Regele Mihai I, un om singur

Lausanne, Switzerland

Funeraliile Majestatii Sale Regele Mihai I al Romaniei

*

Ca om si jurnalist, am participat la multe inmormantari, dar aceasta este de departe cea mai trista. Si nu pentru ca este vorba despre Regele Romaniei, despre ultimul Rege al Romaniei, ci pentru ca nu am simtit niciodata atata singuratate in jurul unui sicriu.

Regele a ajuns azi, la biserica din Lausanne, singur. Dupa slujba, fiicele sale, principesele Elena si Sofia au plecat. La fel si prietenii de-o viata. Am ramas noi, jurnalistii, cateva maicute si cativa romani din Elvetia, care mai intra din cand in cand.

Aici e Mihai I, un om singur.

Sursa: Prof. Valentina Lupu

Sah - mat !

Sursa: Prof. dr. George Anca

Criminalii îi organizează victimei pomana.

Doar Iliescu mai lipsește!

Mai lipsește Iliescu în fruntea PSD-iștilor - bomboana pe colivă! După ce ți-ai bătut joc de el și l-ai denigrat, să fii atât de pervers și să-l plangi… e ca și cum un criminal organizează pomana victimei. #Scârbă!

Sursa: Prof. Valentina Lupu

Care rege? Ce casa regala?

„Cine-a îndrăgit străinii, Mânca-i-ar inima câinii…”

Ana Aioanei          

Duminică, 01 Februarie 2015 17:49

Cetăţeanul Mihai

Mesajul lui Pamfil Şeicaru destinat în 1947 generalului N. Rădescu avea să fie nu numaidecât confirmat, ci aprofundat şi extins după decenii în scrisoarea încredinţată de Doamna Ioana Aioanei ziarului „Libertatea” din New York City (anul V, nr. 49/august 1986). Necunoscând-o pe autoare şi neavând nici accesul la publicaţia menţionată, am beneficiat de faptul că Domnul Mihai Mircea Totpal a valorificat documentul în revista online Totpal Daily News (Buşteni-Sinaia, la 21 august 2012); mulţumindu-i editorului din ţară pentru amabilitate, precizăm că intervenţia Doamnei Ioana Aioanei reprezintă din punctul nostru de vedere o contribuţie esenţială la analiza şi interpretarea  faptelor de la 23 august 1944, cu sublinieri deosebite asupra consecinţelor lor totalmente  nefaste, ceea ce determină, conchidem, pasajele evident acuzatoare la adresa puciştilor. S-au impus câteva minime corecturi, care, desigur, nu au dăunat textului.

„Sire,

Aţi minţit poporul român şi l-aţi dat pradă străinilor.

Cu ocazia „aniversării” zilei de 23 August, vă felicit, fiindcă această „Mare Zi” este opera Dv., şi eu alături de fraţii mei români vă datorăm Dv. invazia sovietică şi instaurarea comunismului în România, operă desăvârşită de comuniştii Pauker-Groza-Pătrăşcanu, care au pregătit distrugerea României în anticamera regalului Dv. birou. Pentru acel „23 august”, eu şi sute de mii de români am fost aruncaţi în închisori, fiindcă „eram o burgheză bogată” şi fiica unei familii cu tradiţii militare naţionaliste, închisoare din care am scăpat printr-un miracol. Pentru acel „23 August”, Dv. aţi minţit poporul român şi l-aţi dat pradă străinilor, aşa cum a făcut şi tatăl Dv. aţi ordonat să lăsăm jos armele în faţa „prietenilor sovietici” invocând un pretins „armistiţiu”, dar l-aţi semnat abia în 12 Septembrie 1944, dându-ne pe „tavă” ruşilor.

Le-aţi permis trădătorilor să se aciueze în Casa Regală, unde au pregătit lovitura de moarte a românilor, prin distrugerea fizică, materială, morală şi spirituală.

Voi, Mihai Rege al Românilor, aţi ordonat ca românii să nu tragă nici un cartuş şi să nu se apere în faţa hoardelor sovietice, români care la Ungheni au fost împuşcaţi în timp ce îşi aşteptau „prietenii”. Alţi 170 de mii, tot la Ungheni, au fost luaţi prizonieri, unde şi soţul meu, un tânăr de 27 de ani a fost omorât, iar eu am rămas văduvă la 23 de ani… La „ordinul” Dv., Armata Română a trebuit să meargă şi să lupte alături de sovietici, şi bieţii români au luptat şi murit cu miile până în Munţii Tatra, fapt unic în analele istoriei războaielor, când un popor învins prin trădare este şi forţat să lupte alături de inamic. Voi Rege Mihai, aţi ordonat asta şi cei 200 de mii de români au „murit degeaba”, căci Basarabia şi Bucovina tot au fost răpite de ruşi, iar Cadrilaterul răpit de bulgari, şi România invadată de bolşevici. Şi după imensa greşeală politică şi militară ce aţi comis, aţi continuat să colaboraţi cu o clică de trădători, care ajutaţi de Colonelul Ulea, Maestrul de Ceremonii al Casei regale, le-aţi permis trădătorilor să se aciueze în Casa Regală, unde în spatele tronului Dv. au pregătit lovitura de moarte a românilor, prin distrugerea fizică, materială, morală şi spirituală. Dar puţin v-a păsat, căci v-aţi salvat tronul şi asta era important pentru Dv. şi clica ce v-a sfătuit în acel fratricid 23 August 1944. Iar noi românii, ca nişte proşti sentimentali, ne uitam la Dv. cu drag şi vă aplaudam furtunos când apăreaţi în jurnalul de Ştiri de la Cinema Aro, căci eraţi iubitul nostru rege, şi atâta timp cât eraţi pe tron, ne asiguraţi de libertatea şi independenţa Ţării de pacostea comunistă, căci încă nu ştiam că Dv. colaboraţi cu comuniştii.

Aţi tăcut, ca să vă salvaţi tronul.

Dacă aţi fi fost sinceri cu noi, dacă ne-aţi fi atenţionat atunci când s-a format „nucleul” comunist sub numele de „Blocul Partidelor Democratice”, şi ne-aţi fi spus: „Români, sunt forţat de oameni nedemni spre fapte nedemne. Eu, regele vostru, nu permit ca sub baldachinul tronului să se conspire în contra voastră, şi abdic azi 6 martie 1945”, ne-aţi fi salvat dacă aveaţi curajul să vă riscaţi „pielea” şi am fi ştiut ce să facem în contra comuniştilor care erau instrumentele Moscovei şi nu un guvern de coaliţie cum am crezut noi. Dar aţi tăcut, ca să vă salvaţi tronul, căci aşa v-a sfătuit Styrcea care era „tare la poker” şi Sănătescu „tare” în conspiraţie.

Aţi ajutat şi aţi sprijinit pe comunişti.

Ne-aţi minţit ani de zile, până în clipa de 30 Decembrie 1947, când aţi declarat la radio: „Abdic pentru mine şi toţi urmaşii mei…”, dar abia acum ne spuneţi prin interviul dat la Europa Liberă, că aţi fost forţat să abdicaţi de către Dej şi Groza, care v-au prezentat un act de abdicare „plin de greşeli de gramatică”, ceea ce este ridicol, căci Dej era un analfabet, dar Groza şi Pătrăşcanu erau avocaţi, şi Pătrăşcanu scria orice act.

De ce nu ne-aţi spus atunci?, că poporul ar fi sărit în foc pentru Dv. şi poate puteam preveni ca hoarda de criminali şi analfabeţi să nu fi putut forma un „guvern”. Aţi ajutat şi aţi sprijinit pe comunişti, care au reprezentat România şi la Pacea de la Paris, fapt pentru care americanii au spus atunci şi spun şi azi: „Românii şi-au ales singuri comunismul, căci au format un guvern comunist încă sub Regele Mihai…”

Unde eraţi, Sire?

Aţi sperat că Stalin vă va „lăsa pe tron” pentru eroica Dv. trădare, şi care era o continuare a trădărilor comise de „scumpul Dv. tată” Carol al II-lea, care dăduse Basarabia, Bucovina şi Nordul Herţei cadou la ruşi în Iunie 1940, fiindcă el avea nevoie de „pace” ca să se poată „dedica” marii lui Pasiuni pentru Lupeasca…, iar Dv. aţi întărit trădarea prin „Armistiţiul din Septembrie 1944”, pe care l-au legalizat la Paris comuniştii N.K.V.D.-işti, nişte criminali ca Pătrăşcanu, Groza, Dej şi alţi oportunişti, pe care Dv. i-aţi trimis la Paris să reprezinte bietul popor român. Îmi amintesc, cu câtă mândrie purtaţi pe piept „Ordinul Victoria” dat de Stalin, şi cum ciocăneaţi ouă roşii cu Vîşinski, acelaşi Vîşinski care a dat cu pumnul în masă şi a ţipat la Dv., ori să formaţi un guvern „pur comunist”, ori să abdicaţi. El a ieşit din biroul Dv. trântind uşa, că v-a căzut var de pe plafon în cap… Imediat l-aţi admis pe Groza, care era paravanul lui Pauker şi Dej, asasinii românilor, şi iar v-aţi salvat tronul… Eraţi regele românilor, dar unde eraţi Sire când comuniştii au ocupat fabricile şi ei stabileau câţi bani să plătească patronul unui lucrător, şi câtă carne şi alimente să le dea gratis?

Unde eraţi, Sire, când militarii români întorşi de pe frontul rusesc au fost deblocaţi şi aruncaţi pe străzi, iar invalizii lăsaţi pradă mizeriei şi fără pensie?

Unde eraţi Sire, când cei de pe frontul de Vest s-au întors fără mâini şi picioare şi nu şi-au mai găsit familiile în casele lor, căci fuseseră „confiscate de la burjui” şi date la ţiganii nomazi, care au făcut focul pe podele sub pirostrii să-şi facă mămăliga?

Unde eraţi, Sire, când sovieticii ne-au evacuat din casele noastre în miez de noapte şi plină iarnă 1944, şi ne-au luat tot avutul, iar noi cu copiii în braţe plângeam pe străzi?

Unde eraţi Voi Sire, regele iubit al românilor? Iar noi, tot naivi, vă iubeam şi credeam că eraţi ataşat nouă şi că ne veţi salva de comunişti!…

Unde eraţi, Sire, când comuniştii au înscenat lui Maniu şi altora „procese de trădare” şi i-au arestat aşa ca pe Titel Petrescu pe care l-au omorât, în timp ce sovieticii conduşi de evreii N.K.V.D.-işti ne violau, jefuiau şi împuşcau în plină zi pe străzi?

Unde eraţi, Sire, când moldovenii mureau de foame, fiindcă „prietenii” sovietici au blocat şi cărat toate alimentele? Şi unde eraţi când ofiţerii superiori ce au condus armatele în Rusia, au fost arestaţi, judecaţi prin procese înscenate şi împuşcaţi „pentru trădare”, iar soţiile şi copiii lor nu au avut dreptul la pensie, ba chiar au fost urmăriţi în mod sistematic, distruşi prin bătaie şi teroare de către agenţii comunişti, aşa cum s-a întâmplat cu copiii lui Ion Moţa, Gabriela şi Mihai?

Unde eraţi Dv., „Regele Românilor”, atunci când s-a modificat legea învăţământului, ca să ni se impună Limba Rusă în şcoli, şi când preoţii au fost arestaţi, bisericile păzite de comunişti ca noi creştinii să nu ne mai rugăm lui Dumnezeu ci lui Stalin, şi sărbătorile de Paşte şi Crăciun suspendate şi declarate „zile de muncă” ?

Unde eraţi Dv., decât pe tronul României, şi sub ochii şi tacita aprobare a Dv. s-a desăvârşit distrugerea unui popor, pe care azi, îl anunţaţi că vreţi „să-l fericiţi” cu întoarcerea Dv. la tron?! Să fim serioşi, D-le de Hohenzollern! Aş avea multe de spus, căci am trăit acele tragice zile şi ani de umilinţe în propria mea ţară, pregătite de Dv. Sire pentru poporul român, pe care l-aţi înşelat şi trădat, fapte care nu se pot uita în secole, nu după 42 de ani. Noi, cei bătrâni, suntem aici ca să spunem celor tineri şi să scriem Istoria cea adevărată, în care eu şi milioane de români avem un lung rechizitoriu pentru Dv. Dar mă opresc aici…

In cei 32 de ani, Dv. n-aţi întreprins nimic pentru poporul român.

Şi dacă aţi avut decenţa să „ tăceţi” o perioadă atât de lungă, v-aţi lăsat antrenat în ultimul timp de ceva „fosile din vechea camarilă” ce trăiesc prin Anglia şi Germania, şi cu o îndrăzneală demnă de un „Carol Tiranul” tatăl Dv., aţi început o campanie de „încălzire a sentimentelor” cu românii, spunând într-o „proclamaţie” difuzată în 1979 la radio Europa Liberă: „Au trecut treizeci şi doi de ani, de când n-am mai călcat pământul României…”, şi apoi continuaţi: „M-am frământat, şi mă frământ, mă zbat pe seama soartei voastre crunte…”. Dar în cei 32 de ani, Dv. n-aţi întreprins nimic pentru poporul român, ci v-aţi făcut o familie frumoasă cu multe fete, pe care după cum se vede, vreţi să ni le puneţi în spate ca „moştenitoare ale tronului României”. Şi ca încheiere în acel mesaj de Anul Nou 1979, ne spuneaţi: „Urărilor Mele se alătură iubita Noastră Regina-Mamă, Regina Ana şi fiicele noastre, Principesele Margareta, Elena, Irina, Sofia şi Maria”. Să vă trăiască, Sire, dar ele sunt fiicele şi principesele Dv. şi nu „reginele noastre”, ale poporului Român, fiindcă Dv. aţi „abdicat” pentru Dv. şi pentru toţi urmaşii, şi nu înţeleg, în care ţară şi pe ce tron sunt Domniile Lor regine?

„Cine-a îndrăgit străinii/ Mânca-i-ar inima câinii…”

In interviul dat de curând lui V. Georgescu, el v-a întrebat: „Majestatea Voastră s-ar întoarce imediat, deci în ţară, în momentul în care ar fi posibil. Pentru a domni? Pentru a fi rege?” Dv. aţi răspuns: „Da. Asta este datoria mea, şi dacă mi-am făcut datoria în circumstanţele grele la 23 August 1944, când aveam 22 de ani, nu voi şovăi acum la 64 de ani”. Dar de ce nu aţi considerat „datoria Dv.” ca imediat după abdicare, să fi format un guvern în exil, şi să fi folosit toate relaţiile politice şi familiale ce le aveaţi cu Anglia, „tradiţionala aliată”, să fi uşurat povara românilor la Conferinţa de la Paris, căci Churchill era marele master, şi regele Angliei vă era rudă? De ce nu aţi acţionat atunci, şi veniţi acum după 42 de ani să ne spuneţi că „este datoria Dv. să reveniţi la tron?…”

Trebuie să ştiţi că Poporul Român s-a maturizat, şi a învăţat pe propria-i piele o mare „lecţie”, aşa cum a fost spus de Eminescu: „Cine-a îndrăgit străinii/ Mânca-i-ar inima câinii…” Da, noi, Românii, am înţeles că tragedia noastră naţională s-a datorat numai „străinilor” aciuiţi pe la noi pe care i-am tolerat pe motive umane sau politice, şi care au conspirat împotriva noastră, fiindcă nici un „român adevărat” nu ar fi fost în stare să-şi trădeze neamul şi Patria de dragul privilegiilor sale personale…

Ne-aţi lăsat să fim umiliţi şi distruşi în numele „prieteniei”, fapt pentru care Occidentul ne dispreţuieşte.

Aşa cum şi mie mi-e dor de casa mea, vă cred, Sire, că vă este dor de Peleş şi de toate palatele făcute de noi românii, în care v-aţi lăfăit cu „gaşca” de pierde vară şi care au decis soarta noastră, soarta României, între un pahar de coniac şi o partidă de poker, unde excela prietenul Dv. Styrcea, care v-a dădăcit şi v-a sfătuit cum să-i trădaţi pe români. Cred că vă este dor, să mai goniţi cu automobilul pe şoseaua Bucureşti-Sinaia, aşa cum făceaţi…, cred că vă este dor de aerul parfumat, de brazii de pe munţii Carpaţi, de care şi nouă celor din exil ne este dor, dar suntem pe aici din vina trădării Dv., iar fraţii noştri gem sub ocupaţia comunistă, pentru că Dv. aţi facilitat asta 42 de ani în urmă, şi nu ne-aţi lăsat să luptăm şi să fim învinşi în mod onorabil, ci să fim umiliţi şi distruşi în numele „prieteniei”, fapt pentru care Occidentul ne dispreţuieşte că, noi ne-am „ales comunismul”.

Credeţi că românii pot spune ceva frumos despre Regele Mihai? Greşiţi, Sire!

În „noua conspiraţie”, Dv. v-aţi lăsat intervievat de Vlad Georgescu, care nu numai că vă tratează ca pe un rege al României, dar vă întreabă exact ce vrem noi să ştim, iar Dv. i-aţi răspuns: „Ne-o dovedesc scrisorile pe care le primesc mai cu seamă de la cei tineri…care au aflat de la părinţii lor despre mine…”. Şi credeţi că românii pot spune ceva frumos despre Regele Mihai? Greşiţi, Sire! Aceşti tineri nu mai sunt românaşii credincioşi şi educaţi în umilinţă şi supunere faţă de casa Regală a Madamei Lupescu. Tinerii români sunt evoluaţi şi au curajul opiniei azi mai mult ca oricând, şi nu schimbă ei o teroare comunistă pentru una regală a Casei de Hohenzollern, care a omorât destui români între anii 1930-1940, sub domnia „Tiranului dement Carol al II-lea”.

Aţi conspirat atunci şi conspiraţi azi ca să puteţi lua tronul...

Propaganda pe care o faceţi prin intermediul Europei Libere, cred că aţi plătit-o foarte „gras”, să vă scoată la iveală şi să puteţi pleda pentru dreptul ce-l ridicaţi la tronul României, pe care l-aţi pierdut, ziceţi, din cauza „baionetelor sovietice”; dar Dv. l-aţi trimis pe Dămăceanu la ruşi în Aprilie 1944, i-aţi eliberat pe Dej, pe Ceauşescu şi Pătrăşcanu ca să vă pregătiţi pavăza, şi apoi l-aţi arestat pe Mareşalul Antonescu, dând la „tavă” România comuniştilor. Cum puteţi spune: „Aşadar, 40 de ani după venirea la putere a regimului comunist cu ajutorul baionetelor sovietice”, când [ei] au venit cu sprijinul Dv. regal? Că ruşii cu baionetele lor v-au forţat să abdicaţi, asta era de aşteptat, nici comuniştii nu vor „regi” şi trebuia să prevedeţi acest lucru. Dar de ce nu ne-aţi spus atunci în 1947, şi ne spuneţi acum? Cu asta sunteţi de două ori vinovat, că aţi conspirat atunci şi conspiraţi azi ca să puteţi lua tronul iar.

V-aţi salvat tronul cu preţul vieţilor a milioane de români, pe care i-aţi făcut sclavii ruşilor

Cu „dulcegăriile” Dv. nu puteţi şterge trecutul, sperând că cei ce ştiu adevărul au murit, ori au fost omorâţi cu toţii de către comunişti. Aţi greşit, sunt încă o mulţime de supravieţuitori în exil şi datoria noastră este să păstrăm „adevărul istoric”şi să-l predăm ca pe o faclă generaţiilor tinere. Să ştie şi ştiu şi eu, că în acea caldă zi de 23 August 1944, aţi vorbit la radio, v-am auzit cu urechile mele când aţi „ordonat” la ora 13, încetarea ostilităţilor contra Rusiei, şi aţi cerut atacarea trupelor germane pe teritoriul României. Dar ştiu că vocea Dv. fusese imprimată pe un „disc” de către comuniştii Pătrăşcanu şi Bodnăraş („Ceauşu”), pentru cazul când aţi fi fost omorât şi lovitura de stat nu reuşea, ei să poată folosi „vocea Dv.” ca o momeală pentru a comanda Armata Română. Şi culmea, Pătrăşcanu v-a scris şi „textul” trădării, iar Dv. susţineţi „azi” că au fost „baionetele sovietice”, când a fost numai „voinţa Dv.”, să faceţi orice să vă salvaţi tronul, şi l-aţi salvat ce-i drept, pentru trei ani. Dar l-aţi salvat cu preţul vieţilor a milioane de români, pe care i-aţi făcut sclavii ruşilor. Şi mai vreţi să fiţi rege românilor?

Vă doresc să staţi fericiţi şi plini de bucurie pe „tronul fantomă”.

Dintr-un punct de vedere, vă înţeleg: Dv. acţionaţi ca un bun părinte pentru copiii Dv. pe care aţi vrea să-i vedeţi „asiguraţi material”, că toate averile Dv. din România le-ar oferi o viaţă de huzur aşa cum aţi avut Dv. Şi dacă aţi „declarat-o” pe Margareta „Prinţesa Moştenitoare” a unui tron „fantomă”, aţi făcut aceasta cu scopul să o vedeţi în Peleş, unde azi locuieşte Ceauşescu, pe care Dv. l-aţi eliberat din închisoare…, şi nu „baionetele sovieticilor”. Cât despre cine o să conducă poporul român după ce se va elibera de analfabeţii comunişti, nu vă faceţi griji. De aceea, vă doresc Dv. şi întregii „familii regale” să staţi fericiţi şi plini de bucurie pe „tronul fantomă”, şi să aveţi fericirea pe care o are Poporul Român cu ocazia aniversării „Zilei Mari” de 23 August - „Ziua Trădării României de către fostul Rege Mihai”[1]

Ioana Aioanei

Notă: Subtitlurile aparţin redacţiei şi au fost extrase din text. Ex-regele Mihai nu are dreptul să adauge numelui apartenenţa la familia Hohenzollern. Wilhelm al II-lea a retras acest drept familiei regale începând cu regele Ferdinand (din cauza hotărârii acestuia de a sluji interesele poporului român - al cărui rege era - împotriva Germaniei, în Primul Război Mondial). Textul a fost pus la dispoziţia redacţiei de către unul dintre distinşii noştri colaboratori. Publicarea acestuia poate că ar fi fost mai adecvată momentului în ajunul zilei de 23 august 2015, dar până atunci multe se pot petrece...

---------------------------------

[1] Ziarul „Libertatea”, New York City, anul V, nr. 49/august 1986 preluat de publicaţia onlineTotpal Daily News, Buşteni-Sinaia, la 21 august 2012

Copii din flori în Familia Regală.

Cum s-a ajuns la pretenţiile lui Paul „al României“ de astăzi

Doinel Tronaru 18 februarie 2016, 18:15 adevarul.ro

Copiii din flori în Familia Regală.Singurul bastard demn de acest nume din singura Familie Regală a României demnă de acest nume este cel al prinţului Carol (viitorul rege Carol al II-lea) şi al frumoasei Zizi Lambrino, care i-a sucit capul „prinţişorului“ când acesta avea doar 25 de ani. Descendentul acestora este actualul Paul Lambrino, care şi-a arogat calitatea „de România“. Restul odraslelor sunt legitime, însă cu drept de succesiune sau nu.

Povestea bastarzilor dinastiei de Hohenzollern, care a dus – peste, iată, aproape 100 de ani – la actualul circ cu protagonişti ca Paul „de România“ şi „prinţesa“ Lya, începe într-o noapte de sfârşit de vară / început de toamnă a anului 1918, ultimul al Marelui Război (dar eroii săi nu aveau cum să ştie atunci), are ca topos fondator în primul rând Odesa (portul construit de ruşi pe falezele pietroase ale Mării Negre, considerat inexpugnabil; aici s-a filmat şi celebra secvenţă a scărilor din „Crucişătorul Potemkin“, filmul lui Eisenstein) şi are o eroină de la care a plecat totul („cherchez la femme“, cum spuneau străbunii noştri franţuziţi): Ioana Zizi Lambrino. Dar cine a fost cu adevărat Ioana Zizi Lambrino?

Ioana Maria Valentina Lambrino, cunoscută ca Zizi Lambrino (n. 3 octombrie 1898, Roman - d. 27 martie 1953, Neuilly) a fost prima soţie a principelui Carol II al României. Descendentă a unei vechi familii aristocratice, Zizi era fiica generalului român Constantin Lambrino şi a Euphrosinei Alcaz.

În timpul Primului Război Mondial, Carol al II-lea, în uniformă de ofiţer rus, a părăsit la 27 august/9 septembrie 1918 unitatea militară (aflată la Târgu Neamţ), al cărei comandant era, şi, patru zile mai târziu, a plecat la Odessa împreună cu Zizi Lambrino.

Acest act a însemnat încălcarea Statutului Casei Regale, care prevedea căsătoria membrilor Casei Regale a României numai cu persoane din alte case regale. Regele Ferdinand a ezitat să aplice o pedeapsă fermă. A dispus însă la 9/22 septembrie ţinerea lui Carol timp de 75 de zile în stare de arest la mănăstirea Horaiţa (judeţul Neamţ.

Era să (nu) fie rege

Printr-o sentinţă controversată din 8 ianuarie 1919, tribunalul Ilfov a anulat căsătoria. Relaţia lor a continuat însă, iar la 8 august anul următor li s-a născut fiul Mircea Grigore Lambrino (nelegitim, fiind născut după anularea căsătoriei şi nerecunoscut de Carol). Principele Carol a fost trimis de tatăl său, regele Ferdinand într-o călătorie în jurul lumii, pentru "a o uita" pe Zizi.

În 1921, după căsătoria lui Carol cu prinţesa Elena a Greciei, Zizi s-a stabilit, la insistenţa autorităţilor române, la Neuilly, în Franţa, într-o vilă cumpărată pentru ea. A fost creditată de Familia Regală română cu o rentă anuală de 110.000 franci. Câţiva ani mai târziu, după ce în septembrie 1940 Carol al II-lea a renunţat a doua oară la tron, Zizi Lambrino l-a acţionat în justiţie fără succes.

După cel de-al doilea război mondial, odată cu abolirea monarhiei în România, fără susţinerea financiară din partea casei regale, situaţia lui Zizi Lambrino s-a înrăutăţit. S-a stins din viaţă la 11 martie 1953 la Neuilly, cu o săptămană înainte de moartea lui Carol al II-lea.

Copii din flori în Familia Regală. Bastarzi au fost, bastarzi sunt încă

Asta în ce-o priveşte pe Zizi. Descendentul însă al bastardului Mircea Lambrino este actualul Paul Lambrino, autointitulat „de România“, care a ridicat pretenţii la moştenirea familiei regale de România. Să vedem ce s-a întâmplat şi cu acesta, bastardul propriu-zis.

Mircea-Grigore, fiul nerecunoscut al lui Carol cu Zizi Lambrino, în două ipostaze Foto: Biblioteca Academiei Române

Mircea Grigore Carol Lambrino, autointitulat Prinţul Carol de România (n. 8 august 1920, Bucureşti – d. 27 ianuarie 2006, Londra) a fost primul fiu al Regelui Carol al II-lea al României din relaţia sa cu Zizi Lambrino.

Carol Lambrino (foto) a avut 3 căsnicii. Prima a fost cu Helene Nagavitzine (1944-1950), din care-a rezultat un fiu: Paul Lambrino (actualul impostor). Cea de-a doua căsătorie a avut loc cu Jeanne Williams (1960-1977), cu un alt fiu, Ion Nicholas George Alexandru (n. 1961), iar cea de-a treia cu Antonia Colville (1984-2006), mariaj care s-a dovedit steril.

Împreună cu cea de-a treia soţie a sa (Antonia Colville) s-au stabilit în Parsons Green (Londra), unde au dus o viaţă liniştită.

Şi-a dedicat viaţa pentru a i se recunoaşte legitimitatea ca fiu al lui Carol al II-lea. În 2003 justiţia i-a permis să îşi poarte numele de Hohenzollern. Fratele său vitreg, Regele Mihai, aşteaptă rezultatul unui apel privitor la acest verdict. Fiul lui Carol Lambrino, Paul Lambrino, a ridicat pretenţii la moştenirea familiei regale de România.

Dar de-acum încolo? Casa Regală de Dâmboviţa, post-Nicolae

Dar ce se întâmplă cu Familia Regală după excluderea de la „tron“ a lui Nicolae, survenită în august anul trecut? Zic asta pentru că luptele de cocoşi, tatuajele indecente şi căsătoriile morganatice (recte poveştile scandaloase de alcov) au afectat serios în ultima vreme „blazonul“ Casei Regale de Dâmboviţa.

Decizia Casei Regale de a-l radia din linia de succesiune pe (până mai ieri) Principele Nicolae a venit la acea vreme ca o lovitură de trăznet şi a lăsat pe toată lumea cu gura căscată. „În ziua de 1 august 2015, Majestatea Sa Regele Mihai a semnat un document prin care a retras nepotului său Nicolae, fiul Principesei Elena, titlul de «Principe al României» şi calificativul de «Alteţă Regală». De asemenea, Regele a exclus pe Nicolae din Linia de Succesiune la Coroana României. Aceste hotărâri au intrat în vigoare în aceeaşi zi“, sună sec comunicatul transmis de Biroul de Presă al Majestăţii Sale.

„Omul care le-a ţinut piept lui Hitler şi Stalin“

Dincolo de întrebarea dacă România mai are într-adevăr o instituţie a Coroanei şi mai este într-adevăr „cârmuită“ de vreo Familie Regală sau totul este doar o mascaradă orchestrată atent de serviciile secrete – şi spun asta ca (încă) un monarhist fervent, de 25 de ani încoace – rămâne întrebarea ce se va întâmpla de acum înainte şi cum va arăta acel viitor al unei „cârmuiri sub semnul modestiei, bine cumpănită, cu principii morale, respect şi mereu cu gândul la ceilalţi“, la care se referă în comunicatul cu pricina Majestatea Sa. Pentru a descâlci aceste complicate iţe, ne-am adresat unui specialist reputat, istoricul Dan Falcan, colaborator al revistei „Historia“.

„Putem comenta decizia Regelui, dar nu avem căderea de a o judeca“, consideră de la bun început istoricul Dan Falcan, „cel puţin din două motive:

–    1) nu avem informaţiile pe care le-a avut Regele când a luat această decizie;

–    2) Regele a dovedit în cei aproape 94 de ani de viaţă că îşi cumpăneşte temeinic hotărârile, n-avem noi cum să judecăm deciziile unui om care le-a ţinut piept lui Hitler şi Stalin, cei mai sângeroşi dictatori ai veacului al XX-lea“.

Margareta şi Elena, primele la succesiune

Să facem totuşi un scurt istoric: liderii monarhişti români au intenţionat, în 1997, să-i ceară Regelui Mihai desemnarea unui succesor la tron de sex bărbătesc din ramura germană a familiei, în conformitate cu ultima Constituţie regală. Ajungând la un consens, liderii monarhişti i-au cerut în cele din urmă Regelui să desemneze un succesor, nu o succesoare la tron, nominalizându-l pe Principele Nicolae. Sub influenţa Reginei Ana, Regele a refuzat cererea şi, la sfârşitul anului 1997, a desemnat-o pe prima sa născută, Principesa Margareta, succesoare în drepturi.

Aşadar, se pare că actuala moştenitoare a Casei Regale „a României“ este Principesa Margareta, iar după inevitabila „încheiere a domniei şi vieţii fiicei sale, Margareta, Custodele Coroanei“, pomenită şi de Majestatea Sa în comunicat, „tronul“ îi va reveni Principesei Elena, sora acesteia şi mama fostului principe Nicolae. Aceasta ţinând cont şi că alte două surori, Sofia şi Irina, au fost excluse mai demult de la succesiune, „decăzute din drepturi“, din motive diverse.

Aventuri cu playboy şi lupte de cocoşi

E-adevărat că în ce-o priveşte pe Sofia excluderea a fost doar temporară, ea bucurându-se în prezent de acele drepturi de care mânia Majestăţii Sale o privase la un moment dat. Ce se întâmplase? Pe când avea 31 de ani (în 1988), cea de-a patra fată a Regelui, Sofia, s-a căsătorit cu un francez, Alain Biarneix, care îşi inventase un titlu nobiliar şi un supranume, Michel de Laufenburg. Regele Mihai nu a fost de acord cu căsătoria şi a decăzut-o din drepturi. Printre altele, principesa şi-a pierdut atunci dreptul de succesiune la tron şi titlul de Prinţesă de România. Între timp, însă, a divorţat. Abia în 2007, Regele Mihai a revenit asupra deciziei, Principesa Sofia fiind inclusă (la acea vreme) pe poziţia a opta a liniei de succesiune la tronul României.

În ce-o priveşte pe cea de-a treia fiică a Regelui Mihai, Irina Walker, aceasta a fost exclusă din ordinea succesiunii la tron, împreună cu toţi descendenţii săi, în octombrie 2014, după ce a fost condamnată de statul american la trei ani de închisoare cu suspendare deoarece organizase, împreună cu soţul ei, lupte ilegale de cocoşi la ferma lor din Oregon. Tot atunci, Regele Mihai i-a retras titlul de Principesă a României. Pare o prostie, dar nu e, în America chiar nu te joci cu legea: Principesa Irina a fost acuzată de procurorii americani că, alături de soţul ei, a organizat 10 derby-uri diferite de lupte de cocoşi în perioada aprilie 2012 – aprilie 2013. Toate acestea au dus la un prejudiciu pentru statul american de până la 2000 $ pe zi, pentru taxele pe produse alimentare, băuturi şi jocuri de noroc.

Înainte de Duda, a fost Brown. Gordon Brown

Cu tristeţe trebuie să spunem însă că nu au fost singurele scandaluri de proporţii în care a fost implicată Casa Regală a României, doar cele mai recente şi cele mai vizibile. Dar până la urmă poate aceasta este soarta în prezent a marilor familii nobiliare, private de rolul lor istoric, vezi exemple şi la case (regale) mai mari.

Şi Principesa Maria (51 de ani), fiica cea mai mică a Regelui, a stârnit ceva controverse în 2011, la aniversarea tatălui său, după ce jurnaliştii au observat un tatuaj pe piciorul său (evident nepotrivit, în a ei situaţie). În 1995, ea s-a căsătorit la New York cu Casimir Mystkowski, un polonez romano-catolic, în felul acesta pierzându-şi locul pe linia de succesiune la tronul britanic. Au divorţat însă în decembrie 2003.

La fel, trecutul principesei Margareta (66 de ani) ascunde un moment mai puţin cunoscut. Fiica cea mare a Regelui Mihai, succesoarea la conducerea Casei Regale a României, a avut în tinereţe o relaţie cu Gordon Brown, fost prim-ministru al Marii Britanii. S-a întâmplat în timp ce era studentă la Universitatea din Edinburgh.

„A fost o poveste de iubire puternică. N-am încetat niciodată să-l iubesc, însă într-o zi nu mi s-a mai părut potrivită, era politică, politică, politică, iar eu aveam nevoie de grijă“, declara Principesa Margareta.

Probabil aceeaşi grijă pe care i-a oferit-o mai târziu actoraşul Radu Duda!

Un (viitor) rege priapic şi un prinţ legionar

Revenind la actuala excludere a lui Nicholas Medforth-Mills (numele real al fostului „Principe“, în vârstă de 30 de ani), istoricul Dan Falcan reaminteşte că „NU este prima decizie de excludere a unui membru al familiei regale. Pe 4 ianuarie 1926 a fost exclus din familie şi de la succesiunea la tronul României prinţul Carol, viitorul Carol al II-lea, din cauza legăturii sale cu Elena Lupescu şi a renunţării sale voluntare la tron. Privind astăzi în perspectivă istorică domnia lui Carol al II-lea, am spune că decizia din 4 ianuarie 1926 a fost una corectă. Carol al II-lea s-a dovedit un rege rău pentru România, contribuind la deteriorarea climatului politic democratic al ţării, la introducerea terorismului de stat în viaţa politică, în subordonarea instituţiilor statului unei camarile regale în mijlocul căreia trona aceeaşi Elena Lupescu“.

Un alt caz, mai puţin cunoscut, este menţionat, la rândul său, de Dan Falcan: „În 1937 a fost exclus din familia regală prinţul Nicolae, fratele lui Carol al II-lea. Motivul aparent a fost legătura acestuia, urmată chiar de căsătoria din 1931, cu Ioana Doletti, o femeie divorţată, româncă şi nu de viţă nobilă, lucruri care contraveneau statutului Casei Regale. Motivul real al excluderii pare să fi fost prea marea apropiere a prinţului Nicolae de Mişcarea Legionară, pe care o ajutase inclusiv cu bani“.

„De România“, nu „Hohenzollern “

De ce totuşi actuala Casă Regală se numeşte „de România“, iar denominarea „Hohenzollern“ este nu numai greşită, dar şi răuvoitoare (vezi lăturile aruncate decenii la rând asupra Majestăţii Sale de imunda fiţuică „România Mare“)? Ne explică tot istoricul Dan Falcan: „Casa de România şi-a luat acest nume după ce în 1916, ca urmare a intrării României în primul război mondial împotriva Germaniei, dinastia noastră, regele Ferdinand, au fost radiaţi din cadrul familiei de Hohenzollern..

A fost o încercare grea pentru regele Ferdinand I, născut şi crescut în Germania, ofiţer al armatei germane, dar acesta a ales interesul patriei sale de adopţie în dauna ţării sale de origine. Similar s-au petrecut lucrurile şi cu casa regală a Angliei, fostă de Hanovra şi Saxa-Coburg, care în 1917 şi-a luat numele, mult mai englezesc, de Windsor“.

Mai mult, la 10 mai 2011, pe fondul unor procese în Germania referitoare la fostul nume de Hohezollern-Veringen al ginerelui său, Radu, dar şi a temerii, conform unora, privind eventuale pretenţii ale Hohenzollernilor germani la şefia Casei Regale române, Regele Mihai a rupt legăturile istorice şi dinastice cu Casa princiară de Hohenzollern-Sigmaringen, a schimbat numele familiei sale în „al (a) României“ şi a renunţat la titlurile conferite lui şi familiei sale de către Casa princiară.

Margareta über alles

În ce priveşte controversa legată de abrogarea, în 2007, de Rege a legii salice, stipulată în Constituţia democratică din 1923, istoricul Dan Falcan consideră că

„legea salică, care era parte componentă a Constituţiei din 1923, este totuşi un anacronism, datând din Franţa secolului al VI-lea, din timpul lui Clovis. Pe vremea aceea era logic ca monarhii să fie doar bărbaţi, având în vedere războaiele permanente din epocă. Astăzi e în spiritul vremurilor ca şi femeile să aibă drept de moştenire, inclusiv la tron“.

De fapt, principiile legii salice au fost respectate în general în Estul creştin-ortodox (şi înapoiat, aş adăuga eu), altfel nu ar fi putut exista niciodată o Elizabeth I a Angliei! Plus că ipoteza dispariţiei definitive a tuturor războaielor este în cel mai bun caz utopică (din nefericire).

Aşadar, conform lui Dan Falcan, linia de succesiune actuală a Casei Regale este următoarea:

–    ASR Principesa Moştenitoare Margareta a României, Custode al Coroanei României (n. 1949)

–    ASR Principesa Elena a României (a doua fiică a Regelui Mihai şi a Reginei Ana) (n. 1950)

–    Elisabeta Karina de Roumanie Medforth-Mills (fiica Elenei) (n. 1989)

–    ASR Principesa Sofia a României (a patra fiică a Regelui Mihai şi a Reginei Ana) (n. 1957)

–    Elisabeta Maria Biarneix de Laufenburg (fiica Sofiei şi a impostorului „de Laufenburg) (n. 1999)

–    ASR Principesa Maria a României (a cincea fiică a Regelui Mihai şi a Reginei Ana) (n. 1964).

De aici sunt excluşi cei care au fost dezmoşteniţi până acum de Majestatea Sa: Nicholas Medforth-Mills (n. 1985), Irina Walker (n. 1953) şi cei doi copii ai acesteia din prima căsătorie, Michael Kreuger (n. 1985) şi Angelica Kreuger (n. 1986).

Monarhia, ca şi papalitatea

„Nu se pune problema altor rude colaterale din case străine deoarece acest lucru a fost interzis de Regele Mihai I prin statutul Casei Regale“, mai consideră istoricul Dan Falcan. Noul Statut, adoptat pe 30 decembrie 2007, prevede în mod explicit că dinaşti sunt doar descendenţii Şefului Casei Regale, Regele Mihai, excluzând în mod expres, spre deosebire de Constituţia din 1923, orice alţi dinaşti din alte case regale sau princiare străine drept potenţiali succesori în cazul extincţiei actualei Case Regale.

„Decizia de radiere a prinţului Nicolae nu trebuie dramatizată, regele s-a gândit la ceea ce poate fi mai bine pentru România în perspectiva timpului. Monarhia este o instituţie atemporală, ca şi papalitatea, şi hotărârile pe care le iau monarhii responsabili stau sub «specia eternităţii»“, concluzionează Dan Falcan.

Sursa: Prof. Valentina Lupu