O ȘANSĂ RATATĂ

O ALTĂ ȘANSĂ RATATĂ

O ȘANSĂ ISTORICĂ RATATĂ

A plecat spre cele veșnice Regele Mihai I al României. Unul din puținii români care au făcut istorie planetară. A făcut acest lucru la o vârstă la care alții se joacă cu visele tinereții. Pentru România, Regele Mihai a luat o decizie capitală. A trebuit să sacrifice un militar de carieră, care prin cuvântul dat era nevoit să stea lângă aliatul său până în ultima clipă. Onoarea de militar îl obliga la acest lucru. Câți militari, nu doar români, nu și-ar fi trădat aliatul în acele clipe, declarând că o fac pentru țară și ale bla-bla-uri, când totul se prăbușea ? Antonescu nu a făcut-o, deși ar fi fost, cu siguranță, iertat pentru trădarea lui Hitler. Pentru asta merită toată aprecierea celor care știu ce înseamnă onoarea și cuvântul dat.

Sigur, multe din deciziile generalului-dictator, bune sau controversate, pot fi dezbătute la nesfârșit. Nu aici e locul unei analize. Au făcut-o alții cu documentele pe masă. Mai îndrăznesc să am convingerea că Ion Antonescu era conștient că nu exista o altă soluție pentru salvarea României decât sacrificarea sa. De aceea, s-a și dus la întâlnirea fatală de la Palat.

A făcut-o pentru țară !

Gestul regelui de a-l aresta (atenție, nu el l-a predat rușilor) a fost bine cântărit iar efectul său a fost benefic nu doar pentru România, care ar fi fost efectiv rasă în lunile următoare, ci și pentru întreaga planetă. Nu exagerez cu nimic. Regele Mihai I al României a schimbat efectiv cursul războiului la nivel planetar. Prin scurtarea măcelului mondial, milioane de vieți au fost salvate prin decizia surprinzătoare a regelui Romîniei.

Ceea ce s-a întâmplat, după ce am devenit colonie sovietică (29 august 1944), mai ales după falsificarea alegerilor din 1946, nu mai ține în niciun fel de voința regelui Mihai. El a fost total izolat de clica comunistă adusă pe tancurile răsăritene. La care a aderat grupul intern de câteva zeci de comuniști. Ilegali.

Abdicarea, prezentată, în mod fals, ca un act unilateral al regelui Mihai, a dus la declanșarea fără limite a propagandei moscovite. Cei o mie de studenți anticomuniști închiși, care-ar fi urmat să fie împușcați dacă nu abdica, au fost trimiși, ulterior, în lagăre și închisori. De așa zișii salvatori ai României !

Ciolănarii timpului, asemeni celor postdecembriști, au îngroșat imediat rândurile nomenclaturii comunistoide. A început, după model sovietic, masacrarea inteligenței românești, sute de mii de români înfundând pușcăriile și lagărele politice, zeci de mii pierind în condiții de neimaginat. Totul fiind ascuns „maselor populare” sub fardul gros al propagandei dirijată de Ana Pauker, cureaua de transmisie a Moscovei pentru România.

Abia după retragerea armatei sovietice în 1958, în urma unei strategii de poveste, comuniștii autohtoni pot gândi un program pentru țară. Program pus în aplicare în perioada 1960-1974 de primul ministru Ion-Gheorghe Maurer, sursele financiare venind din Occident și nu de la sovietici.

Urmează planul catastrofal al lui Ceaușescu (1975-1990), crizele economică și politică, „epoca de aur” prăbușindu-se odată cu expirarea pactului de la Yalta. Înlocuit cu cel de la Malta.

În 1989, am pierdut primul tren spre civilizația europeană, fiind ultima țară din lagăr care a încercat să se trezească. Nici nu a reușit bine, deoarece gruparea Iliescu a confiscat Revoluția română printr-o lovitură de stat abil mascată în apărarea „valorilor comuniste”.

Procesul Revoluției și Contrarevoluției se află în curs de desfășurare. Cine știe dacă voi mai apuca sentința ! Adevărul, însă, îl știu în mare parte.

În timpul ăsta, regele Mihai, exilat în Elveția, unde a dus o viață modestă (sic!) a susținut imaginea României peste tot unde a avut prilejul să ajungă prin lume. Mesajele sale de Anul Nou erau ascultate în toate casele celor care trăiseră și fuseseră educați în perioada regalistă. Tot mai puțini trăiau cu speranța că-l vor mai vedea vreodată pe rege.

Interesant e faptul că regimurile din perioada republicilor I și a II-a nu au dus o campanie susținută împotriva regelui Mihai. Campania furibundă s-a declanșat abia după instalarea la putere a regimului trădătorului Iliescu !

Curentul monarhic adie vizibil odată cu interzicerea venirii regelui Mihai în propria țară. Un million de oameni îl aclamă, când, în sfârșit, a primit „avizul” liderului FSN. Văzând în asta un real pericol, propaganda fesenistă lansează valuri de minciuni sfruntate privind activitatea, abdicarea și alungarea regelui din țară. Pe fondul decăderii morale și educaționale, tot mai accentuate, a poporului român, „masele feseniste” înghit pe nemestecate toate aberațiile lansate despre Casa Regală a României. Pe acest fond, câteva milioane de români, cei mai mulți profesioniști, părăsesc țara. Acum, vin tot mai rar acasă ! De ce ? Știm cu toții răspunsul.

După 1995, guvernanții încep să-și dea seama de influența regelui în țările europene și se folosesc din plin de serviciile sale în demersurile de aderare la NATO și Uniunea Europeană.

Iar Regele și-a servit, ca întodeauna, Patria !

Se vor spune multe în aceste zile. Analfabeții României vor exploda în mediile virtuale. Greu se va recunoaște imensa oportunitate pe care am ratat-o prin propunerea, ce a fost taxată drept nebunească la acea vreme, a seniorului liberal Radu Câmpeanu, ca regele să candideze la funcția de președinte !... La câte inovații s-au experimentat în România postdecembristă cu a treia cale, nu ar mai fi mirat pe nimeni !

Cu siguranță, cu regele Mihai președinte, România ar fi evoluat cu totul și cu totul altfel ! Cu siguranță, Basarabia ar fi fost acasă !

Așa nu ne rămâne decât să cântăm încă mulți ani Deșteaptă-te române !

Pios omagiu, maiestate !

P.S. Nu-i înțeleg pe republicanii feseniști de ce sunt atât de isterizați ? Brusc își manifestă compasiunea și îngrijorarea pe toate canalele. Ce contează pentru ei cine va fi succesorul regelui ? Nu-i mai bine să-și vadă de „valorile” lor republicane, care au băgat Republica a III-a din în criză, și să-i lase pe monarhiști cu ale lor ?