Și iar…
~*~
Și iar vor tropăi niște mistreți
Prin stepa lor, de unde au venit,
Să râme și răstoarne vieți, și vieți,
Că nu au loc destul pentru-înmulțit –
Ciocănitori cu pene roșii-n creți,
Și scrofuloși tronând pe masa lor,
Vor da pământ, mâncare la popor,
Să-și facă mari, godacii îndrăzneți –
Și – de ce nu? – Mistreți Nemuritori!
Și vor râma prin crâșme, ca dihori,
Și vor tălăzui – cu râmi pe limbă,
Și de atâtea boli, și de putori,
Duhori – peste pământ – și cer – vor plimbă –
Și-n masa lor – de năvăliri – și ceață,
Ce-a mai rămas – neporcărit – din viață,
Se va fi risipit în infinit,
În suflet și în minte, doar, mijit –
În loc fără tristețe, cu verdeață,
Unde e totul calm, și liniștit…
Și restul Porcăriei, s-a sfârșit…
4 decembrie 2022
~*~
Cdr,
Jianu Liviu-Florian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu