RÂNDUNICILE de la
VLADIMIREŞTI
Gheorghe Constantin Nistoroiu
Se strâng în stol, în duh de Veronică,Măicuţa
lor cu sufletul de pâine,aleargă toată ziua ca harnici albinuțe, să-ofere tuturor
prinosul lor de mâine.
Sclipiri de cer şi zămisliri de rai se cern de sus, maramă de azur, iar gânduri
albe înmugurite-n grai liturghisesc natura şi oamenii din jur.
Măicuţa Mihaela din ceruri lin suspină, trimiţând
fior şi haruri de miresme,pe inimile dalbe ’nălbite de lumină, ce-n suflete
răsar fierbinţi catapetesme.
Salcâmii
toamnei cu şoaptele-n surdine adună cerul-roadă în mantia lor,frunzele mai
poartă un zumzet de albine înflorind ruga dorului sângeriu de petală.
Chivernisesc şi-n toate dau dăruire,mai
zămislesc un psalm prin chiciură şi sloată, mai ’nalţă la Măicuţa adânca
mulţumire şi-opresc pentru odihnă, fărâme, câteodată...
Teodosia, măicuţa-zori de lacrimi şi
zăbrele,strânge-n suflet suferinţa şi-ale ţării oseminte iar din lanţuri şi
furtuni, toate-nfrângerile grele le cuminecă în viaţa sufletelor dragi-cuvinte.
Cu paşi înceţi, mărunţi, cadenţa lor
blajină strânge soarele la piept şi câte-o mare stea, stau adunate toate-n cor
ca florile-n grădină şi cerul de deasupra în cânt divin se minuna.
Mai vine câte-un Sfânt de ziua Sfîntului
Andrei,coboară legiuni de îngeri, serafimi şi oftează...Maicile-rândunici pun
în colinde scântei iar Cerul se pogoară, pământu-înseninează.
Văzduhu-n straie noi se primeneşte împrejur,
Colindele lor sublime sunt sufletele-psaltire,pământul lăcrimează iar
cerul-de-abajur s-aşterne lucind peste inimi în nepreţuite safire.
Veghează-asupra lor maica Mihaela
Portase... maicile-rândunici se-aprind ca spicul în soare,pe toate le cuprinde-n
brâul-tricolor de mătase,pe toate le-adună la sân în sfântă-mbrăţişare.
Se strâng apoi în stol sau zboară una câte
una, aşezând peste timp slujirea de nemărginire, Rândunelele s-au logodit cu
îngeri totdeauna,trăind pururi sublimul întru Hristos-Iubire!
Bat clopotele, porţile se deschid, văzduhul
răsună, Sfântul Grigorie Decapolitul a venit la Vladimireşti. Obştea
maicilor-rândunici cântă Colinde cu voie bună, pământul Patriei dragi se-mbracă-n
veşminte cereşti.
Colindele lor ne aprind şi ne dau fiori de
topaze, noaptea surâde şi ne prinde-n mlădierea de ciută,toate sufletele
lor albe, ard ca într-o horă de raze,
credincioşii vin şi se-nchină şi sfintele moaşte sărută.
Legiunea Albă, cetate semeaţă a Crucilor de
foc stau de veghe noapte de noapte în trupurile dalbe.
Nu mai sunt aprinse de mult, nu se mai prind
în joc dar toate sufletele lor sunt în ceruri curcubeie de salbe.
Sf. Mânăstire
Vladimireşti , chilia Albă, 1 Decembrie 2017
+ Sf. Prooroc Naum; Sf. Cuv. Filaret Milostivul + Ziua Naţională a
Dacoromâniei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu