O
ÎNTREGIRE, ÎN FERICIRE A LIMBII ROMÂNE, ÎN GEOGRAFIA DE ÎNTREGIRE CUM AM
POFTIT-O ȘI IO
~*~
Neamul
genial al românilor în rostul lor măsură a măsurilor, deși un ișten a luptelor
veșnic, nemernicii străini, în tri supărări a fost trădat și egoist a fost
mereu dat uitării cum și Eminescu a fost tulburat de marea mării, că nu i-a
răspuns, co ca pe un Iisus, în inimă, cu un singur dor, amor l-a străpuns, la
distrus liman ajungând, câte catarge să le frângă vânturile, valurile, răpindu-i
înainte de vreme zilele vreme lăsând să vremuiască și să trăiască ca și nouă
doar scrierile ca să înfrunte cu pace, litrurghie, în spice, veacurile, cu
românești dorurile și dragostile, până la capăt, cu vestea cea bună care ne
unește și împreună, cu io, cel a vremurilor și a rostului cu folos și nici
într-un caz, cu ponos, necaz, lăsând moștenire, o întreagă moștenire pofta de
fericire pofta ce am poftit-o e, o întregire, a limbii române, în geografia lui
drept Dumnezeu !
*
CUM
ȘTIUȘ
Cuvinte
mari și
înterese
mărunte,
cu
stele mari și, cu detalii mărunte, cu stele mari și mânânțele
pe
calea lactee mergând astral spre aștri, astral-universal, monumental,
chemat
la masa tratativelor, cu obiective ale păcii și ale muncii,
că
fără muncă și fără cugetare calculatâ și adâncă
ca
sapa/coasa pe deal, munte și pe întinsa luncă,
așa
fără vorbă,
însă,
cu creer, sub cer ilustru și sincer la nesfârșit drum, coloană fără
sfârșit-Brâncuș
care
o văzuș acuș, acuș cu uninirea, în biruință-conștiință, în urcuș, fără coborâș
cum știuș.
**
Noi
suntem noi, cum știți voi. Multe ne vrem de la viață ca să nu fim săraci ca
ieri alaltăieri, zicea tot creangă, Doamne iartă-mă ! Chinul lui Creangă și
Eminescu, în împărăția lui Creangă auleo, vai și tulai, tot de la ei citire/de
la mine prostire, că cu ce se mănâncă Cetirea, gramatica, cu furcuța ca
mămăliga cu brànză pusă în vârstată pe rânduri am răspuns, în curtea școlii
întrebat de un profesor, în râs, în curtea școli sub un castan unde stam mai
mocoșit, mai retrs, în Sâmpetru până a ne/mă mutam și eu, cu părinții la Leghia
în cariera de piatră, dar apoi am fost întrebat: -"Dar matematica"?
Și eu cu mintea ce-a proastă am zis: -"Cu
lingura i-am răspuns profesorului mucalit... hâtru"!
Dar,
în Aghireș sat la profesora de istorie, o rusoică simpatică Katiușa, că eu am
văzut zei, în careiera de piatră albă de ghips și arăt ca un popă cu petic alb
pe bască/șapcă, altfel ca lui Ceaușescu etc", c-oi fi mogorojit eu mult
mai multe, dar defecțiunea telefonului, mă încurcă să scriu de la un capăt la
altul.
Să
ne dea Dumnezeu putere ca să scriem cu suprelative istoria carpato-danubio
pontică și mioritecă-manolică.
E
școala voinței.
Învățam
voința și măsura vieții.
O
pagina din lupta crestina
frumoși
lunecoși judicioși și Hristoși
Noi,
nu spoilăm.
Noi
ne dăm peste cap conjuctural-moral, natural.
Noi
scriem o poveste adevărată cu date reale (așa operăm, scriem, noi).
Tu,
ești deștept ascultă-mă ! Nu pentrucă, cu tentă, atidune și cu tandrețe cu care
mă clonezi îndemnându-mă:
-"Scrie
Pavel !" și eu mă prostesc ca Firicel, în Las Fierbinți. Asta a fost
înțeles:
-"Fă
ceva" și eu ascultător am început să scriu serios.
Cineva
se emoționat, s-a bucurat, de ce scriem noi amândoi, în Dilog amical...?
Noi
așa trecem peste probleme zilnice scriind/pilduind,
în
pustiu ca Iisus,
de
cuvinte mai presus,
în
desăvârșire, deschiși spre fericire.
Te
binecuvântez, iubită Românie
al
cărei vis strămoșesc l-am visat
să
fii cinstită, iubită
La
multi ani !
~*~
PAVEL
RATUNDEANU-FERGHETE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu