PRĂJITURELE DE CRĂCIUN
Grupaj de poezii... cu puține griji
de Melania Rusu Caragioiu
VENIȚI ÎN
ANOTIMPURILE MELE
VENIŢI ÎN
ANOTIMPURILE MELE !
Veniţi dănţuind cu ramuri plăpânde şi
crude,
‘Nălţate din plinul pământului sân sub şuvoaiele
noi,
Când zarea se-npurpură-n
curcubeie-unduioase
Şi ielele-n cercuri prin aer foşnesc din
mătăsuri...
Un pom de basme clădit-a bunica în
şaptezeci de seri
Şi tot atâtea gheme din caierul vieţii
şi-al tortului aspru.
Veniţi să priviţi prin ferestrele iernii
din muntele copilăriei,
Din care izvoarele ţes paianjeni de
pânze strălucii de gheaţă.
Atunci mrejele iernii pe sănii coboară
pe chiciuri la vale
Şi se-adună-n pârâul ce-aleargă spre
marea senină şi mare.
Să
veniţi toamna, în aerul clar, cănd copiii se joacă de-a pacea
Şi zâna cu aripi de voal stă-n mână cu
ramuri de mirt.
Atunci fluturi din fire de sălcii şi
păsări cu cioc de cristal
Prind note căzând din cerul înalt
smălţuit cu metal...
Şi iarăşi vă chem, în verile coapte, în
şesuri cu iz de stoguri de grâne,
Să staţi, s-auziţi vocile mici ale
puilor fragezi,
Când greierele meu nu-şi aduce aminte de
iarnă
Şi curcubeie de frunze se-aşează-n
lumină
să apere cuiburi de cântec !
D I N B Ă T R Â N I
Troieneşte-n
carpatice genuni;
Troznesc Pietrele babii pe munte
Îngheaţă corbul pe cuib.
Lupul miroase spre vale
Fum alb de cătun şi saivan.
Vuiesc sonor, din orga lor, pădurile de brad...
În vatră, în vas de lut
Se face încet
fiertura de mei şi berbec.
Se-aude făurarul de arme cum taie,
Limbi roşii de flăcări se suie, coboară
Şi
fierul îndoaie...
Pe uşă se svântă, din toamnă, cea blană de urs.
Bolboroseşte în colt mustul bătrân...
Se sperie gerul de larma copiiilor
ce copca o taie în gheaţă.
SONETUL IERNII
DIN COPILĂRIE
Frânturi de-omăt în pomul veseliei,
Pierdut clinchet de sănii pe luciu-ntins de nea,
Colindători sub stele-n vacanţele prunciei,
Noian de flori de ghiaţă şi ţurţuri la cişmea.
Reînvie în crepuscul din cardinale văluri,
Pe geana amintirii sub frunte rourată,
Un licăr de clipire printre-ale vieţii valuri,
Pierdut în necuprinsul imens de ,,a fost odată”.
Oglinzi imaginare lăuntric se perindă,
Cinemascop mecanic de fizică-ancestrală,
Ce-aduce-n fine fante şi greerul sub
grindă
Şi omul de zăpadă cu nasturii de smoală
Şi piţigoiul gureş, pe care vrea să-l prindă
Un bob- sub o copaie – iernatică momeală...
C A P R I C I U de I
A R N Ă
Se-ntinde
mâna iernii-n fluturare
De stele
cristaline şi uşoare,
Fugind
din eterata lor strânsoare
Pe cai de
vânt, sub şfichiurile rare.
A prins toţi solitarii-n promoroacă,
Învolburând deasupra-le poeme
De nori
plutinzi, ca albele trireme –
Cortine
boreale-n dor de joacă.
. . . .
. . . . . . . . . . . ..... .... . . . .
Tabloul
trist cu lupu-n flămânzire
L-am
scos din pod şi-n sala cea de mese
L-am prins
fundal, în ore de primire,
Unde
bucate se topesc, pe-alese,
In
spaima mea vizând înzăpezire si ...
Troici
cu sneguroasele mirese.
(aluzie la basmul ,,Snegurocika” din basmele ruseşti)
ARGINȚII LUI JOE
O mie de
dolari, o mie de frunze...
De prima se
lipește o Scufiță Roșie de ciocolată
Pentru mânuțele
durdulii ale Simonei.
Pe a doua
răsare o cutie de șah,
Cu turle și cai
înaripați
Pe care îi
mută cu degetele – niște ciocănele,
În fiecare
noapte, când nu doarme, bunicul,
Pe o închipuită tablă de
șah – tăblia patului.
Pe a treia
stau cumiți papucii de casă ai soției mele...
Și... n-au
mirosul celor purtați...
Boby nu-i respinge... Lui îi
incită nasul, petele de ulei ?
Pe a patra,
mă ademenesc pe mine banalele șosete de lână;
Mama,
săraca..., ar zice să sunt de lână seină...
. .
. . .
. . .
. . .
. . .
. . .
Calc, așa,
peste urmele lăsate de tornadă pe drum;
Adică nu eu; calul...
Urme roșii,
galbene, verzi, împestrițate...
Atâtea urme,
atâtea dorinți...
Mi-e
buzunarul plin de dorinți...
În fiecare urmă cade o
bucurie,
Un tren lung
de bucurii și surprize...
În brațe
simt ochii îndreptați spre mine,
Așteptându-mă aliniați (e ziua mea de salar !):
Boby,
Simona, soția cu un alt Ego, bunicul...
Pe Boby, cu
nasul de pluș increțit, l-am uitat...
Lui Ego am să-i
cumpăr o minge ? O agrafă pentru codițe ?
Un căruț ?
Buzunarul mi-e
plin, dar e spart...
S-au scurs
arginții din el !
Hi, tu
Boby, pe tine te-am uitat !
Așteaptă-mă,
totuși !
Mi-a mai
rămas în tolbă o felie mai veche de salam...
D U P Ă O S P Ă Ț
Atomi domoliți
în
Opalescenta apă vie, de-aseară,
Cheamă în magnetismul lor
Privirile cu paianjeni de praf.
Lumina se reflectă în
totul strâns,
în cămașa de cristal a paharului
îndoit pe oglinda mesei,
izbindu-se apoi în draperia de fum...
C O L I N D
, C O L I N D
Colind lumea peste zări,
Colind, colind,
Peste zări şi
peste mări,
Colind, colind.
Pe jos, spre
Ierusalim,
Colind, colind,
Pruncul Isus
să-L slăvim,
Colind, colind.
Iar sună şi iar
răsună,
Colind, colind,
Aducând vestea
cea bună,
Colind, colind.
Îngeraşii se
închină,
Colind, colind,
Către a lumii
lumină
Colind,colind.
Chiar dacă drumul
e greu,
Colind, colind,
La locul sfînt Betleem,
Colind, colind,
Te caut, Isus al
meu !
Colind, colind.
Montéal, 2006
Prăjiturele de Crăciun de Melania Rusu Caragioiu, Canada
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu