ARATĂ-MI, DOAMNE, CÂND VA FI SĂ VINĂ
la Psalmul 39
Arată-mi, Doamne, când va fi să vină
Sfârşitul vieţii mele fără roade,
Că prin artere se-mbulzesc iscoade,
Năpârci în trupul devenit ruină.
Cât sunt de prinse zilele-n năvoade
Ce zgâlţâie corabia şi-o-nclină!
Smulg de la mal un trunchi din
rădăcină,
Prin ochiuri crengi s-au prăbuşit
schiloade.
Da, ca o umbră toată viaţa-mi trece
Şi prin oştiri de vrejuri m-a târât.
Ascultă-mi ruga! N-aş voi să-mi sece
Vigoarea-n spaima ce s-a-nfipt în
gât.
Vin valuri mari ce vor să mă înece.
Doar o suflare-i omul, doar atât.
~*~
Adrian Munteanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu