ASFINTITUL SOARELUI - Sfantul Tihon
din Zadonsk
Vezi ca,
atunci când apune soarele, se face întuneric si bezna în lume si nimic nu se
vede, albul de negru nu se osebeste si cu neputinta este a cunoaste unde se
afla prapastia sau drumul cel neted si unde se gaseste pierzania sau locul
ferit de primejdie. Cugeta dar ce întuneric se poate salaslui într-un suflet si
ce negura îl învaluie atunci când nu are harul lui Hristos înlauntrul sau. Un
asemenea suflet nu poate sa osebeasca raul de bine si paguba de folosul sau si
umbla bâjbâind ca un orb. Aceasta întâmplare te învata sa te rogi lui Hristos,
Luminii celei Adevarate, pentru ca si în sufletul tau sa straluceasca lumina
harului Sau.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 65
PACATUL - Parintele Arsenie Boca
Parintii au
zis ca singura noastra avutie cu adevarat sunt pacatele. Caci, dupa ei, nu esti
proprietarul decât al lucrului pe care l-ai facut din nimic. Iar împlinind
conditia asta, din nimic Dumnezeu a facut faptura, iar faptura a facut pacatul.
Pacatul nu e
o realitate cu suport propriu, ci sunt ghearele haosului în grumazul
realitatii, o pândire a nimicului care vrea sa înghita toate câte sunt.
Parintele Arsenie Boca, Parintele
Arsenie Boca – mare indrumator de suflete din secolul XX, Ed. Teognost,
Cluj-Napoca, 2002, p. 127.
UNTDELEMNUL - Sfantul Ioan din
Kronstadt
Untdelemnul
(în greceste „elei”) înseamna mila si slujeste ca semn al milei lui Dumnezeu
revarsate necontenit asupra noastra; untdelemnul care arde în fata icoanelor
înseamna mila lui Dumnezeu revarsata neîncetat asupra noastra, dar si jertfa
noastra de multumire pentru aceasta mila, precum si continuitatea vietii
noastre, asemenea untdelemnului sau focului duhovnicesc.
Sfantul Ioan din Kronstadt,
Liturghia: Cerul pe pamant, traducere de Boris Buzila, Ed. Deisis, Sibiu, 1996,
p. 101
PERDEAUA SI CUVERTURA - Sfantul Tihon
din Zadonsk
Ceea ce este
acoperit de perdea sau de cuvertura nu se poate vedea. Astfel, nu vedem soarele
acoperit de nori; nu vedem fata acoperita de batic sau de haine; nu vedem
lucrurile care sunt dincolo de perdea, si celelalte. Tot asa, înaintea privirii
oricarui pacatos nepocait, a oricarui desfrânat sau preacurvar, a oricarui
rapitor, hot sau judecator nedrept, a oricarui mincinos sau înselator, într-un
cuvânt înaintea privirii oricarui om necugetat atârna un anume val, care îi acopera
ochii duhovnicesti si nu-l lasa sa vada de ce bunatati se lipseste, cum merge
la pieire amarnica. Merge spre groapa si nu o vede, si cade în ea, daca nu
priveste în jur. Satana, vrajmasul neamului omenesc urzeste acest val sau
cuvertura acelor oameni care traiesc în nepasare, care nu asculta de Dumnezeu
Cuvântul, Calauzitorul pasilor nostri, care parasesc rugaciunea, fara de care
orice om este surd; satana urzeste aceasta ca oamenii sa nu-si observe propria
pieire. Daca omul se întoarce cu pocainta adevarata catre Dumnezeu, aceasta
perdea sau cuvertura se ridica. Atunci el îsi va vedea nenorocirea si pieirea.
Atunci îsi va veni în sine, va întelege unde a fost, cum s-a ratacit. Atunci va
începe sa suspine, sa plânga si sa se tânguiasca. Atunci si numai atunci, ca
sculat din somn, va începe sa mearga precum mergea mai înainte. „Pentru aceasta
zice: «Desteapta-te cel ce dormi si te scoala din morti si te va lumina
Hristos»” (Efeseni 5, 14).
Sfantul Tihon din Zadonsk, Comoara
duhovniceasca din lume adunata, traducere de rasofora Domnica Talea, Ed.
Egumenita, Galati, 2008, p. 83-84
Sursa: Pr. STANCIULESCU ALEXANDRU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu