poem
scris cu mâna stângă
dedicat
lui leonardo da vinci
~*~
în
crugul amiezii începuse banala călătorie
printre
monștrii lui goya
mi-era
foarte dor de vremurile de odinioară
schiind
pe zăpezi albastre
mai
albastre decât leoparzii din basmele coreene
începuseră
urletele
o
fată stângace
mi-a
răspuns la salut
nu
știa cine sunt
decât
dintr-o călătorie a lui beethoven
din
primele pagini închipuite de romain rolland
la
rîndu-i grăbită de aritmetica neantului
nu
de nefiindu-i
totuși
ar
fi vrut să știe mai multe despre mine& despre sinea-i născândă
visasem
o realitate cu motociclete negre al căror drum
nu
trecea prin dire straits
ci
mult prea direct prin fața școlii lui goya
atârnînd
pe cerul siberian
un
prea mare afiș
văzând
printr-o casă
bucatele
aduse din siberia pe jos
în
loc de încălțări
de
bocanci
dintr-o
fabrică albastră-arămie
de
cărămizi sârbești ungurești & de pe oriunde
înfulecate
direct prin acoperiș
un
fel dezgropanie a viilor
ritmul
vorbirii
singuratecilor
oameni obișnuiți
bocitoarelor
omagierii
zeului dintr-un totem african
atuncea
printre dealuri
peste
șesuri
camere
de rumeguș
sechele
mi-au intrat în mâini de lemn
de
foarte multe ori vorbirea îmi e de rumeguș
suntem
la 2522 de ani depărtare
de
confucius
la
72 de km
de
strada tabacului stând de vorbă cu mahomed
noapte
de noapte
distrus
de d. c.
numai
el părea omul care știa
de
ce blajul nu se-nnopta cu români
&toate
aceste
la
școala lui goya
au
primit furtunoase aplauze
cât
pe ce să topească icebergul
care
a izbit titanicul
~*~
cătălin
afrăsinei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu