ÎNSEMNĂRI DESPRE ROMÂNI

ÎNSEMNĂRI DESPRE ROMÂNI

Ediția actualăInsemnari Despre Romani - Karl Marx

“Istoria se repetă prin ea însăși - întâi ca tragedie, a doua oară ca farsă” Karl Marx (1818 - 1883)

K. MARX: ÎNSEMNĂRI DESPRE ROMÂNI

In 1964, când însemnările inedite ale lui Karl Marx despre români apăreau într-un volum editat de Academia Republicii Populare Române, eram medic în Maramureș.

La fiecare început de lună mergeam la Secția Sănătății Raionale din Vișeul de Sus, pentru ședința de analiză a muncii și trasarea sarcinilor pentru următoarea lună.

După ședință treceam prin magazine și prin unica librărie, raională, care era ticsită de opere marxist - leniniste, literatură sovietică și câte o noutate românească sau de peste cortina de fier.

Nici unul dintre cei care au intrau în librărie în acele luni ale lui 1964, nu a dat vreo atenție volumului maroniu cu o bandă aurie lucioasă pe care scria: K. MARX - INSEMNĂRI DESPRE ROMÂNI.

Atât eram de ândopați de marxism încât nu mai voiam să auzim nimic de Marx!

Nici măcar nu ne-am pus întrebarea: oare ce însemnări putea să facă Marx despre români, știind că a trăit așa de departe de ei și a murit în 1883 !?!

Volumele au stat mult și bine pe raftul librarii raionale până într-o zi, când un străin, ce părea ca venit anume pentru Marx, i-a spus librarului că vrea toate volumele.

Surprins de cerință și graba străinului cumpărător, librarul prins de o anumită curiozitate a zis “afară de două care deja sunt retinute”

Străinul nu a comentat, a plătit, le-a luat și a dispărut cu o mașină.

Pentru prima dată, librarul a deschis volumul și-a început să citească. Repede a realizat că era un Marx de care românii nu mai auziseră sau citiseră până atunci.

Aparitța volumului K. MARX - INSEMNĂRI DESPRE ROMÂNI în librările din România a fost încă un semn că începuse, de sus, desprinderea “de frații noștri de la răsărit” de “eliberatorii poporului român”.

Prin tipărirea ânsemnărilor inedite ale lui Karl Marx despre români care se află în Arhiva Marx – Engels a Institutului International de Istorie Socială din Amsterdam, românilor li se oferea, prin dascalul marxismului, o lecție de istorie româneasca ce le-a fost interzisă din 1944, aceia a cotropirilor și exploatărilor Principatelor Române de către ruși, cuprinsă în perioada dintre Ocuparea Crimeii (1787) și până la Razboiul din Crimeia (1856).

Pentru început aș fi dorit să scriu câteva rânduri despe Karl Marx. Despre fiul unor evrei, care s-au convertit la luteranism, despre studiile sale universitare de drept, istorie, filosofie (teza cu care și-a luat doctoratul a fost despre filosofii greci), despre ostilitatea și critica sa la adresa religiilor care i-au închis toate porțile academice germane, despre suspendarea ziarului editat de el și părăsirea Germaniei.

Si despre expulzarea din Franța (în 1845, din cauza ideilor sale) urmată de expulzarea din Belgia (în 1848, dupa publicarea Manifestului Comunist) și chiar despre viața lui din Anglia, dar e mai bine ca să vă convingeți singuri că una a fost marxismul cu care au fost îndoctrinați românii de către dictatura stalinistă și cu totul altceva interesul pe care Karl Marx la manifestat față de soarta și viitorul românilor.

S-a întâmplat ca un profesor universitar din Polonia, Stanislas Schwann să studieze Arhiva Marx – Engels din Amsterdam și să dea peste patru manuscrise inedite, autografe ale lui Karl Marx despre români și plin de bunăvoință să semnaleze existența lor Academiei Republicii Populare Române.

Pe lângă întimplare și bunăvoința profesorului, s-a mai nimerit, din fericire, ca cei care au citit scrisoarea să fie roamâni adevărați și să se apuce de treabă. O treabă foarte grea.

Toți, dar absolut toți, care au avut în mână manuscrisele lui Karl Marx s-au simțt total dezarmați de iligibilitatea lor.

Se spune că printre puținii care au putut ăa le citească au fost și cele trei fete ale sale Laura, Eleonor si Jenny care le retranscriau pentru a le trimite editurilor.

Pe scurt, Karl Marx în goana neîntreruptă a lecturilor și a ideilor ce le avea nu acorda nicio atenție notițelor și conspectelor sale. In aceiași frază puteau fi intâlnite, de-a valma, cuvinte germane, franțuzești și englezești, care-i trecea primul prin minte!!

Mai mult, într-un cuvânt erau ăi litere latine ăi gotice.

Apoi prescurtările.

Dar trecând, cu multa trudă, peste acestea, cele patru manuscrise autografe au fost descifrate corect și folosite ca dovezi împotriva “fraților noștri de la răsărit” în momentul când conducerea superioară de partid și de stat a considerat că rușii doar și-au schimbat blana țaristă cu cea marxistă, dar relele năravuri de cotropitori și jefuitori nu.

Inainte de-a intra în lectura propriu- zisă, este de precizat că manuscrisele autografe sunt urmarea lecturii “Histoire politique et sociale des Principautes Danubiennes” a lui Elias Regnault care a aparut la Paris în 1855.

Autorul ”Istoriei politice și sociale a Principatelor Dunărene”, un valoros publicist si istoric al secolului XIX-lea, a mai scris o istorie despre Napoleon, despre Franța, Anglia și Irlanda.

Din 1848 a început să strângă material istoric despre Principatele Române scrise de diferiți publiciști francezi dar folosind și lucrarile lui Nicolae Bălcescu, Ion Eliade Rădulescu, Ion Ghica și Aurel Papiu Ilarian, scoțând un volum istoric de peste cinci sute de pagini în 1855, pe care l-a pus la dispoziția francezilor dar și a românilor francofili.

Elias Regnault a fost un susținător ardent al formării unui stat unitar român în paginile publicației sale pariziene “L’Avenir national”

A fost un prieten sincer al poporului român, tot așa și Karl Marx după cum reiese din însemnările sale despre români.

Iată acum ce a extras și cum a comentat Marx istoria românilor.

Precizare: Toate citatele cu litere îngroșate, care urmeaza din text, sunt din K.Marx “Insemnări despre români” (Manuscrise inedite - publicate de Acad. Prof A. Otetea si Prof. S. Schwanin) apărut in Editura Academiei Republicii Populare Romane in anul 1964.

Manuscrisul înregistrat cu B 85 începe cu uciderea lui Grigore Ghica de către turci “și-i trimite capul îmbălsămat la Constantinopol: acolo e înfipt într-un cui pe zidurile Seraiului (1777) pentru că a protestat împotriva cedării Bucovinei în favoarea Austriei“

Dacă până la această dată, doar turcii și habsburgii dominau principatele românești, odată cu ocuparea Crimeei de către Ecaterina a Rusilor, în 1787 vecinătatea rusă devine un nou pericol pentru principate.

Iar după Pacea de la Sistov din 1781 Karl Marx notează: “Abia au plecat austriecii din Tara Românească și rușii sub Suvorov au intrat. Tara este dată pradă focului și jafului de către acesta”

După zece ani Rusia obține un hatiserif de la sultan prin care se poate amesteca în treburile principatelor iar amestecul lor vine întotdeauna cu armată multă și jefuitoare.

Când pe firmamentul istoriei apare Napoleon și se împrietenește cu Alexandru, țarul Rusiei, acesta se grăbește să-i ceară anexarea principatelor.

“Napoleon își dă consimțământul la anexarea celor două principate” consemnează Karl Marx.

Spre norocul românilor, prietenia celor doi nu a durat mult și a început războiul ântre ei.

Dacă începea cu câteva luni mai devreme Basarabia nu ar mai fi fost cedată rușilor de către turci.

Karl Marx notează: “Turcia nu putea ceda ceea ce nu-i aparținea, pentru că Poarta otomană n-a fost niciodată suverană asupra țărilor roâane”

Ca să nu mai vorbim de Rusia care nu avea nici un drept sa ia ce nu-i aparținea.

După victoria asupra lui Napoleon, Alexandru avea cuvântul hotărâtor în Congresul de la Viena.

Karl Marx adauga: ”...rușii s-au arătat așa cum sunt: jaful și ocuparea Basarabiei au spulberat toate iluziile” si “Tăranul care suferise cel mai mult de pe urma ocupatiei n-avea pentru muscal (moscovit) decât cuvinte de ură”.

Din tot cuprinsul manuscrisului reiese cât de impresionat a fost Karl Marx de suferințele țăranilor români atât de năpăstuiți de boierii lor, dar și cât de jefuiți au fost de către ruși.

Despre Tudor Vladimirescu are numai cuvinte de laudă: “Vladimirescu era patriot român”, “Pentru el, Rusul și fanarioții sunt dușmanii”, “Tudor respinge alianța rusă ...”

Apoi în detaliu scrie despre trădarea și uciderea eroului nostru pe care o califica “Asasinat mirsav”.

Totuși ceva se schimbă dupa 1821 în Principatele Române, turcii acceptă din nou numirea de domni pământeni, care “au pus la locul de cinste limba românească disprețuită de retorii Fanarului”.

Si turcii se săturaseră de fanarioții lor!!

Karl Marx scrie pe larg despre ocupația rusă din timpul razboiului ruso-turc din 1828 - 1829, când 150.000 de ruși au găsit de cuviință să invadeze, ca lacustele, Moldo-Valahia “Au avut loc excese groaznice. Contribuții de tot felul în produse, furaje, vite, corvezi, hoții, omoruri, etc.

Bărbați și femei au fost înhămați la care cu vizitii cazaci care nu-și cruțau nici bâta, nici vârful lăncii lor. Peste 30.000 de români fură smulși de la munca câmpului pentru a servi ca animale de muncă”.

Ocupația de jaf și haos a ținut până în 1835, încă șase ani după terminarea razboiului și a încheierii Păcii de la Adrianopol în care rușii, ca învingători, au dispus cum au dorit de Principatele Române.

S-a mers atât de departe încât: “Orloff, in numele tarului, propune sultanului sa cumpere cele doua provincii, oferindu-i 36.000.000 fr.”

Reiese că sub dominația “curții otomane” și a “curții protectoare” principatele ajunseseră marfă de târg.

Intre 1829 și 1834, Kiselev a fost guvernatorul general al Principatelor Române care își pierduseră orice urmă de libertate și independență, pentru că guvernatorul rus, prin forță și dictat a înlăturat, prin alungare, închisoare sau moarte pe toți românii care protestau împotriva lui sau al Regulamentului Organic pe care l-a introdus în 1831.

Marx exemplifică cum I. Vacarescu a protestat împotriva puterilor nelimitate ale lui Kiselev și a fost dat pe mâna judecătorilor militari ruși care l-au surghiunit din București și faptul că alți patru boieri români care au protestat toți  au murit  “din întâmplare” în aceiași săptămână (vezi pag.119).

Kiselev a adus niște modificari Regulamentului Organic care puneau sub control și supunere totală Principatele “curții protectoare” de la Petersburg.

In octombrie 1834, Rusia evacua în sfârșit Principatele.

Inainte de plecarea sa, Kiselev a încredințat toate posturile importante parte fanarioților, parte altor levantini ... și ca ofițeri subalterni ruși sau formați la școala rusească.

Aici ar trebui să ne oprim un moment și să comparăm ocupația rusă și schimbările impuse de ea din perioada 1829 - 1834 cu cea din 1944 - 1958, pentru că seamănă între ele ca două picături de apă.

“Vremea trece,vremea vine. / Toate-s vechi si noua toate”

Sau în 1829 “curtea protectoare” care chipurile vroia să ne scape de “semiluna” care ne amenința creștinismul nostru iar ei, “frații nostri pravoslavnici s-au jerfit pentru noi” .

In 1944 “ glorioasa armată roșie ne-a eliberat” de exploatatorii noștri. Altă farsă!!

”Întâi trebuie să trăim tragedia istorică ca abia apoi să ne dăm seama de farsele ei!! ”.

Se pare că oricum nu învățăm aproape nimic!

 Marx își notează în manuscrisul său pas cu pas momentele importante ale istoriei principatelor, și iată-l ajuns la alegerea de domn conform Regulamentului Organic, dar voinței rusești. Alegerea are loc la 1 ianuarie 1843. Bibescu este ales. ... Ca un veritabil parvenit, el începe prin jaf și promovarea celor propuși de ruși.

Bibescu devenea din ce în ce mai slugarnic față de Rusia.

Trandafirov venise în Tara Românească sub pretextul de a înființa o mare exploatare minieră.

A obținut concesii enorme ...

Opinia publică și Adunarea protestează dar fără rezultat pentru că Bibescu, printr-un fel de “ordonanță de urgență” a timpului său, ordona prorogarea Adunării ...(vezi pag.128).

Ideea politică fundamentală a revoluției din 1848 de la București a fost o mișcare împotriva protectoratului rus. (vezi pag.130)

Orice ofițer sau slujitor devotat Rusiei putea fi numit boier.

Urmeaza câteva pagini magistrale de analiză socială și economică a Principatelor din preajma revoluției de la 1848.

Marx scrie și despre românii din Transilvania: ”Românii sunt opriți să poarte haine și pantaloni de postav, cizme, pălărie mai scumpă de un florin și cămașă de pânză fină”.

Ei erau numiți “plebea vagabondă” deși ”formau 2/3 din populație, în timp ce ungurii, sașii, secuii, grecii, armenii formeaza numai cealalta treime”.

Principiul fundamental al legii maghiare: Nobilitas Hungarica est ...

In Dieta din 1847 s-a manifestat cel mai injurios dispreț față de slavi și de români.

Iar despre Kossuth Marx scria că nu era ungur ci slovac, fiul uni plugar sărac ... căsătorit cu fica unui magnat , datorită căreia a ajuns în Dietă.

În Martie 1848 a trimis o delegație de trei sute de reprezentanți,  îmbrăcați în tunica națională, la Viena, la împărat cu o constituție prin care cerea încorporarea Transilvaniei la Ungaria.

Si imparatul le-a dat semnătura ... și asa au început adunările de la Blaj ale românilor.

Marx scrie admirativ despre Iancu, Bărnuțiu, Laurian, Barițu. 

Marx își notează toate amănuntele evenimentelor din Transilvania anilor 1848 - 1849 chiar si evenimentul necinstei ungurești prin care întâlnirea de pace este folosită ca o cursă în care Iancu, Buteanu, Dobra sunt prinși de către maiorul Hatvany.

Iancu a reușit să scape.

Dobra a fost masacrat pe loc.

Buteanu a fost spânzurat a doua zi.

Trădare lașă, noteaza Marx (paginile 158 - 159).

In concluzia manuscrisului său despre revoluția din Transilvania, afirma importanța contribuției românilor comandați de Avram Iancu, care au învins oastea ungurilor.

Austria i-a oferit o decorație, pe care Avram Iancu, cu demnitate a refuzat-o: “Io m- am luptat pentru libertate nu pentru o cruce, de-astea avem destule”.

Imparatul s-a simțit profund jignit și l-a obligat să părăseasca Viena.

Zece mii de ruși au intrat în Transilvania, în februarie 1849.

La fel au intrat și în Moldova, în 1848.

La 29 septembrie 1948, rușii au intrat în Tara Româneasca, ca “liberatori”.

Manuscrisul autograf a lui Marx despre români înregistrat ca B 85 are în volumul Academiei Române șaizeci de pagini.

Istoricul A. Otetea crede că Marx ar fi adunat acest material documentar pentru tezele sale despre politica de expansiune și cotropire a marilor puteri, în special politica externă a țarismului.

Cele douasprezece “eliberări rusești” - din 1711 până in 1944 - sunt mai dezastroase decât toate invaziile care s-au abătut asupra noastră în două mii de ani!!

Karl Marx a citit ăi studiat cu asiduitate mii de volume pentru cele câteva sute de articole și cărti pe care le-a scris.

A citit si” Histoire politique et sociale des Principautes Danubiennes” a lui Elias Regnault și a fost contrariat de invaziile și oprimarea rusească în Principatele Române. A realizat marea tragedie a poporului român și a scris despre ea!!

WIINIPEG - CANADA

CORNELIU FLOREA

P.S. Mulțumesc domnului Dr. Stefan Constantin din Vișeul de Sus, pentru bunăvoința de a-mi dărui valorosul volum: K. Marx - ” Insemnări despre Români”.

Sursa: Melania Rusu