BISERICILE
FRANTEI ARD SI NIMANUI NU-I PASA
Martie
31, 2025
Bisericile
Franței ard – și nimănui nu pare să-i pese
In 2024 au fost incendiate cu 30% mai multe biserici
in Franta ca in 2023. Presa europeana tace. Din fericire unele publicatii
conservatoare inca publica asupra subiectului. Un astfel de articol a fosu
publicat de Spectator (UK) pe 15 februarie. Informatiile date sunt
infricosotoare si denota ca francezilor nu le mai pasa daca crestinsimul mai
supravietuieste ori nu in tara parintilor lor. Textul in engleza al articolului
poate fi citit aici:
https://www.spectator.co.uk/article/frances-churches-are-burning-and-no-one-seems-to-care/
Redam traducerea in romana:
***
Bisericile din Franța sunt atacate si arse, dar
mass-media și instituțiile politice se prefac că nu observă. Anul trecut am
văzut incendii la bisericile istorice din Rouen, Saint-Omer și Poitiers –
fiecare statistică sumbră într-o criză în creștere. De ani de zile, am văzut
locuri de cult creștine targhetate pentru incendiere și vandalism. Cu toate
acestea, până acum, confirmarea oficială a amplorii problemei a lipsit în mod
curios. Asta s-a schimbat. Serviciul francez de informații teritoriale a raportat
o creștere cu 30% a incendiilor criminale în biserici în 2024. Asta nu este o
mână de incidente izolate – este o creștere seminificativa. Una profund
tulburătoare.
Date
statistice
În 2023, au fost înregistrate 38 de cazuri de
incendieri criminale împotriva bisericilor din Franța. În 2024, acest număr a
crescut la aproape 50. Cele mai afectate regiuni sunt Nouvelle-Aquitaine,
Île-de-France și Grand-Est. Acestea nu sunt incendii accidentale declanșate de
cablaje defectuoase sau de o lumânare nevizionată lăsată pâlpâind. Ele sunt
acte deliberate. Cu toate acestea, nu a existat niciun strigăt ca răspuns la
această situatie, nicio cerere de acțiune din partea presei franceze, doar o tăcere
tulburătoare.
Ni se spune adesea că toate religiile trebuie
respectate. Vedem condamnări rapide ale atacurilor asupra sinagogilor sau
moscheilor și pe bună dreptate. Dar când vine vorba de biserici, peste subiect
se coboară o liniște ciudată. Mass-media franceză, de obicei dornică să disece
tendințele sociale, a fost vizibil tăcută. Europe 1 și Journal du Dimanche au
dat raportului o mențiune trecătoare, menționând creșterea incendiilor în
biserici, creșterea furturilor din lăcașurile de cult (cu 7% până la 288 de incidente
înregistrate) și chiar o tentativă de atac islamist asupra unei biserici
dejucate de serviciile de securitate în martie 2024. Dincolo de asta, nimic.
Fără titluri pe prima pagină. Fără dezbatere națională. Doar indiferență
liniștită.
Creștinismul în Franța este atacat – nu doar în sensul
metaforic al scăderii frecvenței la biserică și al secularizării târâtoare a
societății, ci într-un mod foarte real, fizic. Incendiere, profanare, furt.
Acest lucru nu se întâmplă într-un ținut oarecum îndepărtat, se întâmplă în
Franța, o țară care încă se pretinde că este înrădăcinată în moștenirea ei
creștină.
Statisticile pot fi noi, dar tendința nu este.
Atacurile asupra bisericilor s-au înmulțit de ani de zile, cu rapoarte despre
altare distruse, statui degradate și corturi furate. Cu toate acestea, fiecare
incident este tratat mai degrabă ca un nefericit unic, decât ca un model
îngrijorător.
Unul dintre cele mai șocante atacuri din ultimii ani a
fost uciderea brutală a părintelui Jacques Hamel în 2016, care a fost luat
ostatic de doi teroriști islamiști în timp ce tinea Liturghia la
Saint-Étienne-du-Rouvray. L-au forțat să îngenuncheze la altar înainte de a-și
tăia gâtul, totul în timp ce filmau actul lor barbar. Moartea lui ar fi trebuit
să fie un punct de cotitură împotriva violenței crescânde împotriva lăcașurilor
de cult creștine. În schimb, tiparul de atacuri a crescut.
Politicienii
ignora subiectul
Politicienii, dornici să evite conversațiile
neplăcute, le îndepărtează ca un vandalism mărunt, mai degrabă decât ca ceva
mai sinistru. Faptul că un raport guvernamental recunoaște acum amploarea
crizei ar trebui să fie un semnal de alarmă. Nu numai că atacurile sunt în
creștere, dar rapoartele oficiale confirmă un număr tot mai mare de cazuri de
incendiere intenționată, furturi și întreruperi ale slujbelor religioase,
evidențiind o ostilitate în creștere față de lăcașurile de cult creștine.
Recunoașterea atacurilor anti-creștine ar însemna
confruntarea cu câteva adevăruri incomode.
Ar însemna să recunoaștem că Franța nu reușește să-și protejeze propria
moștenire civilizationala. Ar însemna să abordăm întrebarea incomodă despre
cine este responsabil. Și ar însemna ruperea narațiunii la modă care
înfățișează creștinismul ca fiind învechit, opresiv sau chiar care merită
dispreț.
Acest lucru nu poate continua. Bisericile Franței nu
sunt doar lăcașuri de cult; sunt legături vii cu trecutul națiunii, comori
culturale care aparțin tuturor, credincioși și necredincioși deopotrivă.
Distrugerea lor este un atac atât la moștenirea țării, cât și la poporul
acesteia. Guvernul francez a confirmat în sfârșit ceea ce mulți dintre noi
știam deja. Atacurile se agravează. Întrebarea este acum dacă guvernul francez
va face ceva în acest sens. Din păcate,
cred că știm deja răspunsul.
De ce nimeni nu vorbeste despre decapitarea si
genocidul impotriva crestinilor in Siria si Congo?
Cuvintele sunt insuficiente pentru a ne exprima
frustrarea privind masacrul intentionat al crestinilor in Africa si Orientul
Mijlociu. Spectator (UK), insa, este, se pare, singura publicatie occidentala
in care citim despre masacrele orchestrate impotriva crestinilor cu scopul cert
si clar exprimat de a elimina minoritatile crestine in diferite tari ale lumii.
Recent, Spectator a publicat astfel de comentarii privind Congo si Siria.
Detaliile privind Congo sunt infioratoare. Un caz a
implicat o persoana care a fost decapitata, iar capul i-a fost strivit intr-o
risnita in vazul si tipatul oamenilor. [Link:
https://www.theguardian.com/global-development/2024/dec/21/children-executed-and-women-raped-in-front-of-their-families-as-m23-militia-unleashes-fresh-terror-on-drc]
***
Iata
citeva alte detalii:
Statul Islamic din Congo are un mod nemilos de a opri
străinii să-i raporteze autorităților. Conform directivelor lui Jamil Mukulu,
care a trăit cândva ca si cleric la Londra, oricine trece prin tinutul lor
trebuie ucis la vedere. „Macelăriți-l, tăiați-i imediat capul”, spunea el
odata. „Nu vă gândiți niciodată, nu ezitați.” Luna trecută, au decapitat 70 de
creștini în Mayba, în estul Congo, potrivit organizației caritabile catolice
Aid to the Church in Need, care ajuta
creștinii persecutați din întreaga lume. Organizația
de caritate a spus că cadavrele victimelor, inclusiv femeile, copiii și
bătrânii, au fost aruncate într-o biserică evanghelică din apropiere.
Chiar și într-o lume deja obișnuită cu ororile
Statului Islamic, astfel de atrocități ar trebui în mod normal să fie subiectul
ziarelor. Nu este așa când e vorba de Congo, unde violența a devenit norma de
multă vreme. Singura atenție pe care creștinii uciși au primit-o în Marea
Britanie a fost din partea lui Lord Alton din Liverpool. „Ce facem pentru a
confirma aceste rapoarte?” a întrebat el în Parlament. Este puțin probabil ca
întrebările lui să primească răspunsuri satisfăcătoare. [Link: https://www.spectator.co.uk/article/why-does-the-beheading-of-christians-not-make-headlines/]
***
O
situatie similara se afla si in Siria.
Recent, Secretarul de Stat al SUA Marco Rubio, afirma
că „teroriştii islamişti radicali” vizeaza minorităţile din Siria, inclusiv
alauiţi, creştinii şi druzii. Deși cifrele precise sunt greu de stabilit, se
pare să fi fost ucișe până la 3.000 de persoane in Siria, majoritatea civili
alauiți nevinovați, dar si un număr de creștini. Creștinii din Siria sunt
profund îngrijorați pentru că, așa cum spune vechea expresie siriană, „întâi
alauiții, apoi creștinii”. De la instaurarea guvernului islamist la sfârșitul
anului trecut, creștinii au fost ucisi, răpiti, intimidati și vandalizati.
Situația este foarte tensionată. [Link:
https://www.spectator.co.uk/article/save-syrias-christians/]
ARTICOLUL
16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI
Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor
Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si
femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia,
au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie
elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din
partea societatii si a statului". Familia romana isi cere drepturile.
Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le
pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi.
Pretuiti-le!
ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu