine de a ne fi eliberat de comunism. Ne vom desprinde de această stare,
se pare, chiar când vom avea curajul să-i intrebam, pe ultimi eliberatori, de
ce ne-au băgat în şi mai mari nevoi? Securitatea ? Fiecare ţară îşi creşte şi pregăteste
câinii de pază, cărora le şi garantează conditiile pentru a-i asigura Ordinea.
Când Ordinea este schimbată, prin acordul și cu participarea câinilor, atunci
aceștia încep să se transforme în lupi. Așa s-au petrecut lucrurile și în
România, începând cu decembrie 1989. (Breviar, p.36, 32).
În ceea ce
privește întâlnirea lui Gorbaciov cu Fericitul Ioan Paul II la Roma și cu Bush
la Malta: o completare esențială. Soarta României a fost convenită pe relația
dintre Paris și Moscova? La întâlnirea de la Kiev dintre Gorbaciov cu
Mitterand, în anul 1989, când s-au stabilit și cadrele de evoluție a României?.
(Hidalgo, p.202) Și e foarte bine că nu s-au amestecat americanii. Pentru a nu
lăsa niciun dubiu în această privință, a teoriei conspirației ? Nu este nimic
mai dezastruos, în existența unui popor, decât momentul în care ajunge să
creadă că minciunile altora sunt adevărurile lui. Priviți la momentul decembrie
1989 și la anii care au urmat!? (Breviar, p.51)
La aceste
evenimente istoricul Talpeș cu doctoratul în diplomație și apărare: Coordonate
ale politicii externe românești, 1933-1939, ed. Științifică 1980/88 (30.000 ex.
epuzate în 10 zile), este într-un fel sau altul implicat și le analizează acum
cu experiența unui viceprim-ministru, general de corp de armată, șef de
Intelligence Service și cu detașarea unui filozof al istoriei și literat.
Rezultatul sunt cărți, deja epuizate, care s-ar citi ca cele polițiste, dacă nu
ne-ar împiedica seriozitatea informațiilor, tezelor și a unei bibliografii
unice, remarcabile. Multe lucrări de doctorat sunt sub acest nivel. Dacă
autorul continuă dezvăluirile din umbra marelui Hidalgo și publicarea
originalelor sale ideii, a meditațiilor de filozofia istoriei, privind soarta
românilor, literatura noastră post dictatorială (după cum remarcă Astalos) își
rotunjește conturul, oxigenându-se. Și avem mare nevoie!?
După toate
probabilitățile, istoria oficială va fi rescrisă pe măsură colaborării Talpeș /
Alexandrescu. Ele vor scoate la lumină ceea ce este încă în penumbră pentru
opinia publică și istorici. Iată cuprins vol. I. Cap.: 1 Stuttgart 1985 –
Congresul Mondial de Istorie; 2 Sfârșitul începutului și începutul sfârșitului;
3 Între trădare și cacealma ? Strategică. Lovitura Moscovei; 4 Sfidarea Marelui
Urs?; 5 Doctrina Brejnev, ultima strigare; 6 Soarta României, nu la Malta, ci
la Kiev!; 7 Proiectul lui Ceaușescu venea de la Carol II-lea!; 8 Berlin august
1989, la 50 de ani de la semnarea pactului Ribbentrop – Molotov; 9 Între
Stihiile trecutului și Războiul stelelor.
Pentru a-l
înțelege pe Hidalgo este necesară dacă nu chiar obligatorie lectura
Breviarului, pentru că în el ni se dezvăluie un Weltanschuung-ul filozofic și
literar mai puțin obișnuit. George Astalos de la Paris vede în modul sau de
abordare a realității în general și a celei românești în special un paralelism
cu Inconvenientul de a te fi născut a lui Emil Cioran. Talpeș e însă autohton,
departe de pesimismul lui Cioran în exil, chiar atunci când constată la
contemporani săi o incredibilă stare de delăsare și nedorința de asumare a
propriei condiții actuale și viitoare? (Breviar, p.255). Notițele lui scrise
parcă în fugă, rar depășesc zece rânduri, sunt rezumate de articole sau chiar
de cărți. În cel mai rău caz sunt fotografii spontane făcute cu blitzul, mai
ușor sau mai greu de decriptat. Unele sunt caricaturi pline de umor negru.
Centrul de greutate al meditațiilor este însă soarta țării pentru că
patriotismul este un defect profesional al militarilor. Cum ar putea ei altfel
să servească patria chiar cu prețul vieții?
Cele circa o
mie de idei din Breviar sunt intenționat nesistematizate pentru a-l obliga pe
cititor să facă o ierarhizare proprie. Bineînțeles că se poate începe cu
Dumnezeu și transcendență. Cu Vechiul și Noul Testament. Cu popoare imperiale,
de limes și barbare. Cu ortodoxia și occidentul. România: Occident refuzat și
Orient refulat reprezintă cele două determinări ale unei existențe în care
negasindu-ne măsură vom sfârși prin a ne pierde identitatea. (p.189)
Cum vede
autorul situația de astăzi a românilor? După 1989, înstrăinarea a ajuns să li
se prezinte a fi singură lor șansă, pentru că rădăcinile neamului nostru se văd
în alegerile pe care le face. Mă doare crunt nevoia lui de fanarioți și
continuă pe această ideee. Astăzi, accesînd modelul european, am ajuns să ne
alegem ciocoii, sperând că vor ajunge să fie obligați la condiția de fanarioți
controlați și judecați. (p.8,86,34). Bănățeanul Talpeș se face și purtător de
cuvânt al ortodocșilor din Transilvania, care terorizați de unguri de o mie de
ani nu pricep nici acum de ce până în 1863 au avut statutul de tolerați, nu
aveau dreptul de a se instala în orașe, de a construi biserici din piatră și
a-și face case din același material. Mai mult chiar, situația de azi a tuturor
greco-ortodocșilor din UE nu numai că-i foarte apropiată de cea din trecut, dar
? Avem și noi dreptul măcar la un răspuns? ? Cine să ni-l dea dacă ai noștri
(cei care se pretind și chiar i-am ales a fi așa) nici măcar nu știu a întreba
(la C.E. de la Strassburg) (despre români și cei care se pretind a fi)?
(Breviar, p.20).
Bazându-se
pe succesele dictaturii de dezvoltare în colaborare cu vestul, Ceaușescu și
ortodocși lui moldo-valahi s-au folosit o scurtă perioda de timp de o oarecare
libertate generată de destinderea de după ridicarea anatemei dintre ortodocși
și occidentali, după Conciliul Vatican II, pentru a realiza la București o a
patra Romă. Un proiect istoric fără nici o șansă de realizare. La ortodocși,
după ce li s-a răpit Constantinopolul, iar cea de a treia Romă a eșuat în
retardari feudale, se continuă rătăciri confesionale prin negări doctrinare, pendulări
între vest și est, până la poartă Pacificului.(p.159)
Ideia
construirii Casei Poporului și Mântuirii Neamului există deja sub regele Carol
II, și era reverența făcută Parisului, Occidentului, iar cea a Bizanțului după
Bizanț e încă și mai veche, exhausiv analizată pe toate fețele de Nicolae
Iorga, era o plecăciune Orientului. Pentru că și la moldo-valahi, între virtute
și tolerantă s-au consumat acuplările, decuplările și confruntările dintre
români și helenici, latini și bizantini, catolicism și ortodoxism. (p.203)
De aceea
nu-i deloc surprinzător că proiectele dâmbovițene, demne de El ingenioso
hidalgo Don Quixote de la Mancha de Miguel de Cervantes, care numai aparent
aparțin lui Nicolae și Elena Ceaușescu, s-au izbit de rezistenţe, chiar atunci când
era vorba numai de mori de vânt propagandistic. Atât Roma, a două Romă,
Constantinopolul, a treia Romă, Moscova, cât și neo-protestanții
anglo-americani, nu puteau tolera în nici un caz un experiment greco-ortodox,
pentru că ar fi fost un pas înapoi în misiunea lor sfântă de a reface unitatea
creștină a lui Iisus Hristos.
Pe de altă
parte, o dictatură de dezvoltare capabilă să scoată o țara ortodoxă din
mizerie, o a patra Romă în Balcani, submina autoritatea Moscovei și periclita
legătura ei directă cu frații lor sârbi și bulgari. Cu toate că sunt urmași ai
Romei, de la Marea Schismă, ortodocșii moldo-valahii sunt de o mie de ani în
lanțurile grele ale duhovniciei și soborniciei moscovite și
constantinopolitane, care că și panortodoxia și panslavismul, de data mai
recentă, sunt toate incompatibile cu aspirația românilor la independența și la
o afirmare pe plan mondial în afară tutelei celei de treia Rome. Sub Ion
Iliescu, 1989-2004, vizita papei Iona Paul II a fost exclusă. Steaua polară
(roșie) era Moscova.
Singura cale
de emancipare națională și socială, proiectul Corifeilor Școlii Ardelene,
Unirea cu Roma, este strict interzisă de Moscova și neînţeleasă la București
pentru că numai cultura occidentală a trecut Carpații. Nu și teologia. Izolarea
de Roma, în calea tuturor relelor și mereu sub vremuri, cum ne spune
cronicarul, l-au condus pe Cioran la pesimismul caracteristic mai tuturor
exilaților, începând cu Ovidiu trist la Pontul Euxin, și pe Talpeș la prudența
față de sensibilitatea, comportamentul religios ale ortodocșilor, nu de rareori
complet absurd.
Cum ar putea
fi altfel, dacă trădătorii, spionii Pacepa, Mircea Raceanu, Nicolae Militaru
sunt reabilitați și revoluționari din dec. 1989, mai ales țiganii romanes, sunt
promovați. Tiganiada statului este oricum la ordinea zilei. Țiganii dau deja
tonul în toate, de la normele de comportament la manele. Dacă nu mi-ar fi fost
dat să trăiesc după 1989, n-aș fi înțeles cât de mare a fost Ion Budai-Deleanu.
Ce operă fabuloasă este Tiganiada și ce se poate, prin timp, întâmpla, cu noi,
cei de la est de Huran Hasza.? (Breviar, p.174)
Ideia
degradării statului român o regăsim și când autorul se referă la meseria de
spion, adică de om inteligent în misiune pentru neamul sau, care sunt eroi nu
numai în romane ci și seriale. Pentru că el o cunoaște din proprie experiență ?
Vreți să măsurați gradul de aderență și susținere a ideii de stat? Priviți cum
sunt tratate și asumate noțiunile de spion și spionaj. Cât despre purtătorii
acestor atât de onorabile și nobile îndeletniciri, numai în și ai României să
nu fi. Deși, priviți, la spionii altora care fac cariere impresionante.
Desigur, pentru alții, în această țara a nimănui. (p.174). Rezultatul, o țară
din lumea a treia nu putea produce decât cetățeni de condiția a treia. Spre
asta a și fost îndreptată și ajutată România, în periplu actual european.
(România, 1989, și românii ca experiment, 2009) (p.16), până când președintele
și patriarhul încep dialogul în vederea unirii cu Roma și românii vor ieși din
cercul vicios, subdezvolatare, dictatură, revoluție, haos, democrație,
subdezvoltare, dictatură, revoluție, haos ? Si iara de la inceput, ca in mitul
lui Sisif.
Și pentru ca
în Europa de vest confuzia să fie totală, cei aleși merg atât de departe pe
urmele greco- fanarioților, că pe ex-regele care a predat comandantul armatei
inamicului, pe spionii trădători, pe țigani care îi compromit, îi supun
paradoxal unei discriminări pozitive cu spagă și comision. Politic corect.
Trădătorii străini de neam ca și țiganii sunt reabilitați și recompensați, li
se retrocedează palate și aur, primesc certificate de revoluționari, scutiri de
impozite, spații comerciale, teren agricol și intravilan, sinecure și decortii.
Comportamentul absurd e o formă protest, de neputință și chiar de automutilare
a celor, care nu mai văd luminița de la capătul tunelului. Numai cu ajutorul
literaturii absurde mai pot fi înțeleși Lunatecii lui Vinea din București.
Urmuz se sinucide la șosea, Ionesco și Tristán Tzara fug în absurd la Paris.
Acest exotismul oriental a la El ingenioso hidalgo Don Quixote pune însă nolens
volens la îndoială voința ortodoxiei moldo-valahe de a se adapta raționalității
statale din occident, normelor și valorilor româno-catolice. Mai ales că vizita
Fericitului Ioan Paul II la București, mai 1999, mâna de ajutor întinsă generos
de Roma, a rămas fără răspuns.
Bremen la 23 octombrie 2011
http://www.viorel-roman.ro/admin/modify.php?id=325
http://viorel-roman-bremen.over-blog.de/article-breviarul-marelui-hidalgo-87110846.html
http://www.ziarulnatiunea.ro/2011/12/07/breviarul-marelui-hidalgo/
http://www.gandaculdecolorado.com/breviarul-marelui-hidalgo/
https://romaniamare.info/breviarul-marelui-hidalgo-4/
http://viorel-roman-bremen.over-blog.de/article-breviarul-marelui-hidalgo-87110846.html
http://www.totpal.ro/viorel-roman-breviarul-marelui-hidalgo/
https://www.ziare-pe-net.ro/stiri/breviarul-marelui-hidalgo-viorel-roman-despre-ioan-talpes-1449225.html
Breviarul lui Talpes
Al treilea
breviar laic, Ed. Militara, Bucuresti 2012, 240 p., completeaza viziunea
privind teologia, filozofia, istoria, revolutia, tranzitia, reforma la
moldo-valahi, la romani si a imperiilor, a lumii din jurul lor, probabil, a
celui mai avizat doctor in istorie, editor, autor, senator, ambasador,
ministru, seful administratiei prezidentiale, director al Serviciului de
Informatii Externe.
In calea
musulmanilor, moscovitilor, occidentalilor si mereu sub vremuri: moldo-valahii
nu au intrat in calculele de putere recunoscute drept componente posibile, ci
ale acelora de formule marginale subordonate la centre de polarizare, de aceea
cultura Ploconierii si Plangerile la Poarta revine constant in atentie. (p.127)
Transilvanenii uniti cu Roma au o alta cultura, chiar daca refuza sa fie
despartiti de fratii lor ortodocsi, care inca cred ca sunt un model si ii trag
de un secol in jos pe toti romanii.
Eseurile
paradoxale din Breviar ne reamintesc de cele ale iezuitului spaniol Baltasar
Gracian y Morales (+1658). Politic incorect. Paradoxuri. Talpes face referire
la profetii Israelului, Noul Testament, Politica si Etica nicomahica a lui
Aristotel, Arta razboiului a lui Sun Tzu, Summa lui Toma d´Aquino, Pitagora,
Martin Luther, Nietzsche si ne reaminteste de reperele Alexandru, Cezar,
Traian, Decebal, Tristan si Isolda, Ghinghis Han, Romeo si Julieta, Napoleon,
Marx, Lenin, Churchill, Stalin ... Hitler. (p.159).
Dezastrul
romanilor de dupa anul crucial 1989 este creionat foarte precis si acid. Daca
la 4 august 1817, consulul Frantei la Bucuresti, Formund, ii scria ducelui de
Richelieu: Nu s-a vazut ceva mai trist decat viata acestui popor valah, prada
tuturor umilintelor sclaviei, ajuns sa se bucure cand nu mai are nimic de dat,
asteptandu-si mantuirea doar de la nemasurata lui saracie (p.49). De doua
decenii se urmareste acelasi lucru? In zilele noastre, noi romanii, traim un
moment comparativ celui evidentiat de Sun Tzu, fugarindu-ne inteleptii in
convingerea ca, oricum nu mai pot repara ce a fost stricat, asa ca mai bine dam
totul la lichidat. (p.69.) Furtul ca protest, politica de stat si strategie de
supravietuire? Doamne ajuta! De ce va mira tupeul, obraznicia, insolenta,
impertinenta, duplicitatea si perfidia pe care le probeaza fiecare dintre
alesii nostri? Mai ales tineri. Ceilalti, cei mai in varsta, fiind banditii
care ii manipuleaza. (p.167).
Dupa un film
bun, spectatorii simt instinctiv nevoia de a-si povesti pasajele favorite sau
simpatia pentru o actrita, un actor sau altul, o critica pozitiva sau negativa
par deplasate. Acelasi sentiment te incearca la finele lecturii si celui de-al
treilea Breviar, care impreuna cu celelalte doua si mai ales cu In umbra
marelui Hidalgo sunt greu de inlocuit in intelegerea destructurarii si
globalizarii la romanii ajunsi in Europa, fara unirea cu Roma. Lectura nu este
deloc facila, dar luand fiecare idee ca o pietricica, unele sunt chiar pietre
pretioase, se poate reconstitui un mozaic fascinant la marginea Imperiului
Roman de Rasarit, Bizantin, Otoman. Romanii sunt numai de jure, nu si de facto
in Europa.
www.viorel-roman.ro
Timisoara, 27 martie 2013
http://www.clipa.com/a5060-Breviarul-lui-Talpes.aspx
http://confluente.ro/Viorel_roman_breviarul_lui_t_viorel_roman_1364443467.html
http://www.sfatulbatranilor.ro/threads/7874-Breviarul-lui-Talpe%C8%99
http://www.rotarybvp.ro/viorel-roman-%E2%80%93-%E2%80%9Cbreviarul-marelui-hidalgo%E2%80%9D/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu