amor
intelectuallis
elisabetei
~*~
cum
te voi diviniza eu așa te va diviniza lumea
voiam
să-i dau vieții mele gust
și
i-am dat gustul tău
al
sării
totul
trebuind
să crească
în
chip firesc și natural
de
singurătate
pe
drumul sării au venit fântânarii
urnindu-și
cu greu
carele
de piatră
cioplitorii
în piatră albă și neagră
aidoma
singurătatea mea și a ta
sferică
prelingându-se
dintr-una
într-alta ca saliva
cum
vei spune tu așa voi spune eu
cum
voi spune eu așa vei spune tu
de
două ori m-am întors în trecut
prima
dată
pe
locul unei foste fabrici aproape comunistă
pe
drumul mătăsii
șase
mii de km spre samarkand
înfășurat
în firele de dragoste
de
care să te agăți
și
fără mine
să
nu poți muri
a
doua oară
al
trecutului clipei de azi
zgâriat
și mușcând din tine cu dinți
ronțăindu-te
acolo
unde te afli
și
fără mine
să
nu poți să fii
~*~
cătălin
afrăsinei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu