O
ţară am
~*~
O
ţară am, un neam am şi o limbă,
Şi-un
dor de Alba ca de-un semn ceresc,
Chiar
dacă potentaţii mă mai plimbă
Pe-un
pod de vămi: român – moldovenesc.
La
Chişinău când cântă ciocârlia,
La
Bucureşti ecou-i mă alină-n zbor.
La
Chişinău mi-i dor de România,
La
Bucureşti de Basarabia mi-i dor.
Acelaşi
neam, acelaşi plai, acelaşi grai
La
Bucureşti, la Herţa, Cernăuţi,
Chiar
de-i străin în ţara sa Mihai,
Ostracizat
de-un neam de găgăuţi.
La
Cernăuţi când cântă ciocârlia,
La
Bucureşti ecou-i ne alină-n zbor.
La
Cernăuţi mi-i dor de România,
La
Bucureşti de Ţara Fagilor mi-i dor.
Acelaşi
dor, acelaşi verde, -acelaşi nai e
La
Ismail, Cetate şi la Reni,
Chiar
dacă-o Iudă-n carne vie taie
La
rădăcina propriilor moşneni.
La
Ismail când cântă ciocârlia,
La
Bucureşti ecou-i ne alină-n zbor.
La
Ismail mi-i dor de România,
La
Bucureşti de setea din Bugeac îmi este dor.
~*~
Nicolae
MĂTCAȘ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu