Scrisoarea Testament a lui Nicolae Iorga pentru Viitoarele Generații

 

Scrisoarea Testament a lui Nicolae Iorga pentru Viitoarele Generații

 

Dragii mei români,

Când aceste rânduri vor fi citite, eu nu voi mai fi. Dar cuvintele mele vor rămâne, așa cum rămâne lumina unei stele moarte, călăuzind pașii celor ce vin. Am iubit acest pământ, am scris și am luptat pentru ca voi, cei de azi și de mâine, să știți cine sunteți.

România nu este doar brazda pe care o calci sau râul ce-ți adapă setea. România este limba pe care o vorbești, cântecul ce-ți tresare sufletul, amintirea celor ce au visat pentru voi înainte de a vă naște. Ea este jertfa lui Mihai la Călugăreni, lacrima lui Horea în lanțuri, sabia lui Ștefan în apărarea hotarelor. Dar mai presus de toate, România este ceea ce fiecare dintre voi alege să fie.

V-am privit, popor al meu, în ochii copiilor voștri și am văzut în ei viitorul. Sunt cartea nescrisă pe care doar voi o puteți umple cu înțelepciune sau ignoranță, cu muncă sau nepăsare, cu demnitate sau uitare. Vă rog, în numele celor care s-au stins pentru această țară, să nu-i lăsați fără rădăcini.

Păziți-vă graiul, căci în el stă sufletul nostru. Când dispare limba, dispare și neamul. Citiți, învățați, cunoașteți-vă trecutul. Clădiți viitorul cu mintea, nu doar cu mâinile.

Cinstea, munca și iubirea de țară să vă fie scut și armă.

Vor veni vremuri de încercare, cum au venit mereu. Vor fi momente când România va părea rătăcită printre furtuni. Să nu vă lăsați amăgiți de strălucirea mincinoasă a altor pământuri. Țineți aproape, țineți-vă frățește, căci nimeni nu ne va ridica, dacă noi nu ne ridicăm singuri.

Dacă simțiți că nu mai este nădejde, priviți spre munții noștri. Ei nu s-au plecat în fața vijeliilor. Așa trebuie să fie și sufletul românesc: de neîndoit, de neînfrânt.

Vă las această scrisoare ca pe o fărâmă din sufletul meu. Să o citiți când drumurile se vor tulbura, când glasul trecutului va fi acoperit de vuietul nepăsării. Și să nu uitați: o țară nu trăiește doar prin hotarele ei, ci prin inima celor ce o iubesc.

Al vostru,

 

Nicolae Iorga

 

 

Trimis de George Mandicescu: O țară nu trăiește doar prin hotarele ei, ci prin inima celor ce o iubesc.

 

 

"De ce atâta ură? "

scria, cu mult temei, Nicolae Iorga in 1940, cu referire la nerecunostinta evreilor trăitori în toata Romania, evrei ce  se bucurau prostește și umileau românii și armata romană care se retrăgeau din fața armatelor rusești cotropitoare.

 

De ce atâta pornire pătimașă a multora, azi in perioada electorala, cu ideologia divizatoare „noi versus ei”, cand ar trebui sa conteze opiniile cat mai diferite ale oricui ?

 

Să înjuri poate fi terapeutic. Te răcorești. Scot dracii din tine. Defulezi. Dar nu tot timpul. Trebuie sa te și liniștești și să redevii rezonabil. Vad ca  poporul român e într-un potop de ocări continui, cu o accentuare deosebita tocmai in aceasta perioada. Ne înjurăm cu stropi și ne urâm din ficați.

 

Nicolae Iorga

 

-       Benjamin Franklin a enumerat cumpătarea, tăcerea, ordinea, hotărârea, determinarea, sinceritatea, dreptatea, moderația, curățenia, liniștea și smerenia ca elemente indispensabile ale virtuții.

Trimise de: GM