Dumitru Puiu Popescu - Nãdejde si incredere in valorile,intelepciunea si credinta românilor oriunde ei se aflã

 

Nãdejde si incredere in valorile,intelepciunea si credinta românilor oriunde ei se aflã

 

 

Existã pentru fiecare din noi, fie în tarã fie departe de ea, o patrie spiritualã, o geografie interioarã complexã care ne defineste identitatea si în care ne regãsim ori de câte ori evenimentele exterioare ne amenintã echilibrul.

 

Am adunat în acest spatiu privat munti, pãduri, râuri si mare, oameni dragi si demni de respectul nostru, poezie si muzicã, sentimente si credintã, traditii si amintiri.

Venite toate din tarã în formã de inima, am fãcut din inimile noastre o patrie pentru ele.

O patrie româneascã, a limbii române si a sentimentalului românesc al fiintei.

 

Despre aceastã Românie încearcã si publicatia Observatorul sã va vorbeascã.

Despre oamenii mari ai acestui neam, despre valorile lui reale.despre eroii si sfintii lui, despre împlinirile si suferintele lui.

Despre acele lucruri esentiale ale unui popor care te fac sã fii mândru cã - i apartii.

 

Trecutul nu poate fi tratat cã o indezirabilã, insuportabilã povarã , ci trebuie cunoscut, examinat, explicat, luminat. Eliminarea unor prejudecãti puternice, nu numai din mintea istoricilor, dar si din mintea oamenilor comuni, care vin cu ele de foarte departe.

Cãrtile de istorie, albumele de fotografii sunt abandonate în aceastã lume a imaginior video si digitale.

Istorie înseamnã trecutul.

Rareori ne gândim trecutul intr-un chip sustinut; oamenii sãi sunt întrezãriti în fotografii vechi si în filme alb-negru, vocile lor îngropate în cãrti groase, necitite.

 

Poate inegurati si dezamãgiti de prezentul imediat tindem sã uitãm aceste lucruri.

Tindem sã uitãm cã la începutul lui Decembrie sãrbãtorim unirea tuturor românilor si cã aceea generatie fericitã care a înfãptuit-o si cea urmãtore au trecut prin rãzboaie devastatoare, prin încercãri si sacrificii.

Tindem sã uitãm cã decembrie sfârsitului de mileniu este pentru noi unul îndoliat de moartea tinerilor din revolutia din 1989 .

Se pare cã istoria a fost totdeauna nedreaptã, dar pentru cei care au încercat neobosit sã o schimbe suntem datori sã nu ne pierdem sperantã cã ceea ce este bun si curat va dãinui si cã jerfa lor va rãmâne cu sfintenie în Patria noastrã eternã.

 

Celebrarea unor mari personalitãti si evenimente nu este o obligatie ci este o creantã pe care o achitãm ca debitori ai istoriei si ai faptelor acelora pe umerii cãrora ne-am ridicat (dacã ne-am ridicat).

Este o cinste si pentru noi, cei stabiliti în strãinãtate, sã ne aducem omagiul nostru la Ziua Nationalã a României.

 

Sã avem nãdejde si incredere in valorile, intelepciunea si credinta românilor oriunde ei se gãsesc.

Depinde, in fond, numai de noi sã nu le lãsãm sã se perverteascã sau sã moarã.

Depinde de noi ca toate acestea sã aibã un viitor.

Fie ca Iubirea, Intelepciunea, Increderea si Generozitatea sã ne urmeze pasii .

La multi ani România !

 

Dumitru Puiu Popescu