CALUL INSEUAT - GÂND DE SEARĂ

CRAMPEIE DE SUFLET - Arhiepiscopul Iustinian Chira

Cuvintele sunt doar crâmpeie, frânturi ce ca un ecou razbat în afara din adânc, dincolo, dintr-o lume vasta, un univers întreg ce se afla în fiecare din noi. Ce poate reda în afara poetul din poezia ce se afla în el? Ce poate nota compozitorul din armoniile ce inima lui, sufletul, urechea lui le aude neîncetat si undeva adânc în fiinta lui, el le fredoneaza înfiorat? Nimic sau aproape nimic, mare parte din lumea noastra zace nedescoperita, necunoscuta nici de noi în întregime si care ni se reveleaza în frânturi, în timp, facându-ne sa ne vedem schimbatori si necunoscuti, nici de noi însine în vreme.

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Convorbiri in amurg, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2006, p. 166

CALUL INSEUAT - Sfantul Simeon din Dajbabe

Întocmai precum tiganul îsi lauda calul ca sa-l poata înseua, tot astfel diavolul îl lauda pe om ca sa-l poata însela.

Sfantul Simeon din Dajbabe, The Orthodox Word, nr. 271-72, traducere de Laura Marcean, Ed. St. Herman, Platina, SUA, 2010, cap. Selected Verses from the Treasury of St. Symeon’s , p. 37-53.

VENITI SA NE AMINTIM! - Sfantul Teofan Zavoratul

Veniti sa ne amintim cum vor lumina Dreptii ca soarele si cum se vor arata pacatosii asemenea funinginii de pe oala – si, cu frângere de inima, sa râvnim faptele cele bune.

Veniti sa ne întarim în frica de Dumnezeu, ca sa ne învrednicim de bunatatile cele vesnice.

Veniti sa cadem la Dumnezeu cu inima înfrânta si smerita, fiindca El este Bun si Milostiv, si îi mântuieste pe cei ce se pocaiesc.

Sa ne rugam Lui, ca sa ne aduca în Împaratia Sa cea negrait de fericita si nesfârsita.

Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 74

VARSTA SENECTUTII - Sfantul Nectarie al Eghinei

Caracterul senectutii e minunat, fiindu-i conferit de multimea anilor adunati în decursul unei vietuiri îndelungate; aceasta vârsta se bucura de alte câteva calitati deosebite care-i sporesc podoaba: în ea straluceste întelepciunea, iar sfatul, priceperea si cugetul senin si cuprinzator îi încununeaza gândurile. Înfatisarea impune si cere din partea tuturor respect si cuviinta deosebite. Senectutea este ultima etapa a vietii pamântesti a omului; de aceea poarta cu sine toata deplinatatea si un întreg ansamblu de valori, dorite si puse nu în slujba fiintei care se stinge în moarte si se pierde în mormânt, ci a celei care are un suflet fara moarte, care-si afla sfârsitul pe pamânt si se pregateste pentru Cer, pentru viata cealalta, fara de sfârsit si nemarginita.

Sfantul Nectarie al Eghinei, Un portret al omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel Mandrila, Ed. Sophia / Metafraze, Bucuresti, 2015, p. 22.

KYRIE ELEISON! - Sfantul Ioan din Kronstadt

Tot omul pe pamânt boleste de lingoarea pacatului, de orbirea pacatului, de turbarea pacatului. Si cum pacatul ia de cele mai multe ori forma rautatii si a trufiei, trebuie sa ne purtam cu tot omul stapânit de pacat ca si cu un bolnav, cu îngaduitoare iubire. Iata un adevar important pe care de cele mai multe ori îl uitam. Ba chiar procedam de-a-ndoaselea: sporim raul adaugându-i propria noastra rautate, trufiei îi opunem propria noastra trufie. În felul acesta sporeste la noi raul, nu se micsoreaza, nu se vindeca, boala se întinde si mai mult. Miluieste-ne, Doamne! Miluieste, Doamne, omenirea!

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 305

NEINFRICAREA MINTII - Sfantul Nectarie al Eghinei

Mintea omului cauta sa strabata marile, sa paseasca pe valurile oceanelor, urmareste sa le cerceteze adâncurile, n-o descurajeaza marile obstacole ce-i apar în fata, nici n-o împiedica sa treaca la împlinirea planurilor sale; n-o sperie nici initiativa nepotrivita si straina de firea sa, nici maruntaiele adâncurilor, nici multimea apelor, nici chitii cei uriasi ai marilor; cu aceasta dorinta pretentia sa capricioasa în cele din urma se împlineste; trupul s-a aratat în toate capabil sa serveasca exigentelor spiritului; dar iata ca mintea cauta sa se înalte la ceruri ca sa scruteze pamântul de la mare distanta si iarasi sa se pogoare în maruntaiele pamântului ca sa-i cerceteze viscerele, pe unii munti cauta sa-i ridice, iar pe altii sa-i naruiasca; pe unele mari cauta sa le sece, iar pe altele doreste sa le plasmuiasca dupa a sa voie, cauta si starui e cu înflacarare sa schimbe fata pamântului si sa supuna voii sale puterile de sub pamânt, si de la suprafata si pe cele din vazduh si reuseste în toate; mintea ingenioasa si-a aflat slujitor trupul iscusit, si pentru aceasta nimic nu le este cu neputinta; exigentele nemaipomenite ale spiritului prin conlucrarea trupului îsi gasesc împlinirea.

Sfantul Nectarie al Eghinei, Un portret al omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel Mandrila, Ed. Sophia / Metafraze, Bucuresti, 2015, p. 30-31.

Sursa: Pr. Alexandru Stanciulescu Barda