Colocviile de Marți 2017
31 ianuarie: Și profesorii sunt
oameni
28 februarie: Carnavalul este în
putere
28 martie: Fericire Stendhal
25 aprilie: Alcandoria
23 mai : Seară Sergiu Cioiu
27 iunie: Convorbiri-Colocvii
18 august: Omul se naște fără
conștiință
29 august: Istoria țoapelor pușiene
26 septembrie: Mihai și Veronica
31 octombrie: Colocvii Portrete
28 noiembrie: Păguboșii lui Șiva
19 decembrie (Jaipur): On
Anthropology of Ahimsa
MEMENTO 2017
Ianuarie 375
m Galileo Galilei - 125 n J.R.R. Tolkien – 167 n Mihai Eminescu - 100 n Silvian
Iosifescu Februarie 100 n Ioana Radu - 100 n Oleg Danovski Martie 200 n Arany Janos - 175 m Stendhal - 100 n Dinu Lipatti - 100 n
Dimitrie Stelaru Aprilie 75 n Virgil Mazilescu - 25 m Vintilă Horia - Mai 100 n
Aurelio Roncaglia - 75 n Vasile Andru Iunie 150 n Luigi Pirandello – 100 m Titu
Maiorescu Iulie 200 m Madame de Stael -
128 m Mihai Eminescu - 50 m Tudor Arghezi -
August 150 m Charles Baudelaire
– 100m Calistrat Hogaș - 100 n Alexei Mateevici – 100 n Horia Lovinescu - 100 n
Alexandru Piru - Septembrie 425 m Robert Green – 200 n Mihail
Kogălniceanu - 100 n Edgar Degas
Octombrie 525 m Piero della Francesca – 125 m Gheorghe Sion - 125 n Tache
Papahagi – 25 m Amita Bhose Noiembrie
350 n Jonathan Swift – 150 n Grigore Antipa - 100 n Indira Gandhi
Decembrie 375 n Isaak Newton – - 175 n
Iacob Negruzzi - 125 n Cezar Petrescu – 100 n Heinrich Boll
George Anca
După
serbarea grădiniței din Alpinești pe scena Țăndărică, aseară în sala Atelier a
UNATC, am văzut producția Master II Arta Actorului muzicalul Mizerabilii, după
Victor Hugo. Artiștii-cântăreți au
surmontat gripa și vocile le-au răspuns, dedicând opera revoluției franceze comemorării
lui 1989, anume celor 12 copii sub cinci ani uciși atunci la noi. Un spectacol identitar revolut. Masteranzii
fac toți banii: intrarea liberă. Lângă Intrarea Baritonului.
Sergiu Cioiu
Scene Cantos
îmi inspiră un show fantastic suprarealist.
Am deja
personajul la care am puțin de lucru, ca să devină absolut independent și
spectaculos prin sine insuși.
Ar mai fi
nevoie de un pianist virtuos cu deschidere spre experiment, un alter ego al
personajului.
Experimentele
lexicale și contopirea imaginii în sunet cer un cadru neobișnuit, special. Un
decor cu un orizont probabil... nedefinit.
Cred că se
poate crea un asemenea experiment. Depinde de un producător care să aducă
public, oarecum avizat, într-o sală, deja cunoscută și deschisă experimentului.
Poate la Casa Studenților. În orice caz, e de preferat, una care are un pian de
concert sau măcar un pian cu coadă scurtă bine acordat.
Ar parea
puțin snob, pentru zilele noastre, cam greu de argumentat, dar în ton cu
nebunia și ciudățenia acestei lumi, în care totul pare imprevizibil. Modalitatea
pe care o propun este destructurarea spectaculară.
Silvia Zabarcenco
Sergiu Cioiu
ne face foarte curioși cu viziunea experimentală a Domniei Sale asupra
„Scenelor Cantos,” cu prezentarea ideilor regizorale, scenografice,
interpretative împletite cu elemente de micro-eseu în curgere coerentă, din
care se va inspira, probabil, și coerența showului „fantastic, suprarealist”
jucat pe suportul enigmatic al poemului Domniei Voastre, așa cum joacă
flăcările, noaptea, deasupra locurilor unde s-au îngropat comorile.
...Mă
gândesc dacă în decorul dorit de artist a fi nedefinit, nu și-ar găsi locul
sugestia unui labirint închis, în interiorul căruia un personaj extatic își
deschide ferestrele ... suprarealist, către cer.
( Am aflat,
pe rând, de la soții Andreiță, că soția dumneavoastră, pe lângă faptul că este
o talentată scriitoare, este și un artist plastic de excepție; oare cum și-ar
imagina Domnia Sa această „ieșire din labirint” la care mă gândesc ?) Seară
lină !
Sergiu Cioiu
Interesantă
scrisoarea suprarealist-ironică a doamnei Zabarcenco!
Chiar sunt
curios cum ar putea cineva, în așa de scurt timp, să creeze un decor și să
găsească un pianist dispus să interpreteze, fără pretenții, concertul 3 pentru
pian, de Rahmaninov, (cu opriri și reluări) intr-un spațiu, în care, după cîte
îmi amintesc, nu există un asemenea instrument, unde nu sînt lumini, pentru un
design și unde actorul nu și-a propus, decît o citire a unui fragment din acest
text "inspirant", ca un experiment dramatic, oarecum dadaist? Cînd am
scris "nedefinit" nici nu mi-a trecut prin minte că cineva o să și
imagineze ceva, bine definit... culmea, un labirint?!? Dece un labirint și nu
un tub imens din carton presat, cu diametrul de 2m sau, mai simplu, un cerc,
ori un triunghi isoscel ? Hmm, "un labirint închis"... Ce demență!!!
Poate doamna
Silvia Zabarcenco ironizează ceea ce Domnia Sa consideră că ar fi, deja, o
viziune regizorală exprimată de mine. Nici vorbă stimată doamnă. A fost doar o
idee datorată unui text mai ciudat, mai special, mai absurd, mai DADA...
De la ceea
ce ar putea sugera un asemenea text și pînă la o "curgere coerentă"
sau mai știu eu ce viziune, cu idei regizorale, scenografice și interpretative,
e cale lungă.
Textul mi-a
inspirat doar un experiment posibil într-un asemenea context, în care e loc
pentru JOC, dar nu pentru ironii gratuite. Mie nu-mi place să mă iau prea în
serios, dar nci să fiu luat peste picior de cineva care nu mă cunoaște. Nu-mi
aduc aminte să mă fi întîlnit vrodată cu doamna Zabarcenco, Dar oricum nu mă
pot supăra pentru așa ceva... dimpotrivă, apreciez imaginația inventatoarei
"labirintului închis"
Sau, poate
mă înșel și ironia este îndreptată către dommul George Anca căruia, chiar i se
sugerează o colaborare cu soția sa, "o talentată scriitoare și un artist
plastic de excepție", sugerîndu-i
să-și imagineze, "Domnia
Sa", (Doamna Anca) o "ieșire din labirint"... După care ne
urează, "Seară lină!"... E dimineață, plouă mărunt. Aștept seara lină
să vină.
Dar domnul
Andreiță... cine-o fi? Se înserează. A
venit seara! E foarte lină, dar sînt încă nori. Citind, înc-odată rîndurile
doamnei Zabarcenco, am rămas "extatic", privind prin ferestrele
deschise către cer, desenul norilor, ca un labirint închis, prin care se
strecoară o rază de lună, care-mi apare, cînd în ochiul drept, cînd în cel
stîng, după cum se plimbă, ei norii, de la Sud la Nord...
L-am depășit
pe Tzara, suntem în plin Ionesco! Doamne-ajută! (O sintagmă la modă).
George Anca
Pianul nu e, sus (m-am interesat și de-un ...clăpar); un
pianist foarte fin a cântat, totuși, muzică de Lipatti chiar la hodoroaga de
pianină de jos. Decorul și celelalte, tot așa, mă depășesc, nefiind din branșă.
Sunt sigur, ca și în ce mă privește, că nu poate fi vorba de ironie, dimpotivă.
De altfel, d-na Zabacencu, fostă ziaristă la Scânteia tineretului, colegă cu
Ion Andreiță, vă va admira în 23 mai 5 pm la Calderon sus. M-am mai sfătuit cu
Puși - până nici el nu are conexiunile trebuincioase.
Sergiu Cioiu
Nicio grijă,
ne vom descurca. Vom întreprinde un simplu experiment. Dar, rogu-VĂ, faceți
vorbire cu doamna Scurtu, cu rugămitea să cheme pe cineva să aranjeze sunetul,
acolo în sala de la mansardă. Difuzoarele pîrîiau, mîrîiau, cîrîiau. (Poate
s-or fi reparat sau înlocuit cu altele mai bune, între timp) E nevoie, cred,
pentru orice altă acțiune de acest tip...
În seara
aceea voi încerca un modest experiment, citind din Marin Sorescu, ceva din
Scene Cantos și cîntînd cîte ceva din albumul Pe cine numim... EU.
Voi lansa
ultimele mele aibume, 2016 și 2ă17, în speranța că se vor găsi amatori să și
cumpere cîteva.
Voi aduce o
înregistrare, cu ce consider că poate face decor sonor la ceea ce vreau să
citesc din Scene Cantos.
Pianist,
Rahmaninov, nu este o condiție sinequanone! Merge, de minune, și o înregistrare
cu Ravi Shankar
Nu e nevoie
de niciun decor. Lanterene și cîteva feștile vor da o atmosferă momentului.
Iubire și
prețuire,
Silvia (la Raspunsuri 4)
Citesc,
citesc, întrerup, mai sar, iar citesc...mă voi întoarce la fiecare cuvânt,
aspirat(in-spirat) la rând... Parcă toți anii concentrați ca-ntr-o pilulă
cosmică, hrană călătorilor în veacuri, printre stele. Amețitor de îndrăgostită
prin hățișul, în sfârșit! cu des-tăinuirile foșnitoare, răcoroase, în lava
strecurată din genitoarea cu vălul retras o clipită cu măsura timpului sărit
din canoane...
(Mai
înainte:)
George Anca
este ireal. Este aici, îl vedem, îl auzim când râde viril, când dictează
ferm-șoptit, dar el e părelnic, își schimbă conturele și se unduie odată cu
fumurile halucinogene ale misterelor orientale în care, ludic, și-a făcut,
cercetător, botezul.
Pentru
profanul care a răsfoit măcar o dată Vedele, Upanișadele, alte mlădițe ale
acestor buchete complete de poezie-religie-mister-etc fiind atins, cu noroc!,
măcar de o pală a acestei tămâieri, irealul George Anca prinde iarăși un
întrezărit contur în vocabula originară, deloc clătinată de autorul alunecării
ei, atent supravegheată, în vocabula română, astfel încât holograma re-Creației
divine, narcotizată de poezia, filosofia, mistica zeilor păgâni, să apară și în
relicvariul de sub privirile noastre cu enigma
nedestrămată.
Lecția de
desen numărul 2. Crochiu în funie de lasou
De fapt,
George Anca este pur-sângele care nu se lasă prins. Mai întâi, și-a ferit
Magistrul de capcană, nevenind, în sezonul vânătorii, de la Roma la Paris.
Apoi...
George Anca
Poetul
Dimitrie Grama lansează la Calderon a treia oară volume de poezii, de data
aceasta, Dialoguri. A debutat la Paris, în revista lui Virgil Ierunca, Limite.
Printre cărțile publicate începând din 2000
se numără: „Făptura cuvântului”, „Vânătoarea de umbre”, „Elegiile
depărtării”, „Suflete atârnate de catarge”, „Pasărea melancoliei”, „Neguțătorul
de imagini”, „Voi lua cu mine noaptea”, „Dă-mi mâna ta, străine!”, ”Bastian și
alte confidențe”, „Viața la maxim”.
Cu un Master
of Science la Stokholm, apoi absolvent
de medicină la universitatea Karolinska,
a făcut carieră internațională în spitale renumite din Suedia, Danemarca,
Anglia, operând și în prezent (născut la 25 octombrie 1947 la Reșița).
În volumul
de Esee, sub tipar, centrat pe Omul Mașină, afirmă că omul se naște fără
conștiință. Oricum, atletul de performanță, chirurgul internațional, poetul
crichetului interior al melancoliei expresioniste își nuanțează butada cu
fiecare volum de poezie.
A fost cotat ca o personalitate renascetistă.
Este indepndent de grupurile literare, cultivându-și
libertatea
creației sale, nu fără a poza uneori boem.
Irma Piovano
Dear Prof: Anka, I would like to express my
best compliments for the your intense
work of translation in your language of the masterpieces of Indian Culture.
Very impressive. And thank you very much for sending me. I remember our meeting
at Prof:Satya Vrat Shastri house in Delhi: what beautiful days. Hope to meet
you again. Kindest wishes. Irma Piovano
Nicolae Adam
Và salut ,
domnule George Anca ,
sunt un
prieten de al lui Vasile Vaduva !
Si al
Domnitei Vaduva !
Fiica lor ,
Alda-Zaira , mi-a spus , cîtva timp în urmà
cà ati scris
o carte în care Vasile este personaj !
Poate aveti
la îndemânà forma electronicà si apàsati pe un
buton !
Locuiesc la
Paris de 35 de ani !
Cînd era ,
Gheorhe Astalos mi-a vorbit elogios despre George Anca !
În speranta
cà nu deranjez ,
George Anca
Vă
contrasalut, Domnule Nicolae Adam!
Tocmai am
terminat traducerea Bhagavad Gita, uite, de bun augur: să ne regăsim întru
Vasile-Domnița-Alda. Vorbeam de Vasile și cu Astalos - acum, împreună. Am
căutat butonul, n-am dat de el (și Alda a făcut un blog cu Sfinți în Nirvana
(trist-cancer) și cărți de Vasile și Domnița împreună - tot (încă?) nu apare.
Altfel, mă
bucur cum aș tăifăsui cu Vasile, fratele: sigur ne vorbește lui Dumnezeu de
bine, începând cu Adam.
Dacă treceți
prin București, n-ar fi păcat să ne povestim vremurile cu Vasile...
A la votre!
Nicolae Adam
Bunà seara ,
Domnule George Anca ,
este o
impietate sà asterni cîteva rînduri , doar, despre mii si mii de sintagme
însiruite în sensuri neobisnuite , de parcà aceastà carte ar fi o criptogramà
desfàsuratà pe sute de pagini !
Îmi este
aproape dificil sà parcurg un text atît neobisnuit canoanelor dar si experentei
mele literare !
Este un
exercitiu de fàcut la alte vârste , cînd esti disponibil sà treci
prin
experiente de logos existentiale ! (scuze pentru pleonasm).
Ceea e nu
este cazul meu .
Am citit,
totusi , din curiozitate pentru limba românà pe care o imaginati , cum si din
amintirea nestearsà pentru Vasile !
Enciclopedicile
dumneavoastrà informatii si cunostinte , expuse , enuntate si interpretate atît
de particular , de parcà ar veni dintr-o civilizatie atlantidà si , cum spuneam , exprimate întrun limbaj de o
inspirtie si ingeniozitate redutabile fac dificilà , dacà nu paralizantà ,
lectura !
Avînd
sentimentul cà as fi depàsit aceste trepte de "initiere"
lingvistico-ezoterice lectura a devenit jubilatorie !
Aparenta
deslînare verbalà ascunde un solid sistem de gîndire si simboluri la care ai acces treptat , gradat !
Cu bucurie
de a fi citit o carte atit de diferità ,
Întrebări lui Puși Dinulescu
De la „Gașca
și diavolul”, unde bușați și completați o istorie, la această nouă carte cu
mafie, „Șpaga, Mafia și Sufletul”, vă
simțiți un bonom pus pe dezintoxicarea ambientului neoproletcutist?
Să fie un
format facebookist, cu feedback de la o companie cunoscută-necunoscută,
stârnind și nostalgia ceaiurilor din tinerețe și povestiri pușiene?
Pamfletele
dramatugice fac casă bună cu obsesia Caragiale-Cehov-Shakespeare-Dinulescu?
Aveți ceva
cu directorul Naționalului, după președintele critico-istoric?
Vă
amestecați în politică la mișto, sau din sentiment, din jale, ori ce?
Fiecare
carte este intenționat ca de alt gen, una Robert Calul, alta Burlacul, Îngerul
Contabil, povestirile, dramaturgia, Poeziile, călătoriile pamfletele scl., sau
baleați pe sârmă în circul literar, pândit de crud umor?
Deci fără
tragedie, cât să fi îndatorând clienții ironiei batarde prin sinceră băgare în
seamă, atât de dezinteresată, afectivă, în oglindă?
Nimeni,
astăzi, nu e ca Puși? (George Anca)
Liana Nicolae
Sper că ne
vom înţelege într-o bună zi asupra unor probleme despre care acum nu pot face
destăinuiri. Este super că m-aţi înţeles şi vă mulţumesc! Nu vreau să vă încarc
sufeltul şi gândurile cu stările intime ale spiritului şi fiinţei mele; se vor
rezolva. Voi vedea cum pot trimite câteva pagini din nua mea proză, pe care aş
dori să le citiţi, poate cândva, când aveţi timp, Este vorba despre: "De
vorbă cu viaţa mea", care cu ajutorul Celui de Sus, va apărea în preajma
Crăciunului. Până atunci să ne bucurăm de aceste aniăluţeminunate. Dac-ar fi şi
oamenii ca ele...Hai, sî le vedem..
...
Păi cu ce
sâ-ncep: "Dacă vrei să salvezi lumea, trebuie să o faci cu fiecare om în
parte. Cine zice că face altfel, este fie romantic, grandoman, fie politician.
Ei, hai să las alta. Iată întâmplare. După ce că sunt într-o situaţie extrem de
delicată cu fijnţa şi sănătatea mea, care e bună, numai că trebuie
supravegheată încă o vreme, nu foarte mult, iată că acest stat, guvern idiot,
necioplit, mi-a sistat pensia de la
scriitori, fără să primesc ceva scris, fără absolut nimic.Mi-au făcut o bucurie
care nu m-a surprins pentru că deja visasem ceva .. De ce? Fie că nu mi-au
corelat pensia cu pct. de aproape 4 luni, fie că s-au gândit în mintea lor
bolnavă că, dacă am o pensie de servicu, şi nu este exagerată, nu speciaîă, e o
diferenţă,între ele, de ce să mai am şi
alt drept..Dar un drept câştigat nu ţi-l poate lua nimeni.Este o mizerie de
nedescris.am mai avut o judecată cu ei timp de aproape trei ani, am câştigat şi
acum primesc drepturile din urmă, deşi mie mi-au oprit doi ani din pensie
lunar, o treime, iată că acum îi înapoiază, dar cum? O dată pe an, până în 2022
sau nu ştiu când, fără să te alegi cu mare brânză din ei. Poate unii care sunt
în situaţia mea, mor până atunci şi acest stat îi omoară cu zile.
Mizerie..Excrocherie curată..Ei, dacă în câteva zile nu primesc talonul care
s-o fi rătăcit din greşeală sau durează să-mi recalculeze din urmă, merg iar la
tribunal şi m-am săturat.. Mi-e silă de tot acest sistem..Eh! Hai că am luat-o
pe alături de drum.. nu ştiu ce să mai fac. Să-mi revin şi voi apărea din nou.
Am citit tot. Voi scrie din nou..
24.10.17
Sper că ne
vom înţelege într-o bună zi asupra unor probleme despre care acum nu pot face
destăinuiri. Este super că m-aţi înţeles şi vă mulţumesc! Nu vreau să vă încarc
sufeltul şi gândurile cu stările intime ale spiritului şi fiinţei mele; se vor
rezolva. Voi vedea cum pot trimite câteva pagini din nua mea proză, pe care aş
dori să le citiţi, poate cândva, când aveţi timp, Este vorba despre: "De
vorbă cu viaţa mea", care cu ajutorul Celui de Sus, va apărea în preajma
Crăciunului. Până atunci să ne bucurăm de aceste aniăluţeminunate. Dac-ar fi şi
oamenii ca ele...Hai, sî le vedem..
Azi e o zi
mare ca şi sufletele multora dintre noi! Să fim sănătoşi şi să avem putere de
muncă şi de rezistenţă! Am citit de multe ori Roşu Cinci!! Nu ştiu ce au
înţeles alţii, dar eu am înţeles exact ce trebuia, nu ştiu când aţi trudit aşa
mult, trebuie timp şi dispoziţie. Felicitări, este ceva special! Am mai
trebăluit şi eu ceva poetico-filosofic ; cu acest ceva nu voi termina
niciodată.
…
Dac-ar putea
omul să ajungă unde doreşte pe acest pământ ar fi minunat!!!
Mulţumec, eu
mă simt bine şi aşa; doar am imaginaţie.
Seară
frumoasă, plină de împăcare..
...
Felicitări!
Mă bucur enorm. Este o minune ce se-ntâmplă, de altfel presimţeam acest lucru.
Va fi mult de povestit...Şi eu am fugit în septembrie cîteva zile la Paris, dar
cu un scop pur personal, noroc că totul a ieşti f.f.f. bine! Vă imaginaţi
despre ce este vorba...
Acum, în
decembrie, voi pleca vreo săptămână la Târgovişte (pentru că originile mele
sunt dâmboviţene), sora mea şi nepotul au acolo două pensiuni şi mai avem o
casă la Sălcioara tot în Dâmboviţa, cam la 45 minute distanţă de Bucureşti, o
casă mare, mare, cu flori multe, unde nu locuieşte nimeni şi unde vara vin mai
mereu musafiri; am moştenit mult pământ, cu care eu şi sora mea avem numai
încurcături şi judecăţi, păduri, grădini etc..Acolo îmi petrec verile, pe malul
Dâmboviţei, înconjurată de o pădure frumoasă,
care se află la câteva minute de casă. Este minunat. Familia mea din
partea tatălui îşi are origini greceşti, străbunicul fiind primul care s-a
aşezat acolo,
...
Şi eu sunt fascinată de tot şi cu bucurie
constat că revin ai noştri la matcă, acasă, aşa cum intenţionează prietenul
chirurg din Suedia.. Sunt extrem de bucuroasă.. Şi mai mult mă fascinează
minunea de a fi în vărful unor conferinţe internaţionale, unicat şi mai ales şi
cu Dalai Lama. Ce poate fi mai ceresc.. Citesc tot, mă gândesc la tot şi apoi
nu mai caut soluţii ci iau decizii,.. Asta sunt eu şi dacă tot sunt în momente
confesive pentru că astea îmi sunt trăirile, doresc să spun că cifrele
existenţei mele sunt: opt şi nouă: adică am venit pe lume la opt septembrie, în
zi foarte mare şi sunt o mare purtătoare de noroc celor foarte apropiaţi..acest
lucru a fost dovedit.. Chiar dacă m-am grăbit şi am venit pe lume doar la şapte
luni, n-am mai avut răbdare, cred că nu am ieşit o tâmpită, că aşa zic unii:
copiii la şapte luni sunt ori tîmpiţi ori genii; eu nu mai ştiu ce sunt, poate
o pană de biologie. sau o greşeală..nici mama nu ştia şi ce frumoasă era, o
raritate..Ei, hai să las acum gândurile să se odihnească puţin şi să-ncep să
lucrez...am multe proiecte..nu ştiu dacă am timp.
O seară
minunată cu putere de muncă şi rezolvări!!! Şi apoi somn uşor, ce-o mai
rămâne.. (Liana Nicolae)
...
Şi aşa am
terminat de citit Versiuni Poeţi Jaini. Da!
Ce să spun? Extra sau mai mult: "începuturi - sfârşituri;
timp-spaţiu; viaţa...nevăzut univers după univers..." Nici Kaba mai mare
decât această inimă!
Ei, am
învăţat că atunci când ai văzut speranţa n-o mai poţi uita.Alergi după
eaprintre ceruri, printre oameni, sub toţi norii. Şi speri că într-o zi
oarecare, bună, o vei întâlni, nu se ştie când, nu se ştie în ce locuri
sălbatece, poate printre mâruntaiele timpului, într-o zodie anume.
Mi-a fost
mai frică de ideea zborului decât să citesc în nori dintr-un avion. Aşa înţeleg
că sunt mai ataşată pâmântului deşi mi se pare că oamenii seamănă cu
păsările.Cum să mă mir de alţii? Sunt destui care cutreieră pământurile fără
destinaţie, fără a ajunge undeva,
parc-ar trăi într-o răstignire permanentă....Poate au şi ei nevoie de soare ca
o plantă, ca o casă, ca un zid. Oare mai avem nevoie de tăcere? Doar secolul este obsedat de viteză în acest
mal de siecle, pe cine mai interesează valsul, cine mai are vreme de el? Acum
se poartă dansul fantomelor chiar dacă nu există minune mai mare ca omul..Şi
când mă gândesc câte defecte am, ele m-au învăţat ce-nseamnă jumătăţile de
măsură, să nu-mi doresc decât ce am, dar ce drept aş avea să mă revolt? Cine e
de vină că sunt plină de contradicţii?
Dar
spune-mi, cât de brutală poate fi morala simplă, care dispreţuieşte mai mult
duioşia decât ignoranţa?.. Cum să-ntoarcem faţa de la numeroasele şi marile
întrebări pentru a negocia răspunsurile?! Li...
...
Infinite
ulţumiri pentru carte! Iată ceva care merită!!!! Nu ;tiu dacă există felicitări
la o asemnea valoare...Fenomenală...şi spun din tot sufletul, pentru că eu cred
că ţi-ai dat seama că spun totul direct, fără ascunjisuri şi prefăcătorii. Cât
despre spectacol, ce minunăţie, ce splendoare, aproape ireal.. Ne mai încîntă
ochiul şi sufletul.
...
Am fost
plecată două zile; mi-a prins bine că am schimbat aerul şi balamucul de ici.
Acum nu ştiu
cu ce treburi să încep; am rămas putin cam în urmă cu multe dar în linişte le
voi rezolva.
Fantastic,
Exemplul Mahavira cum de altfel, totul. Voui savura totul.
O seară
minunată, aşa ca şi cum ar fi zăpadă multă, multă...
Noaptea să
fie plină de împăcare şi linşte!
George Anca
Și câinele
lui nea Gogu Oprițescu, fratele mamei mari Gherghina (Gogu, nu câinele), se
ducea zilnic la mormântul lui, în dealul bisericii din Bercioi(u). Cu trecerea
apei, mi-ai adus aminte cum am văzut, ca pe înserate, cum traversau vacile
Oltul, mânate de unu-doi-trei văcari, numai capete – or fi călcat apa ori
fundul nisipos. Mai târziu, am dezlegat luntrea de la podul plutitor și ea s-a
pornit de m-am aruncat s-o împing înot, ea s-a grăbit pe stânga (unde trecuseră
vacile), pe valuri cât munții (îmi păreau – mai auzeam și podarul Gică a lu
Leț/Dorobanțu, strigând după mine că mă înec. Noroc cu unghiul, că barca s-a
izbit de mal.
Altfel,am
publicat la editura Semne, în noiembrie, cărțile PĂGUBAȘII LUI ȘIVA Jurnal
indian 1977-2017 (454 p) și BHAGAVAD
GITA Cântecul Căruțașului divin (155 p). Cum în decembrie voi fi în India, aș veni în ianuarie la Râmnic să le lansez,
ori să le ofer doritorilor. Poate ai vreo idee – îți atașez textele, poate le
răsfoiești.
Fiind în
termeni cu Nițu, vezi dacă mai vrea să publice ADEVĂR ȘI REVELAȚIE în 2018
(i-am trimis textul și originalul), cum mi-a spus – să nu se mai cramponeze de
preț, să dea cât vrea.
Sărbători
luminate.
Liviu Bordas
Nu cred ca
ne foloseste ”românizarea” fortata a ungurilor din trecut. Afecteaza valorificarea
celor care au fost cu adevarat romani (sau de origine romaneasca),
permitandu-le altora sa concedieze totul in bloc ca fiind mituri nationaliste
romanesti.
Mama lui Mateias Corvin se numea
Szilágyi Erzsébet si venea dint-o familie nobiliară maghiară care își avea
rădăcinile în Comitatul Szilágy (în româna, Sălaj), de unde si numele (numele
initial era Horogszegi, de la o alta mosie din Comitatul Timis). Pe tatal ei il
chema Szilágyi Bernolt László. (Nu mi-e clar daca Bernolt - nume care nu a mai
fost folosit oficial - e un prenume sau un nume de familie, dar e clar ca
indica origini germane. Dat fiind ca, la origine, era o familie de argintari,
probabil au fost meseriasi germani innobilati.) Fiica fratelui ei, vara lui
Matei Corvin, i-a fost data de acesta din urma lui Vlad Tepes ca sotie (a doua
sotie, prima fiind - din cate spun istoricii - o soră nelegitima a lui Matei Corvin). Pe mama ei o
chema Bellyeny Katalin, din familia Bellyeny dupa tata si Keresztúri, dupa
mama.
De János Bolyai
nu auzisem ca ar fi fost de origine romanesca.
M-am uitat
putin pe Wikipedia si am aflat ca si germanii il revendica pe Bolyai. Cu
argumente.
”In Buia
liegt der Stammsitz der Familie Bolyai (deutsch: Bell), eines für die
Geschichte Siebenbürgens bedeutenden ungarischen Adelsgeschlechts deutschen
Ursprungs mit dem Stammhaus Kerpen an der Erft. Das ehemalige Schloss ist heute
jedoch eine Ruine.”
https://de.wikipedia.org/wiki/Buia
Familia
Bolyai vine dintr-o veche familie nobiliara germana, Bell. Unul din membrii
acesteia s-a stabilit in Transilvania in secolul XIII, ca arendas, in fruntea
unei comunitati de colonisti sasi. O parte a familiei Bell transilvana s-a
maghiarizat (Bolyai) cu vremea, iar alta a ramas sasesca (Bell).
https://de.wikipedia.org/wiki/Bell_(Adelsgeschlecht)
Ungurii zic
ca familia Bolyai ar fi de origine secuiasca. Daca e adevarat, probabil prin
femei.
Tatal lui
János, Farkas (zis si Wolfgang) Bolyai, s-a nascut in 1775 (înainte de 1800!),
din parinti pe care ii chemau Gáspár Bolyai și Krisztina Vajna. Sotia sa - si,
deci, mama lui Janos Bolyai - era Zsuzsanna Benkő.
https://de.wikipedia.org/wiki/Farkas_Wolfgang_Bolyai
Satul Bolyai
(initial doua sate, unul ”de sus” si altul ”de jos”) era mixt: jumatate romani
(la sud), jumatate germani (la vest), unguri (la nord-est), tigani (la est) si
chiar cativa evrei. De aceea János - care s-a nascut la castel, nu in sat, si
isi zicea si Johann - cunostea de mic trei limbi: maghiara, germana si romana.
Familia Bolyai era acolo din sec XIV, cand Gáspár Bolyai si sotia sa Brigitta
Bethlen au construit castelul. L-a pierdut si recuperat in secolul XVII.
https://hu.wikipedia.org/wiki/B%C3%B3lya
Asadar,
cautand in trecutul familiilor importante maghiare din Transilvania, gasim cu
precadere germani si, in rest, alte neamuri, printre care si multi romani.
...
Draga Dle Anca,
Va multumesc
pentru primire. Sunteti un amfitrion cu adevarat indian: va faceti oaspetii sa
se simta zei. Eu ma las de fiecare data pacalit de asta, chiar daca numai pe
jumatate, si ma simt astfel un demizeu. Mai greu este dupa ce plec. Pe strada
sau in autobuz, semenii te fac sa te simti demiom.
Ajuns acasa,
am gasit si mesajul dvs in mesageria telefonica. M-am linistit astfel, caci, in
pragul usii, avusesem impresia ca am ajuns prea devreme.
Multumiri
inca o data pentru carti. O recolta manoasa, pentru care va trebui sa sar multe
mese si sa scurtez multe nopti. Voi incerca sa ma ajut cu yoga. Cred ca
simhasana mi-ar putea fi utila. Dvs., care, din cate am vazut, aveti mai multa
experienta cu ea, ce rezultate ati obtinut?
Va doresc
drum bun in India, sedere placuta si drum bun inapoi in Romania. Poate va
amintiti si de mine acolo si o salutati pe Maika Indika din parte-mi. Spuneti-i
ca n-a scapat de mine. :-)
Cu toate
gandurile bune...
George Anca
Tocmai te-am
povestit la canastă pe motocicletă. E o idee să virezi jain, nu te uit. N-ai
egal în Ghica. Sanscrita ești tu întru luna ce vine între mamă și soră.
Fluențimea ta mă întoarce în Gita, să-mi și întorc ochii spre Dharma Moksha.
Frumos mai recitași în sanscrită. Cu Simen, cu Făge, află că tratatele și
dicționarele de sanscrită i le-am cadorisit eu profesoarei tale de sansc,
pentru că, ajuns acasă, credeam că gata cu ele. De unde neologismele?
https://georgeanca.blogspot.com.au/2017/12/colocviile-de-marti-2017.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu