IBSENIENII de George Anca

IBSENIENII de George Anca

George  Anca

ȘI  IBSENIENII

II

Soarele duşmanilor României. Noi nu suntem cum trebuie. Amsterdam, începutul sanscritei.. Soare oranj aprins. Cam bătrâne putinelele. Knut fără cnut, un citat, 25 ibişi, favoriţi, orbi la mustaţă. Bârnă australă, într-o pupă ostenită stenită. Zbori prima oară. Plata gambrianului pe-o entorsă. Îndulcirea oceanului neînroşit, scuturarea neîngălbenirii, nepărerilor ancore angore, format în pendul de balanţă, ce-aţi mai ocheanului chinul, norma cântată, alergia ghintuită. Am o uitare, tu aceeaşi dependenţă în urmă, să nu zburăm cu biblioteca într-o barcă din Oslo. Knut, nu mai găseşti vik de viking, de-acel dac celt, dacă înving la vinclu dincolo, de două ori zburând tu ai vise, e bine şi-aşa, ochi în ochi, memorial pe loc, tu mai la oprire, fiecare nărav. Acum şi turbulenţa, parapanto, îngăurindu-ne aripoaia arăpoaică, de te lăsasei Thule Ushuaia, om sta de vorbă, viking vlah, iar nici o oprelişte regelui Coson, ieftinit peste exasperare, generălime, şi din forfotă dezlimpezim fuma, despărţirea cuvintelor a inumanitate.

Staţi voi de vorbă, trei ore more. Foile s-ar fi răsfirat, scufundare în arhipelag, arhetip antarh. Povestiţi-vă indiscutabilitatea de-o separare, cum ne şi ieşisem din toleranţă pe tăcere, voce pe aripă, o tăcere peste răsărire. Longevitate neîncăpută, de-a geniile cu mirarea pe o natură populară, studiu nord, remediu Vahalla, amintire Eminescu. Stream, ocean de-o închipuire, vă uitaţi, literele se uită, nici o uitare. Am mai rutinat cantonamentul fereastră pe mijloc transoceanic, om pe companie, o sută de ani de independenţă norvegiană, ce ne va spune regele Harald, salut, sult, sultanul foamei neîmprejmuitoare. Petrolul sus ne consternează consoarta. Auzisei de el, nu de expozanta injurioasă, nici n-or fi citit scârnăvie de catalog de se strâmbară bătrânii aguridă, iagorzinenci postrăcari acari, copii de institut şi muşiţă pe feciorie, mai târziu nu ne-om mai gândi la asta, ba încă, recitind fraga, nu migdala, femeia locului, roditoarea ondinului din fixitatea sentinţei. Aici am uitat, om consemna sirena în locul xilenului, pe arhidiagonala arhiopterix. Tu, metalizată zburătăcire dintâi, ţi-aş dedica din curaj continuitatea, cum nu se face caz de modestie. Agonisită noimă de mai ieri, cu vizita copiilor după o casă numai ziduri de eliberat, pe scumpete şi nouă. Complexul  a nu conversa din principiu de o vreme participii nepatriciene, batraciană participare din cuvinte, jos la urechi, condiţionare. De ce scăpând în cuşti nemişcare, sus ori nord, vedic îngheţ în topire spre a cânta origine avatar reprim teoriile noastre, o cunoaştere de gheaţă, albul peşterii cu frişcă franceză. Ce s-o mai alege de lege, blege, aşa şi maniera montaliană după pierderea caietului în Milano, geaba microfon, pe când în Stockholm, chemat spre a mi-l înapoia. Ce să vă mai fi povestit frustrărilor, om străbate către experienţă, neuniţi de tardivă cunoştinţă, poate la coadă la înregistrare plus hotel, încopciată shaorma, selected delights, zboruri peste iţe, iţire invidiată. Din ai nemării, măritori creştini, predrepţi preolanda americă, stătători o dată domoliţi dolomiţi, potoliţi gâscani gânsaci în saci, postav de fibre de-un balansoar, curpenul interplante umplute, voi vă veţi cunoaşte scrisul vorbei, cât că urzea motorul pacea. Într-un târziu ne regăsim imperiu, tatăl nostru paralizat, soru-meo la ce l-am mai fi judecat. Şi nu ierta unde s-o fi dus la sârbi o ortodoxie, de-l citea în urmă tot pe Kant, că nu eu. Om ţine rândul în de fiecare deinde infamare. Citatele între 1 şi 25, abia 26, pe din doi, care vechi, care ai virtualităţii pe plătite. Ne-om consola pe o consolă de arhipelag, piramidal fiord, pe mască ridicată ancoră. Din vechi coarne dependenţelor electrozi, pentateuc rarefiat pe fruntea renilor, de-o inhibiţie până la Crăciunul întors. Îţi mai păruse a gârlei secătuire încă o jilăveală aminte libidinară, oho, fie-ne mintea fruntea, parbrizul briza. Dacă nu mă şi interiorizez nescrumit. Mai m-aţi văzut scriind şi acum pe lac în zbor. Cherhanaua reazvârlită înotului din coadă, flashuri de film cărăbănire ştirilor, cu pusul inimii la respect, pulsatil, cadavre de-o spălătorie oceanică într-un transport, catalepsie psi, ne toarnă tigrul negativitatea pisicii. Din care citat ibsenian prenegator, de sub medicamentul vederii, noima paginii celeilalte, o soră de bagabont, soarta consoarta, norocul rock-ul, ca-n India soarele cu oborocul. Creangă, Andersen, Rebreanu, Hamsun. Mai înainte vorba cu sfânta, trăgeam mânerul smântânii cu dinţii şi înotam rejuvenarea aslanică. Nici o identificare, sau bărcile voastre în delta dimpotriva grecimii. La mijloc de pământ, valurilor, vă veţi afla nevoirea sororală, mai repede cuviinţa, prin Gorj la gorge, gesturi reperabile bioştiinţei pe laptop cu o pedanterie îmblânzită bătrâneţe, rarefiate dorinţe, măslini pe Olimp. Mărgărita drăcoaică, El Fausto gaucho, Peer cu locotenentul absurdităţii violente. Care grasul cafelelor şi cu avionul păsări pe sfoara cânepică, endemic adverb adjectivului cu virtualul. Ne-om salva cu nişte preamabili. Amsterdam în nisipul Rajiv, ăl nou, ăi cu declaraţii de non-entitate că nu dase mâna până mai încoace la pişorenţă. Comisia contra măslinei. Sanscrita la Roma. Acasă vi se părea o dată Arya, nucleu Brihadaranyaka. Să-i fi scris să se apuce de Panini, sau de hindi, sau să se lipească de Mysore, cu americanii, ca Peter al taiwanezei.

*

Vă ţineţi geana cu un gând de adormire. Se sfârşeşte săptămâna. Poză fără zoom mâine regelui Harald. Cu prinţesa Sirindhorn am vorbit. Ţări mame, gropi surpate, ritualuri maluri, mall-uri. Mă tot trezeam din visul norvegianului, o persoană, un fior, un fiord în Iordan. Răpusă puja, parentalia, schiurile, dar nici norvegieni, o piesă în pulpană ibseniană. Din poze reînchipuirea întoarcerii într-o neîmpăcată obârşie.  Atunci ce cauţi tocmai acolo – păi şi pe tine şi pe mine, cu ei, din asiatici, de ne norvegieni, că nu schiază. Pe zi, să se ştie scrisul – la ziar –ba, cărţi treacă din Maroc. Diagonala Oslo Singapore Melbourne. Dimineaţă pe creastă necocoşată, nu mai e permis nici laţul laţă lăţişoară, o apă mai mult gheaţă, o limpezime condiţionată. Luaţi-o p’acolo. Vikingi pe vikingi, pe briţi friţi celţi daci. Victoria icter. Surorile neveste musulmanului. Eminescu între Valhalla şi Vede. Nici zvastika nici valkiria – gender-ul e ca holocaust-ul. Personaj, cnut, din tine – îi e foame şi-şi sfâşie manuscrisul – hagi rupea din el în contra-arhipelag. Interdicţie profunzimii. Fuga pozei. Răcit – înotul în fiord.

Vreau să dau o carte regelui şi una bibliotecii, să mă întâlnesc cu bibliotecari scriitori, să înot în fiord la Knut, între Dostoievski şi Joyce. Încercuire în plus a cununei. Pronaosul plin de femei în costume boiane. Bulb hulubăriei, miloagă de miere la morgă, lângă mine, somn întins, Othelia, hamsie elicea din piept. Nici de foame împuşcat elefant la vânătoare în India, câine bagajului-bag. Albine. Biblic Cervantes în ciunget. Pilitură de-a valma resorbită matricial pe lunca întemeiată barză. Alp lapon, nerv de serv, fărâmă de farmec, lumânări la coasă în toleranţa schiurilor corăbiere, catargele clinchetând nor Grieg, Gud, Fader, Son og Heilag.

Concertele vibrau indianitate iluzionantă chihlimbarului fiordiu două trei ceasuri pe măcel de animale cu istorie omenească aimless ori în Bremen fractal poundian Câmpulungul piatră Dan Barbilian cnutul Mureşene nehamsunian echo Eminescu soldat căpitan.

Welcome to your home in Oslo. His portrait is no on banknote. An equestrian statue born in Lom Vaga/Vogo. Max von Sydow plays Hamsun. Hansen: if you want to meet idiots go to Norway.

*

Bonul de bag, l-ai văzut, mai cerusem unul şi pe ăla mi-am luat reclama. Să dau unui rege poza altui rege prin butoiaşul pletos. Acordul corăbiei pe valul inspirat vizavi. Femeile norvegiene la o vârstă, coacere de surâs, tuns miopiei, solfegii Solveig. Ambele baguri, grele femeile. Norgeorge. Deschisesem fermoarul, probagand, ştersesm banca, bagul meu dreapta, O(pera) H(otel), femeile m-au văzut de nu se poate, ca şi cum ele ar fi pus bagul, neluat, că pierdusem tichetul, oi fi avut prioritate, dădusem cartea pentru Bing spre Harald, discutasem şi aria Borges cântată de Boccelli, cum s-a şi întâmplat chiar aici, în Spectrum. Se şi opri şehenurca, ba vocile, panchvedi. Stăm apelor şahuri stâncoase, albastru ochii opozitivelor urc, las bagul intrus ou de cuc, să n-o mierlesc, mai înghit un paracetamol-antinevralgic după cele de azi-noapte pe năduşală, şi două eferalgane, geaba asigurarea nu e. Timp, nu fiord, atunci pippi. Nu găsisem sincer biletul, nu-l furasem pe-al doilea, nu ridicasem contrabagul, că rătăcisem hârtiuţa, m-am verificat dacă n-am pus-o-n piept, era deschisul regal supraromânesc nord pe sud, şteap pe şteap, Brâncuşi către Vigeland, Munch pe dreapta, scriitorii out, n-o exploda nimic, lângă tv, oglinzii, l-oi fi găsit, mi s-o fi părut, văd de n-o mai fi la întoarcere, pe alt mister pentru mine cu dragoste hamsunian, şi numai neamţ nu sunt, regele nostru da, şi grec, de mamă, recunoscută israelit până la alt interes cu dreptaci pe targă. Tribună în Trondheim. Pânză pe faţada romană a bursei. Hapurile îmi fac stomacul câine, lesă îi sunt, voi studiaţi-vă pe limbuţie, îşi sunt nu praf, nici electroni, muzică subscoţiană. Ne gustăm de voi, că vă daţi peste birocraţia cui ştim, exact, tot una, dar voi a treia oară, vechime drăgălaşă a divinităţii mignone protestante reavăne, ce-a zis barbara, mie-mi spui, biletele cu ban, elevatoarele, fiordul de zid, aşa fiordizare, cu muzică şi trup, două femeile la loc, mă văd robot, cu un singur bag, l-oi fi dus la pierdute, poate eu mi-l voi fi autoamanetat, ce test or fi făcut dintru început, ori numai la vedere, ne vom ridica în picioare ca la Sirindhorn, cum ne învăţase de nu maestra de ceremonii atunci trezorierul scoţian, de ce mai glumea şi făcea cum spuneţi diferenţa. Ce-or fi vorbit Vetele norvegiene, povestea abia începe, nu le mai verific, sau voi plivi previzionarea acelui transfer de intenţie neintenţionată materializată, mă gândii şi la mate despărţitor de droguri neasociative, ce densităţi de zbor în poluata La Plata de acum un an, de cere Montevideo viză, nu ici, uimire-picătură de bag, n-o să ştiu nici în vreun arest de ce mâinile pe jumătate în cămăşi, sânge în pânza El Axa, moţionari anti-Antile, nelatini Transnistriei, ne întoarcem, să-l fi lăsat, m-or fi şi strigat că l-am uitat, oricum aveam unul, cum ar fi fost acelaşi, multe oglinzi, dar de ce mai grea oglindirea cărată cu materia-sursă, şi eu cine mi-oi fi, al câtelea, cine am luat doimea bagului. Şi ăl dintâi se fofilă una-două cu martore blânde, mume de tine şi de mine, soru-meo, aici nu m-am înşelat mai niciodată, când s-a vădit Veta noastră şi la teosofi în Bangalore da’ ei dacă vrea ea, ziceau, mă gândeam că de ce nu. Ce reportaj îţi închipui că scriu, muzica asta  mătură subpământul cu pestesufletul, de-un bag dus home, pe anunţate, ce-o-ţi fi urmărind, lăsasem cartea-mi pentru tigru-majestate şi la îndemn de îndemână mă însărsănai propriei involuntare perversităţi, Hamsun ar fi prins, deveniţii cărbunilor cu descântec cu octani şi discursul custodei plimbăreţilor lor măcar pe gargară de auzit din bagaj pe de zece treizeci de ori munţi, cât să ne împingem găsitori, mă voi fi apropiat de a vă fi pus în temă cui te adresai, nazistule, eu zic lăsatule la oas(t)e, voi fi aşteptând sau îmi voi fi germinând un trial juriu pedepsinţă dislocare distimpare, îmi ţipă sirenă urechea, am început un mm final de oomm.

Trezesc Borşa castanie, am o oră în plus arătătorului, n-am închis ochii, pozasem umbra calului cu Odin vitrină, apa se legăna sub corăbii. Ne ţinem altfel mâinile de povara neaşteptării şi totuşi ce caută bagul peste mine agresiv ionescian proliferant şi rinocerii lui cnut fără Knut? V-am zis în titlu de vers, ăştia îl cumpără din bolta seacă, îl udă băşică proprie bag de răstălmăcire, îl voi deplastifiat mental cu bandă şi concerte stradale, lumini după transport încă spre zece minute, regia dinainte de rege, asta, doi regi, unul fost leat cu taică-meu de apăruse maică-mea când mai existau amândoi, altul de tocmai o să apară şi o să-l pozez fără zoom, nu ca voi, palatul îi e din 1829, murise Vladimirescu, feluri de vieţi morţile în masonerie, involuntar, care la greci, la sârbi, that’s right he was a guy, Solveig zici regi în servietă de rinoceri eugenici afini privighetorilor-cnut peste Knut amendabil, capito cockpit, ne transp b ondăm clipei neştiute a preapariţiei celui de al doilea bag ori a regelui în clipe când voi transcrie de-a stânga pe obicei de să presupuneţi ce petreceri pe sub mână la fiecare psalm din Luther şi popor de loc când şi transcriam noimea că nu e-n timp bag regele. Cum v-ar fi mergând şi ceasurile fusurile încheieturi învârtite vă închipuiţi scrisul ăsta, îl bănuiţi, dar prea prea, cum te plimbi mâine cu numele meu în primul ori în al doilea bag a întrebare poată boantă, uite ca şi rumoare aşteptării, pe ce neridicare ori nici reculegere nici imn exact, după atâtea melancolii privighetoare orbirea de formă, nu ziceam că n-am stat închişi fără a fi fermoare de sine ori cine ştie.

L’s & g’s plz stand for the king hm H the fifth, I am pleased to stand for the king.

(Ne) schimbăm bagaje, musca bâzâită, bag unu doi, suta de domn-independenţă, presimetrie-oglindă din ramă în arenă money folklore peisaj chipuri baguri fantastice strigoi din mare din pădure, exact, şi mie ăl mai albastru munte, rândul amărându-l, al doilea bag să-l poarte cruce băgată pe subţiori gologan, la sombre del viento, ăl mai mare mincinos, vârf de fiord pe o mână ne a doua, identitate reflexivă, epmpty incantation, articolul 100, brun og blid, Ion Barbu ştia norvegă, Man Birjovanu Cristea, operaen den norske.

*

Arnam Valmiki, Merrick. Pică şurubelniţa biciclistului cu un singur picior, o lasă. Femeia atunci, la şosea, spărsese oglinda şi scuipa cioburile. Coral Bhumibol, fiord Harald. Nu-mi ajunse bolovanul bagului în gară, şurubelniţa şchiopului mi-o fi lipsit, se întoarce, cârjele i se prăbuşiră, culeg şurubelniţa şi i-o predau, nici nu vorbeşte, bălăbăne o sticlă, e mangă, se scaldă în havuz, viking gângav, de vitrină. Far, iepure, casă zburătoare, insule. Fiordul Oslo e misterul pământului de apă, marea mortului de ciumă neagră. Epileptiker. Picior retezat de osteoporoză. Câinele netradus incestului împuşcă-l. Gheorghe zice Pache siestei din femeile americane. Biletul de bag era în microprogram. Pe delir înainte, fiord pe Grieg, de-o fi şi problema Norvegiei. Access to knowledge and information. Relansez tangoul tigrului la şcoala Vahl. Zero exprimare a libertăţii de expresie peste program. Bagul doar bilet, nici tren de Sfânta Maria Mare. Teroare religiozitatea virtuoasă. Copiai psalmi în norvegiana lui Dosoftei, a way forward. Excepţii pentru biblioteci şi educaţie, tehno, protecţia principiilor radissoniene, proporţii sub aceeaşi umbră tristă, why to survive, sumi, multă medicină din cunoaşterea indigenă, dreptul la propria cunoaştere, mână în mână, secole de neglijenţă şi război cultural, statuia peştelui, pianul pe Fram, dintre copaci peste biblie steagul norveg, renunţ la bag, imago manuscris, lâna putrefacţiei pe mal opus, mneata pe-o foaie fără tuberoză, copacul basm în vârf cu strigoi din ţară puţină, mag bag, pianul lui Nansen, ochii apă cu Ion Iuga în ziarul lui Gheorghe Pârja, odgonul ghearei curioase, daţi-vă paşii lupului flămând, maică legănătoare frunză trup, n-am mai scăpat de mâna altei doine, fetele fiordului picioarele înfăşurându-şi în valuri, necunoaşterea de noi refuzată de mine, o mască armura gongului cu scrisul filmat de chinezi, corabie magnetică pe macaturi tricolore, Urseo, anume nepermise color, puteam să vă fiu subiect, unul dintre voi, scrisul meu din lipsă de medicamente, toată compania voastră cum că nu eram aici în crâng, cânţi bine, Solveig, să fii sănătoasă, ritm în întîmpinarea orientului, mă mai şi uit la ceas, fathering, grup de râs cu acompaniament, la spartul libertăţii de dragul de a muri scriind, o zăpadă dintr-o mie, cal lipsă iar din Varlaam, de nu balaurul, m-or aştepta, din scris nu m-oi mai deştepta, în limbă neapărută, pe sub grotele sunetelor joase, sânge sabia, salvările semilună, o tot recit pe Blanca, Oslo tot fost Christiania, plini de ei că sunt aşa puţini.

Og dans og, vampyr, să nu fie plictisită banchiză, hermină, umbra ursului pe vapor, un cuvânt într-un an, te violează Petre în colegiu, Nadine, cuvântul viking fuck, today knowledge society, ele cu vorba, ei cu băuta, cavaler fără ştiinţă, nedormire fiordului, cel mai scenic peisaj, recunoaştere avansată, informal learning, Stavkirken, ovăzu-n traistă iapa-n clopot, lin linum usitatissimum, bârne secţionate romboid, moară din Trondhjem pe meci, grămadă de cadavre nemurirea, celt celtuit pecetluit, şi nu mai ajunsei la biserică, noroc de şcoală, halucinaţii în rune lemnului iconar, doi inşi o oră la o nuntă pe război, poate nu intrăm în vorbă, dirlilidam, didam, dirli, dirlidirlididam, kiram kram, pam param param, a little bit of truth the biggest lies, soare-ninsoare, nu se mai pune problema că nu aveam să vin în Norvegia, şi via Shefield, găsim noi, am piatra am apa mă am pe mine, subiectul libertăţii de expresie pe înlocuirea aceluiaşi cadavru, scădem nordului mama supraomului, copiii vedelor polare la drum, nu mi se întâmplă să spun Ibsen, this is wake up call.

*

Spor 17, vogn 443. Sognefjord. Naerofjord. Singur templu, singur fiord. Fiord înot. În lungul solitudinii umbra ancoră. Verdele verii pre albul iernii. Frumuseţea peisajului inhibă literatura. Ascultă Grieg. D’aia nu şi-a ajuns Rebreanu Târlişua. Genul Hamsun cine nu s-a sinucis. Myrdal Flam Voss. Ce se va prinde de suflare. Munţi de post după Sfânta Maria. Ne semnificăm datul jos. Oarece dominaţiune contrapunctică. Ne ţinem vorba de-o săptămână. Nu e posibilă sinceritatea între limbi inegale. Ne fixăm antipatia pe pietre. Aici era fiordul lăudat. Dacă tu eşti fiordul, eu cine sunt? Queen Elisabeth II. Plini de scufundare, cu sfaturi de vestă, sărim pe mal. Din dispariţia în fiorduri decât neexprimarea. Geneză la rece, foci înfocate. Schiurile mă părăsiră cu dinozaurii în cerneală. Un negativism ar fi de ajutor. Case verzi de iarbă roşului arhitect. Nu-mi spune să nu mă mai uit pe fereastră că mă dor ochii şi formatul mi-e din America fiordul e ca Dracula ce cangur ce arţar puţina înscenare de-a rămas fără adresă.

Lăudabil norvegianism la o sută de ani de divorţ, de suedezi, cu independenţă. Linia Oslo-Bergen, petrolul din Marea Nordului. Tango în fiord. Caldul iernii argentiniene în răcoarea verii norvegiene. Îmbătrânit în temeri şi fereli, nu mă interesează subiectul turismului bibliotecar, să mă pun bine, acolo, cine nu-i admiră pe norvegieni, ori nu e bibliotecar, ori n-a fost în fiord. Regi şi premiaţi a te mângâia pe creştet. Nu se văd biserici. Brazi mulţi, norvegieni puţini. Eşti în plus, nu în minus. Obosit deprimat român norveg. Ai dreptul să (nu) te exprimi. De unde lupta de idei, tehnica proiectelor în federaţia din toate războaiele şi păcile? Urechi fudule. Niciodată n-am scris cuvinte, câcâieli de timorat, inhibiţii cenzuriste, suprarealisme de acoperire şi disperare. Poate nu mă spăl şi pe cap. În ce mizerie am trăit pe vapor şi ce ca lumea aici, bucurându-mă că mă întorc în Oslo, ca pe vremuri în Delhi. Mi-a fost frig. Foame nici. Trebuia să văd, nu să pocesc. Tren lin, Bhagavan. Imn limpezimii. Armata şi nu înota croaziera. Natura l-o fi dominând pe norvegian cum domină japonezul natura. Vino împărăteasă fiordului, campioană muntelui înger. Vioi când râu de-aş călări lâna focului. Dieta mi-a priit înfrigurării, puţine animale la vedere, austeră prostrare în ospeţia peţitorului. Scrisul fiord să fie. Fata ştie de sacii albi, dar vine prea abrupt subiectul, ar interpreta fânul cosit încărcat în sac. Mă voi întoarce pe cîlcâie, talpa se pecetluieşte ţărână norvegiană.. Întrabă-mă tu ce scriu pe sacii albi. Nu ştie nimeni unde mă aflu. Un cuvânt nu mi-aţi mai spune, că-l scriu. Ca de obicei, nu e vorba de voi, ca-n vis, tot noi suntem sub interlocutori opzitivi, un Maroc cu o singură conversaţie, aici nici una, doar în Bressanone şi Andalo, că muzicienii năduşind în Bucureşti erau danezi. Scriitorii voştri afgani ce plăcere or mai fi având la propria Norvegie? Trinidadienii mă uitară. Model Hamsun. Mai şi jucaţi cu Steaua. Scriam la Indore dus-întors romburi gorjan-viking-brâncuşiene. Cine ce fiord să ne fure la coborâre? Liniştea din strigătul nordului.

Nervii noştri n-aţi şti ce să faceţi cu ei, i-aţi codifica, la fel libidoul, pasiunea, şi muzică de-aş căuta. Distanţele dintre ţări s-or fi adâncind cu cât creşte fanfaronada multiculturalistă, pe comandă, anticulturală – pe ce are omul. Turism, frumuseţi prostituate. Lume plimbată în miraculos, feeric, adrenalină. O Norvegie de amabilitate – ce Anglia, ce Japonia? D’aia ce? Un admirator. Vine vorba, nu tu. Biletele vieţii mele – uitate în tangoul de la achiziţiile colegiului – nu-mi mai fac trebuinţă. Tradiţia tradis. Să fi alflat scopul venirii. Digitation is not risk free. Mândreţe de cimitir, rai cu Ibsen, Henrik, Susannah, Sigurd, Bergliot, Tancred, Lillebil (1899-1999). Dante Alighieri: Den Guaddommelege Komedie. Ibsen beste: Peer Gynt, Et Dukkehjem, Gengangere, Vildanden, Hedda Gabler, Bygmaster, Solness. John Milton: Det tapte Paradis. Vigeland. Floribunda. Fiord carnal. Nud filosof. Întoarcerea din nudurile globalului am făcut-o pe dreapta. Disaster have no respect.

*

Căutătorii de mucuri, nehamsunieni, americanizaţi în cotruţă, măreţii naturale drogate, politeţe sub fărămaniera mericănească, ah, Vahl, ce Norvegie tivită multiculturalismului, pe amintiri imigrate, scurse din vămi şi hăitişuri-hăţişuri de graniţă-fugă. They will teach women how men love socer so much. Nordule, seriosule, ascuns bucurosule. Biblioteca aspersează biblia, în Malaezya pustaka. Viaţă, supunere de sine în faţa doritei stăpâniri, cu excepţia ancestralităţii, reîncepând greceşte şi pe bucăţele, pe imperii, pe închipuire de om perfect, nemaicopii doctrinelor vântoase laerdoms wind, umyndige. Cum să nu dispară ţările? Neidol pengegrisk. Fost întuneric lys. Deşteaptă-te, adormitule, din moarte în lumina lui. În frica lui Crist, i Kristi frykt. Capul femeii, bisericii. Asaph. Jakobs Gud. Mai cât, Doamne, hvor lenge. Herre, Harry. Moştenitor tuturor naţiilor. Zile fum, inimă iarbă. Cântă-i psalm, spune minunile-i, syng for ham, lovsyng ham, tal om alle hans under. Klingende, clinchete. Nu mă mai aflu nici străin pe pământ. Iddio a tanto amato il mondo. Miros greu de mâncare pe foamea cnutului. Interdicţia de a-ţi iubi patria, îmbrăcată în mare dăruire de răpire. Pe fugă, admirând norvegienii pentru patrie. Dacă nu te tai cu maioneza. Pesceana tot creştină. Nord indizolvabil, sud neînzăpezit. Majestua pe Uranus. Fabio din Grosso Palermo, Bob în Dunedin. Luminaţi prin gheaţă, stresantă diferenţă, pas romantic. Svend Helstrup, nestrop, te cred, o mantră cu om la trei cuvinte. I don’t know what is new age – Coelho. Secretele regilor, renilor, moroenilor. Nu se mai face literatură, poate în taina unor limbi gen maori, soumi, simetric. Visători practici. O fi tăcut vremea teatrului. Grijă multă de oameni puţini, de toţi. Turisme, futurism. Lin, prea lin.

*

Plimbarea singuraticilor. Erau trei. Fiecare o luase pe aceeaşi parte, a se pustnici. Pe trepte, sub copii, o lăsare la statuie, mascaru de armate dezbrăcate pereche, proliferând plute pe apă, trup de trup, în spirală, în linga. Treime ruptă, ţâţă suptă, blondul pe cărări -  şi-o fi ales fiecare o situaţie de ispăşit. Sau să-şi dea cu părerea despre dumnezeu, nu bea, nu alăptează, nu se joacă. Păi la ce-am mai plecat, să-l cunosc, să-l alăptez, să mă joc cu ăi luaţi la el de mici, să-i văd mingile. Zice dumnezeu, ia mai plecaţi voi înapoi şi-mi veniţi schimbaţi, copilul bărbat, fata din rai are ea acum altă fată şi bărbat dus. Singură ca dinaintea supremului. Repezită pe trunchi, arbore vieţii, încarcerat în roată. Rar doi, unu, nimeni-toţi, într-o paradisiere din ruina nesfârşirii. Bărbatul chiar se însingurează, numai cerul. De-o tăia, de-o schia, va ţine şi o predică neamericană. Nu sunt eu – dacă aş fi, mi-aş îngâna codobaturile nevăzute ale cuvintelor de câmpi-cânepi. Modelul mă lasă şi cu şi fără. Un stâlp al veteranilor, nelamoment, nejaponez, îmbătrânesc fără luptă. Femeia, nu tu, îşi aprinde ţigara sub castanul prinsorii, aici nu pică nici fructul, nici pâs. N-are răbdare nici să se supere pe ăl plecat, pe copilul crescut. Ne îngânăm, o mângâiere statuară. V-aduc parola, tătici – să fii, tu, voce, sănătoasă. Daţi medie de 70 kg şi scaune de-o familie. Dimensiunile nordului, rotunduri, elipse neîncolaps. Ăştia nu le ştiu pe-ale lor. Uitaţi-vă în sus, ochi studiind puşcăriile norvegiene, psihismul Hamsun, Samsung pe un cer longeviv. Am fi trei, pe gândite, ca-n India sub şapca mariană. Ionică zise, vino-n Darwin, Bob cu poza casei din deal, unde ne-ar găzdui, ca Artur la fie-sa la lacuri pe Uma, a doua în acelaşi Varanasi.. Brun italic, blond norvegian, Irlanda, Islanda. Mai cucerească şi ai patrulaterului. Ar fi fost florile, tavernele, regele.

Aşezarea predicatorului.. Pe sfoară de fiorduri ce comunicăm nu se spune. Fata-şi cânta din auzitele copilăreşti cum Edvard Grieg. Asta de-aseară, nici jazz norveg. Cultul se ţine. Oi fi eu pastorul din poza groenlandeză, pe Brezoianu.. Orice, numai fără Torino. Verificăm fibra autoantologică, ne semănăm şi nu e grâu, psalmodiem şi nu hotărâre de fierbinţeală. Uită-te că scriu şi fă-ţi altceva de lucru, dacă mă respecţi. Speranţa şi în predica neprecugetată, nici n-ai cui, însuţi nu-ţi pari cuvântăreţ. Poetul albastru şi nobilul povestitor se văd primejduiţi de profanare postumă, şi ne rugăm. Halucinaţie de speranţă taciturnă. O să creşti şi o să însemni o rună pe zăpada profeţie. Închinarea albului din stofă neagră, o războire nici câine nici film. Poza şi valoarea ei în persoana mea prin Norvegia, în lux automatic. Alfabetul al 13-lea, runa fetiţei din plimbarea singuraticilor, de s-a şi înfiinţat, 11 apostoli în alfabet latin, cu Petru în Roma, o văzuşi, o ţii cu tatu, dus colo, mamu, netezită, creşti direct, la un an, doi, din Norvegia, bradă, încă douăsprezece alfabete, inclusiv ebraic, ideografice, ale lui Iuda, schimbat, femeia nu, în reprezentările de aici, nici o feminitate lui Ioan, aproape prăbuşit şi contemplându-şi învăţătorul. De cum se aşezase – popii în picioare, cu daruri, în sanie-altar-sat(an). Diavolul în zăpezile veşnice dacă se ţine de intensitatea alurii dumitale. Diavolul nordic se va fi topit cu gheţarii scobind fiorduri, ori el, muncit să seducă la momentul nostru inşi ori naţii, un aranjament. Veto, de te-ai pomeni, ce morţi îndreptaţi lunecau. Mi-e mai uşor în grotă, în mine, în nord, păsările şi nu mă ţipă, hrană nu le-aş mai fi. Autori din Canaan, cine ştie, ţurţuri. Undeva la mijlocul întregurilor ţepoase, pe alte calote antigeometrice, m-aş lăsa furat de bisericile înalte şi icoanele pe sticlă, m-aş duce la frescele zburătoare, nisipuri, zăpezi, cugetători. Paulo, spune-i-o lui Charles p-aia cu etica, da, mi-am permis să-ţi actualizez trecerea de prin capul meu, tot bidimensională, pe-o scurtcircuitare neepică, tot sculpturală, romboidal-secţionară, să-l vadă Melpomena pe taică-său, neconsolat de când l-a pierdut, adică voi trece la necazurile nespovedite, câte cineva apreciator de la un timp, o iertare fără vină, ca tine, de gheaţă, numai culoarea. Diferenţa ramayanic-new-yorkeză, tot eu, statismul imaculării, tu, în negru-poză, ne mişcăm toate fotografiile în degradeu biologic, pe muncite şi înmulţite, împroşcaţi de consumul impus în dauna gheţii, mintoase, predicatoare.

*

Aşteptătoare. Ce mai, la noapte. De ce nu, va fi răspunsul, orice ai întreba. Ne-om lua. Ori copii. Ce explicaţii o noapte, zisei, o săptămână mâine. Deşteptătoare m-ai împins, la ceartă mă vei albi, pastor polar, aş vrea, ori-ori, şi-şi, cam cu tine, nu vii, şi alea fumează, că ăia beau.. Supleţe şi bestialitate blondă, irezistibilă, statuară, pe ochi din mări de gheaţă şi înapoi petrecându-te străvezime, bruscă limpezime, o cumsecădenie. Prostura scrisuluila stres-timp, în locuri schimbate, pe personaje neîntâlnite, neregi, ca şi acum, la vreo mişcare mai altfel, în cascadă prin fiorduri, să-mi fi spus predica, vitalitatea, gestica firii nordului. Şase zile din ce în ce fără urmă, o identificare la hazard, la cerere, pe venite, putrezite, ba nu reiese. Urâţi bătrâni, nu noi, nu predicatorul, şi ăi trei, sculptaţii şi interzişii de alţii, nu de ai lor – invadaţii, vă primesc, masochişti arieni sub ritmurile toridităţii. Placidităţii, ifosul virilic. Ce să caut altfel acolo, tocmai, ce să nu mă aştepţi şi de acolo, stai în poziţie fixă primindu-mă de oriunde ca acelaşi, ai zice, nici tu aceeaşi, oricât să redevenim, nepaulin, o persoană din două, un monolit de la răscruce, bornă în rune. Autosculptată în oglindă până la o vreme, trecuşi pe radio, să nici nu mai vezi chipuri şi scrisuri, pentru a nu-mi urma îndemnul-aminte. Care latri, surdul nostru prea bătrân.. Abia că nu mă voi astâmpăra, visele ar fi arătat de mai departe, nu se ştie ce cu Australia, n-am decât să-mi interiorizez distanţele nescrise (ca) pe ele. Când aş prinde din atâtea caiete şi cărţi pe ales, cum în ziua, pe acolo, cutare şi uite ce-a zis, ce i s-a întâmplat, pe ce moarte – nu biografii, nu le ştim, nici lamentaţie, mi-ai fi spus tu, nici la venire însă, cum îmi închipuisem de când te-am luat, doar îmi surâdeai la secundă şi mi-ai scris poezii, pe unde-or fi. Adică ţi se întâmplase prin copilărie, prin liceu. Arcaşa pozează lui Vigeland, eu rezemat în scris, tu aşteptătoare la flacără, cât să nu-mi fi lipsit, pe ce lanţ, în ce za la zar.

*

Minutar. Costumaţii se precipită cu eleganţă aeroportuară prin aerul nordic. Îţi sufli nasul după torenţialitatea mea. Oi fi oprit ploile, am minutarul înainte, plus o oră, nu prea doră, n-oi fi arătând, îmi compun căderi din timp, leşinuri ale firii în timp, timp secund, secundă fără timpul din faţă, din jur, norvegianul îmi tot explică neenervându-se cât să mă enerveze mai tare. O împingere de bârnă, o retezare-Brâncuşi, un sărut, nu şi pe mormântul lui. Te minutezi. Te fac să te desfaci, să laşi de înţeles că alţii-s făcători şi misteriatori, fir’ar ai nordului. Creativităţi cardinale într-o întâlnire la minut, bine că scapi cu viaţă, cu fuga, cu încetinitorul, de ţi-ar fi moartea atât de  - parcă mă şi fotografiaşi, blondo, babo, ce-oi fi fost, lac sau stană, sărată gheaţă prin geologie şi minutar, blitz, aici mă ţinusem, o roiam şi, nu, mai stai, să dispari neapărută vedere, Homer sau Borges într-o sculptură de Vigeland. Ai dat înapoi de la nuntă, când apreciai bagurile, mai să-l arunc pe al doilea, rămânem în urmă dintr-o programare irecuperabilă, bălăciţi în netimp, asta cu vârstele şi stivele la mobil în fine cu americăneasca noastră cea fără haz. Bine de culoare şi de burtă, vopsea coarbă, găselniţă de cădelniţă, daţi-vă oraşelor normgermane comunicativi, cord, scăpări, vorba ta asemănată condeiului, supăraţilor, fiecare pe altă minută, o bârnă în târnă, s-o fi umblând a se comunica la distanţă, eu rămânând de oricine împins aiurea, n-am răbdare să psihologizez, să produc studiu, să mă exprim, nu-mi dau libertatea exprimării, ar însemna să-mi dictez şi expresiile cum fac propagandiştii respectivei, numai ei debitându-se a se libera. Kent, sfeclişi iar moţiunea Cuba, de se supuse o frază cu ce zi era. Minut prana, penultima poză cu Jindska, ultima capul meu. Pe bani, pe decembrie. Hoţii n-or fi valorând cât banii furaţi, eroii cât moartea lor şi viaţa rămaşilor, femeile nordului cât piesele lui Ibsen. Pe minutar, pe sârmă, afacerişti în acelaşi zbor, sau diferit, băieţi, eu de secundă nu mă tem, peste minut nu mă întind, îl tot cotorosesc, nu mai transcriu cuvinte norvegiene, ca metafora la greci, hamalâcul transferial, o speculaţie până-n minut, milenară, o păcăleală nici de manipulare nominabilă, cât nord lipsindu-ne şi minutul neîngurgitându-ne ne ţinem ţinuţi, trecere de aer nordic, longeviant. Ce putea face Raşelica noastră nemaimateină decât să plece în America unde să fie aleasă în comitet, vorba ei, nu votezi neînvăţat, ai pe cine, pe ea. Norvegienii respiriă ozon şi nu le-a mers internetul. Învăţătoteci minuţind vreo pădurice, dodii-dio-indio, creştere muremehednică, retro, pe artă, pe regres, amurgiu. O să-mi regăsesc domnişoarele, ne-om povesti nişte minute şi voi reveni la vreun subiect şi din discuţia cu ele, acolo, fără supărare, pe vreo libertate, ce şi relaţie om fi putut avea, ţine, neîncepe.

*

Arrive’n save. White Ghosts. No country for old men. Midtveges fram i gonga gjehnom livet. Hemingways Beste: Utvalgate Noveler, Og solen gar, Sin gang, Den Gamble Mannen, og Hares. Ne-o fi terminat comunismul pe veci, după planul otoman-american, le vine rândul şi lor, vorba lui Doroftei. Măcar fetele se bucurară, urară. Infertilitatea gheţarului postfiord, natura mai ca artefactele ori o simplitate polară de stea, organizaţia politeţei noi a zâzaniei, îţi sare oricine în cap deschizând gura, faguri închişi în puşcării de dulce, unul alb la aruncat bagaje şi nu şeful, băuţii liniştiţi ai nordului, mizeria o făcuseră cei veniţi şi s-a curăţat, cam aşa comentarii pe oboseală, că n-aţi mers cu mijloacele, data viitoare, n-auzirăţi de statuile lui Vigeland, bine că vă risipirăţi pe frescele primăriei, ziua şi-a cam mâncat mălaiul. Superprocrearea degenerării. Neurmărită nici o idee necum poveste, dezintegrată personalitate individuală şi încă o admirabilitate pentru vikingi. Rărunchi pe săbii încrucişate, imperiu ţipătul, cu valurile soarele şi dealurile. Educi ferocitatea, ăstălalt scopeşte scaunul. La plajă în Bermuda în altă viaţă. Sfinte nuduri. Cardinali nudişti. Ăsta e oceanul, frate. Gândirea mea din capul tău, a ta din capul meu, ai cap de lup, ai vrea, aş vrea, te-aş juca, m-ai rejuca, hau ha h, din arktos îţi iei fiordul diagonal arhipelagului de sud-vest, fă-ţi cruce din Moscova-n Roma cu papa în sinagoga din Colonia. N-o să-mi vină să-mi amintesc de curăţenia cimitirului. Să-ţi spun, timpule, mamă, de n-aş mai recunoaşte-o tânără. Goma în coma românismului, cnutului, rândunea cu timp apă de timpan, şi uite aşa plecai în nord căptuşit de ţipetele urechilor până deasupra fiordului Oslo, se puse, timpule, copilul islamului tău imigrat, şi unde nu asurzi motoarele, nu se înfometă de semilună, ăilalţi frustraţi de gelozia campionului precum Dănilă, un institut Eminescu, timpule, treacă de la tine, pilă duşmanilor, alta se bâţâie crezându-se în New York, staţi, norvegieni, românaşi, dusă-i Plevna, plecă şi-oi mai scrie naşa vreme, surato, grabă mătuşa lene, licuritura minutarului din scris şi statuile sub secundar, o estetică necomparaţie, izvorâtă dintr-un fiord de-o fi îngheţând umbra schiorului. Frost a avut prea mult timp, zise o putoare, îmi fac şi eu de tine numai frostrare asonantă pe de-a noastră. S-a supărat şi le-a rupt. I-aduc altele. Personajul timp a fost bărbat, nu mai e nici femeie, o vrajă în vrej de întâmplare, suiş de formă, ştiam că e în apropiere vremuirea, trol, miliardimea din tine mă înghite, infinitezimalitatea smălţuită, nu mare mic norvegian hindus, migrena pe adrenalină cu miopie, de s-ar simţi scorpionul să-ţi zvârle bumerangul cozii, orice biologie te depăşeşte, cuţit înfipt până-n plăsele, război de cuţitari în explozie, ce-mi spuneam e pagina de alaltăieri, asta pe tricotul de nu broderia liniaturii ca pentru scris cum dă dumnezeu timpul şi diavolul timpul şi sfinţii şi noi timpul primplu... Pagina asta eşti ziua de ieri majestuoasa spre grădinile terasate după a noastră pantă nimeni pândind ori spiriduşii consolându-se apatie. Am şi fost la şcoala dezrădăcinării a replantării de un timp servind cu fertilitatea infertilitatea cu braţele bucile blondelor până şi treaba de voie. S-ar zice supravieţuire dă-ne uitasem acum iluminat ce va fi dacă ştim pe ce lume suntem când voie numai neştiinţa du-ne cum aş fi condensat claviatura de sâmbătă până vineri tot anul de până-n 18 august ieri azi mai am uncle rânduri găsindu-te în trei ore mândră cărţile de acum trei ore sunt minute mărunte vă veţi chiombi le veţi deochea în ghicit în bobi de babe. Ce să mai relativizăm ca necatolicul pe papă bravo Paulo vă povestii că nu e scriitor a dat el lovitura prin templu se calculează psihoze se induce să ne vedem de treabă timpule n-ai nici un preţ locul contează şi al tău în inima nimicniciei. Dis de dimineaţă întârziam să nu mă apuce fibrilaţia bucle de nerecunoaştere înrăirea timpului spre a face caz de altă bătaie de umplutură o ruină aproape perfectă în suspensia comanditarului plin de păcate s-or mai surpa închipuiri cu timpul bine că mă prinsei să-l prind de neînmânecat şi fără morţi turismul în fiorduri şi mai japonez destui oameni îţi fac respiraţie gură la gură mânca-ţi-aş zilele.

Inaccesul la propria simbolistică ne-a pulverizat timpuirea, puritani fără libertate americană, să nu ne mai pară rău de dumnezeu, de tine, mamă şi a copiilor morţi. Imnul cu psalmii se prociteşte subconştientului abia dat foaia, tangoul Ramayana, acum fiordul, timpul cretan scris pelasgos, arhipelag de o punte fiordor, chiar ne dam dor peste cap, fiord peste fiinţă. Fiordor mai întoarce-mă flămânzilor fiordor mă întocmesc şireturilor foca fiordor om de om fiord de dor fiordor în viaţă fiordor în rune gaucho odor pe fir naţie spurcată îţi spunea Ilinca să te iubească am în minte nu maternităţi sculpturale foetuşi amnistiaţi de grindină doamne fi-ne tu nenorocirea cum un poem şi fiordorul de ocazie altfel porţiunea pactului de răpire mistică dorul fiordului fiordul dorului astea să le crezi gheţarului fierarului corăbierului ne vom animaliza partitura în copită cu timpul exploratori de risipită viţă în fiordor încotoşmănezi golul stomacului de turbulenţă n-ai cădea până ai cădea Fiodor Theodor în fiordor zac hoituri se iţesc năzbâtioasele tulnicărese pe sunetul însângerării numai de fiordor să te temi fiordor nu e de pe la noi dar noi suntem în fiordor fioravante ăi bătrâni aproape bucuroşi neomorâţi de atâta fiordor trosoctul gheţari visează animalieră glacialitate acest fiordor mă petrece sosire alegându-mi-se viitor de rouă pe of recunoaştere fiordor trecerea întunericului la fapte planificăm incognoscibilul cuibul viselor în fiordor glod gloaba albă cu toată scrisoarea sub grapă luminată o potcovărie şi aici subiectul e căderea fiordor turbulenţă cnut după foame sult am mai poticnit literatura nu mai pierd proces nu mai aniversez nu mai plec în Australia nu mai caut ora timp fiordor n-aş mai vorbi cu timpul nu fiordor aş lua-o la pas prin împărăţie ne-am mira de orice şcoală de globalitate pe gloaba norocului românesc vechi patos sub vulturi să sfâşie repaos sub ameninţare pe ce jaf mi-o mai sta soarta pe ce par cioara talentului între piculinari colinari nu e vorba de mine de tine mai ales nu de noi de nimeni nepersonalizând mişcarea timp fiordor şcl îmi pot permite să vă salut până la călătoria viitoare.

*

Îşi ridică ţeasta de chică arătându-şi gâtul, un ciot. Cum s-ar plimba ţestele.

Legi cu monadă, toge noi, generaţie. În aulă, fiord, rectorul salută ambasadorul în locul meu.

Fata a plăcut rucsacul, amândoi un bag, celălalt din gară lui M. Tecuci de Kalinderu.

Băiat tânăr, 20 de ani, satisfac orice fantezie doamnelor.

Nu omori berbecul pentru un purice, nu dai foc pădurii să fugă lupul.

Călugărul răstigneşte schizofrenica, schizofrenica înjunghie călugărul, capul lui Moţoc.

Piteşti a întrecut orice teroare, David şi Knut.

Ce deosebire e între un legionar şi un comunist? Niciuna. Legionarismul a fost o răceală, comunismul un cancer.

Poldi recită acatistul.

Tocmai voiam să-i arăt acatistul când a intrat Cora să-i spună să mute maşina.

Hamsun: Ah, Doamne Dumnezeule, din ce zerouri rotunde şi grase sunt alcătuite numele mari.

Acatistul pică din caietul ăsta, misterele le-am dat fără libret, marea noastră şi pădurea norvegiană (ne)transcrisă, cuplu călcat de o maşină albă evitând-o pe alta roşie, pe zebră.

Ce s-o alege de romanul acatistului fiord?

Buzinschi: Servind lumii un Auschwitz comunist.

*

Am mesajele ei, abia se fac fiord, gheţarul se topeşte. Nici tu n-ai curaj să vorbeşti. Dacă scriu aici, cine să citească? Sub antibiotic. N-au anii doctorului Sterensen, vedem în Ibsen. Mă băteam cu el, îmi arunca restul dinţilor, dar tot nu mă lăsam, din geambaşi, femei şi beţie, cu toţi banii, ba puşcării bătrâneţii, ce ruină, şi bătut de taţii vitregi ai copiilor lui feudali. Ambele picioare retezate. Perverts marry feminists. El general en su laberinto. Aşa şi a noastră, bibic, ba soţ, trec la Nora, mut fiordul, iau replici din India, cu Gabriel, ba Manuela. Aveţi lege, nu mai e penală, să nu vă omorâţi, amendă. Pentru că al tău nu se bătuse niciodată, mă puneam în loc. Nu vedeai o literă. De ce mi-a dat telefonul. Nu mai vorbesc cu ea. M-ai îndurerat, de ce, nu ţi-l mănânc, la mulţi ani, nu mai comunicăm, l-ai adus pe ăla, cum a venit a zis când facem un bridge, ochii, fiordurile. Cearta că-i telefonasem alui ei, aşa era, aştepta omul telefon din Franţa, nu ştie franceză, am vorbit un minut româneşte, nu ţi l-am mâncat, iar ăla ce trebuia să vină la noi în casă, de te-ai dus să iei laptopul Platei cu diacritice tot pe românschi şi-ai stat, poate cu mă-sa, între Mării, pe prăjină unsă cu untură, tot mă-ta, săraca, nici un herpes, răzbunare de amor, nici film, somn cu manuscris avatar prin grupuri tot aşa. Sudul e tinereţea, nordul e bătrâneţea. Îţi place nordul, Plato.

IV

cum adică vă păzesc ăia? nu aveţi voie să aveţi musafiri? nu mai mâncaţi prostii iuţi că muriţi acolo de stomac; de ce nu aţi scris nimic de ai lui Amrita, Esha, Lila... nu v-aţi văzut cu ei? pe uncle Trikha de ce nu îl găsiţi? şi pe auntie? nu ştie frate-su telefon sau adresă?

se pare că, în loc să fie mai bine, e mai rău decât acum 20 de ani; m-am întristat; interesaţi-vă cât e un bilet de acolo până aici;

azi am avut musafiri; am făcut pulpe de pui la cuptor şi tartă de mere cu care i-am dat gata; am fost la shopping, am făcut curat, i-am dat de mâncare lui Bulă, am vorbit cu tantiile Je şi Gos şi m-am spălat pe cap; eram în priză la 220. mâine cred că vin din nou. m-a dus Vik la crâşma la care mă vedeam cu Anca şi cu ziariştii ei; a fost şi Dan; le-am povestit de voi.

uncle să vă dea telefonul lui auntie să daţi de ea neapărat; poate o găsiţi în cartea de telefon; bronşită are şi Ancuţa (nepoata lui Florin); m-am uimit de câte schimbări; vaci mai sunt pe străzi? elefanţi? cămile?

mamă, pune mâna de scrie reţete de pe la femeile alea; facem o carte de bucate şi o vindem pe bani grei. mene mai sunt? ce culoare are ciocul? galben sau portocaliu?

ieri am bătut la bridge; am jucat cu Vik şi Nil cu Lou.

Bulă chiar că e surd de tot şi cred că se miră şi el că nu ştie de ce nu se aud voci, zgomote; o fi zicând că-s io mută.

săptămâna trecută m-a întrebat Guy de voi.

mi-a zis Vik că a găsit o integramă în care erai şi tu; poet român...dădea şi ceva citat dintr-o poezie (din alea din tinereţe, am dedus eu) şi era Gheorghe Anca; i-am zis să-mi dea integrama, dar a uitat să o aducă.

Gabi (a lui Florin) e la ruşi şi ne-am conversat de dimineaţă, acolo ninge deja; a fost pe malul Volgăi şi a hrănit ciorile şi corbii; i-am spus să înveţe cântecul ăla „Volga, Volga”.

am rupt gura târgului cu sarafanul; tocmai îl am pe mine.

vineri am chemat-o pe Antena că sâmbătă e ziua ei şi schimbă prefixul; Lavinia a născut azi; am vorbit cu ea şi era ok şi happy că are băiat şi îl cheamă Marius (parcă aşa mi-a zis la un moment dat).

aaa, stai să vă spun faza: azi dimineaţă mi-au plecat şefii la Viena şi uitasem să le fac rezervare la taxi, aşa că de cum am intrat pe uşă am pus mâna pe telefon şi am sunat la C&K (firma de taxi din Viena; intră Carmen pe uşă, eu vorbeam; lasă ceva şi pleacă; termin de vorbit, mă uit şi văd o sticlă şi o bombonică mars; o sun să-i zic:”păi bine, măi Carmen, tu iei de la gura copilului şi îmi dai mie?” nu era în birou şi bombonica şi cu sticla făcuseră cu ochiul tare de tot; suc făcut la Râureni unde a lucrat  Petrică o viaţă întreagă; ca să vezi că a ajuns şi în Bucureşti; înghit bomboana, desfac sticla (mere cu afine – nasol, dar, zic eu, asta e!) vine Carmen şi rămâne interzisă; n-apuc să deschid gura că zice:”astea le luasem pentru Teo că vine aici şi am zis ca s-o tratez cu ceva”; vă daţi seama că sucul ăla era o mare porcărie, dar îmi părea rău de bomboană că fusese tare bună. zic io de colo: la ce oră vine? şi dă-i fuga până în Romană (atunci i-am luat şi o carte de colorat, o punguţă cu croasante mici şi 3 bombonele de ciocolată (credeam io) care s-u dovedit a fi napolitane.

Bulă se pusese pe perna mea şi i-am făcut semn să se dea de acolo şi s-a supărat şi acum stă în picioare; are faze ciudate; rămâne nemişcat cu privirea aiurea; parcă ar fi motanul; ce ziceam? că a plecat? tocmai s-a instalat foarte confortabil pe perna mea; parcă văd că în noaptea asta eu dorm jos; dar cum îmi recuperez perna?

m-am descurcat până la urmă ieri seară cu fiara; am început să iau totul de sub el şi până la urmă s-a simţit şi a plecat, dar s-a cam supărat pe mine; pe la 1 noaptea cerşea de mâncare.

nu spune la nimeni că nu vrei să mai prelungeşti; fă în scris ce vă trebuie şi dacă o fi să nu aprobe le zici că astea nu-s condiţii pentru ditamai profesorul; că aveţi şi voi o vârstă şi nu mai e ca la 30 de ani; eu, dacă vin, vă aduc oale. masalele sunt scumpe?

un danez şutează de la mijlocul terenului, portarul era cu capra la raze, mingea pe poartă, intră!

e bună ideea cu Florenţa; pe mine ce mă sperie e că dacă se trezeşte careva să mă întrebe una-alta...mă ajută tata să scriu ce oi scrie, dar la faza cu întrebările mă termină. apăru Ramo pe fir; poate îi tragem o bârfă mică.

kum fu, kum fură artificiile de Diwali?

mi-a găsit Irina un superbilet 800 dolari cu totul; problema e cu zilele libere, rămân doar 9 pentru vară din care 6 îmi trebuie la Florenţa.

instinctul de conservare nu mă lasă să fiu muşcată chiar dacă mă gândesc că nu mă sfâşie de tot, da’ parcă nu-mi vine. mă gândeam sâmbătă noaptea că ce poate să facă? să-mi dea nişte găuri, da’ nu am putut (greu cu conservarea asta).

d-abea aştept să văd dacă dă Ghi-Ghi banu’ că v-aş aduce nişte sarmale la pungă. ai văzut lucruri de pe lista mea în piaţa cealaltă? mi-am amintit, tată, faza cu artificiile de la Chicago. nu se mai vedea oraşul de fum; bine că a bătut vântul în direcţia opusă de unde eram noi; cred că a fost calculat că vântul bate din larg spre mal (aşa e?)

a căzut primu’ fulg!

pe Bulă nu îl pot lua de ceafă că n-are.

auzi ce le-a mai trecut parlamentarilor prin cap: că e prea lung imnul şi se plictiseşte poporu’. azi a dat cu bombe prin oraş.

e zăpadă pe maşini şi pe copaci.

salutări bananierilor, palmierilor, veveriţelor, maimuţelor, janeilor (he, he, he, nu fac aşa de tare că de aici nu-i aud).

am dat telefoane pe la toţi sfinţii şi seara am petrecut cu non-sfinţii, dar a fost fain şi şi mai fain că au făcut cinste (adică sfântul); mi-au reparat aparatul foto (zenitul); sper să nu intre lumina în el, că dacă vin la voi să facem super poze; şi io-s haotică, de, ştiu cu cine semăn. Gabi m-a rugat să o ajut pe Măriuca să traducă un cv în engleză; i l-am făcut beton chiar şi pe calculator şi a fost vorba că merem împreună la big; am trimis-o acasă să-i ducă lui Gabi disketa şi am zis că mă îmbrac şi mă duc să o iau; când să plec sună Vik supărat tare că a dat unu’ cu maşina peste el; pagubele nu-s mari, dar ăla a fugit; s-a dus imediat la poliţie (luase numărul maşinii) şi ăia au zis că erau numere false, aşa că trebuie să plătească din buzunar reparaţia maşinii; a fost bizar fiindcă ăla a stat la semafor în spatele lui şi înainte să se dea verde a plecat, a intrat în el şi, cu viteza unui Cielo, a tăiat-o; Nil are varianta că dacă cel care l-a lovit era un big boss sau familie de big boss atunci poliţia îl acoperă şi zice că e număr fals (ceea ce e foarte posibil); pe de altă parte dacă era big boss sau fiu de bb nu fugea că ştia că iese basma curată; nu cred să aflăm; discutai io cu Vik, sunai la Florin (dormea, aşa că am vorbit cu Ancuţa şi i-am zis că sun când mă întorc de la piaţă); plecai sper mai târziu decât zisăi; când să ajung la ea...să mor. zice Gabi să intru, Mări era pe canapea nemişcată; io să mor din nou; de respirat respira, dar nu mişca; Gabi, mai să leşine; io de colo să chemăm salvarea; Gabi dă să o ridice, nimic; dă-i cu apă, cu masaj; stătui aşa şi nu ştiam ce să fac; Gabi cred că o suspectează că face faze aşa din teribilism; nu pot să ştiu; culoare normală avea (vorba lui Gabi); nu ştiam ce să fac, să stau, să plec; Gabi deja se enervase; până la urmă frumoasa din pădurea adormită se trezeşte; o întreb io de colo dacă a mâncat; nu mâncase, nu dormise, mirosea a alcool de la o poştă; normal că i s-a făcut rău; i-am zis că o chem la ardei umpluţi când vin de la piaţă; plec. la piaţă alt coşmar; mai bine car ca un hamal de la Galaţi, da’ la big nu mai vreau! Un furnicar de ţigani şi de hoţi  de mi s-a făcut rău. dau un ban dar stau în faţă; era să mă iau şi cu dobitocu de hoţ de la cartofi. în sfârşit am găsit piatră de călcâie; am căutat de mi-a venit rău şi nu am înţeles de ce nimeni nu avea; era una singură în toată piaţa.

i-am zis io, s-a dus în America să citească ziarele româneşti şi să facă politică.

am ajuns sclava Isaura, dar mă fac eu o lady imediat.

auzi că aţi pierdut procesul.

latră Bulă, staţi aşa (pauză)

(intrare furtunoasă) gata!

fusă-i la teatru; pantomimă Dan Puric (staţi să iau programu’)

(intrare timidă) „Toujours L’Amour”: Dan puric şi Carmen Ungureanu

expresivitate, haz, dificultate din simplitate; auzi că zice Guy ce simplu e; he, he, he, de-ar şti el numai cât munceşti la un charleston (exact dansul meu din şcoală); complex, 4 ani de facultate într-un spectacol; mi-a plăcut tare mult (la muzeul de artă, palat)

spectacol la intarea în Hilton (după show); în vitrină Marilyn Monroe (sau cum s-o fi scriind) şi fotografi şi fani care să ne ia autografe; exact ca la Oscar (noi fiind vedetele); costumaţi de început de secol; cu aparate foto de atunci; demenţă totală!

a fost cocktail la început, spectacol, intrare triumfală şi...”80 minutes around the world” (partea a 3-a), mâncare din toate colţurile lumii; la indieni fu coada cea mai mare – nu avură gulabe: mâncai puţin de la indieni, 2 prăjiturele,1/2 dintr-un pahar de bere, 1 gin tonic, saxofoane, piane...se făcu de 10 şi începui să mă gândesc la Bulă, aşa că o tăiai.

azi am misiune de semi-mamă; mă duc să iau caprele de la şcoală şi le duc la cursul de computatoare; sunt tare mândră de misiunea mea; pe la 13.30 le duc lângă Scala şi ies cu colegii la crâşmă.

mâine începe spectacolul cosmic al Leonidelor căzătoare. în 17-19 noiembrei astronomii se vor afla în cabana Lucian Blaga de pe Valea  Frumoasei.

La Gioia 5 exemplare (sau mai puţine adică 2?) Milarepa 2 ex Sanskritikon 1 ex Baudelaire 2 ex Orientopoetica 2 ex ajung astea? faxul la ILR a fost trimis la ziare luni dimineaţă vă pupă şi Cora şi mămuca ei.

Viena reduce costuri, reduce personal; rămânem fără bogdani şi-s super tristă.

vine Bush; nu se mai circulă cu maşinile prin anumite zone din centru, autobuze deviate etc. e nebunie, o să trimitem luni pachetul.

cam nasol la noi la operă; cântat meseriaş „Bărbierul din Sevilla”; unu’ a fost de toată jena. tot străinii sunt cei mai tari.

citesc Alchimistul lui Coelho şi îmi place; Fish zicea că reciteşte Insula din ziua de ieri a lui Eco.

ai calculator performant; se pare că ministerul se va implica mai mult probabil şi cu alte clădiri; se pare că se face o remaniere de guvern.

aşteptând io să văd dacă mai apăreţi, m-am gândit să nu stau de pomană, aşa că iată: Bulă n-a mai făcut convulsii de când aţi plecat voi; făcu într-o seară după ce aţi plecat şi vă zisăi io atunci; cel puţin n-a mai făcut cât am fost io acasă că nu apuc prea mult pe aici.

libertaea lui JS Mill era la bibliotecă; mi-o aduce Măriuca deseară; problemă mare cu ea, nu ştiu dacă o mai ţin alea.

nu mai avem de ce fi discreţi cu dept-ul, dimpotrivă; nu eram busy, eram aici şi scriam; vă spun şi vă tot spun că merge greu, că merge prost de tot şi nu vreţi să înţelegeţi; spunem şi-n dept că ne ducem, o facem fericită pe Vibha; nu ne revenim de emoţie; zi-ne ceva în plus, indienilor ceva, că doar nu ne citeşti, îţi scriserăm o ţâră, avem vreo 10 minute, mai ales că te laşi greu, eşti prinsă, doar nu-ţi face romtelecomul alte fitse; Dragoş ne-a scris ca un scenarist român în America; poate ne citeşti tu dacă tot nu ne răspunzi; te trezim din somn da’ ne mai şi răspunzi; fu înţepenit, scriu mereu dar merge prost, azi dimineaţă nu a mers deloc, acum veniră toate de la voi.

au depus azi recursul la curtea supremă.

mă părăsiră toţi şi rămăsei solistă; mâine dimineaţă mă duc să îmi depun formularul pentru concurs la usaid la ambasada americană; mîine se fac şase ani de când am primit primul e-mail de la Tho şi poate că asta o să-mi poarte ceva noroc (ar fi o super coincidenţă) să fie 9 decembrie ziua bună pentru relaţiile mele cu America.

la prânz mă duc la bibliotecă să mă văd cu editorul să-i dau cecul şi seara merg la concert Andrieş, miercuri am zis că merg cu Tana şi cu Anca la concert Bănică. e frig rău; azi au fost -8 şi mâine tot aşa o să fie; a venit iarna şi e ger, mâine o să şi ningă.

vineri am dat party mare la birou că sâmbătă a fost ziua lui Guy şi vineri era ultima zi a bogdanilor; i-am luat şi lui Guy o sticlă de vin şi o felicitare pe care i-am scris: la anul şi la mulţi ani să trăieşti să ne dai bani; a fost fain. băieţilor le-am luat câte un coş de paie de la MTR pe care l-am umplut cu vin, bomboane şi tot felul de fructe şi câte o super cravată; am stat mai mult de două ore cu toţii acolo şi m-a întrebat Guy cum e fără voi şi am zis că greu; m-a întrebat dacă e greu de singurătate şi io i-am zis...greu cu facturile: dar tot n-o să se simtă.

marţi vin canadienii (Ramo şi Vas) şi sper să ajungă şi pe la mine cât de repede; ştiu eu că ei o să zică să mă duc în weekend la Piteşti, dar io mă mişc mai greu;vedem noi. am trăit să zic şi asta, că mă mişc mai greu. poate îl păcălesc pe Florin şi mergem cu maşinuţa lui că e pe motorină şi consumă puţin. să plecăm duminică dimineaţa şi să ne întoarcem seara; negociez şi văd ce iese.

vin la voi

mai staţi cu biletul ăla să vin şi eu

săptămâna viitoare o să-i spun lui Guy de concediu; nu e mult, o săptămână; azi am avut o super zi: am depus formularul, am primit veşti de bani şi vin la voi, vorbirăm, îmi scriseră băieţii veseli (Tho şi Fishu), mă văzui cu Nil, Lou şi Vik şi plănuirăm de Crăciun la mine; acu’ o să-l sun imediat pe Florin că a leşinat (pe bune) azi la dentist.

am fost la aeroport şi îi văzui pe canadieni; plecară în graba mare la Piteşti; m-a adus Simona cu gagiul ei acaă; fură drăguţi.

Muntean nu răspunde; unde ai zis că lucrează Kiki? paşaportul îmi expiră pe 6 februarie; concediul a fost aprobat; acum paşaportul; iau o sticlă meseriaşă de vin deseară şi mâine dimineaţă mă duc la comisarul Bărbuţă; mor de emoţie.

luai un super vin; am emoţii mari de tot; dacă-mi iese sunt happy; am luat şi procura ta, mumă, să întreb de pensie; e bun e-mailul către Kiki; l-am primit greu, cred că n-a mers e-mailul o vreme; nu mă lasă românii să plec din ţară dacă nu e valabil paşaportul 3 luni de acum încolo; parcă am fost venită din lună de nu m-am gândit.

am rezolvat cu paşaportul.

au luat-o toţi razna; mă fac psiholoagă, cred că mi-am ratat cariera; Nil, Florin, Per, Vik, toţi au probleme; toţi au venit la mine; găsesc cadavre când mă întorc de la voi; azi a pus capac; a fost o super zi; aş vrea să vă povestesc aşa cum trebe dar parcă nu pot aşa de repede şi aşa de clar; e o perioadă foarte agitată; io care mă implic în tot; pleznesc; sunt ca tata şi ca fishu’ abstractă. mi-am dat seama că sunt prietena ideală; Guy devine, încet, încet subalternul meu...

netul e altceva decât viaţa reală; câte lucruri poţi să spui pe net şi nu le poţi spune face to face; vine Florin imediat că să nu mai dăm bani pe telefon; mă depăşeşte situaţia, situaţia sentimentală a tuturor din jurul meu; au luat-o razna; Nil se ceartă cu Denisa, Florin divorţează pentru o idioată (zic eu), Lou e paranoică, Gabi (a lu’ Per) abia a plecat de la mine şi urmează... nasol de tot; mâine cec, piaţă, mâncare, curăţenie, Bulă, engleza cu Anca, Florin, Gabi... nu-mi ajung 24 ore; vin la voi şi la elefanţi şi-mi trece; I need a holiday; ce să-i iau lui auntie? mă gândesc mereu la ea; să nu fiţi geloşi că şi la voi mă gândesc mereu (ca dovadă); dar o să retrăiesc o parte din mine... Maitreyi; mi-a zis mie şi Anca Mateescu că atunci când nu a mai stat cu ei o vreme erau perfecţi; sper să nu mai fiu scorpie dimineaţa; eu nu vreau, nu ştiu ce mă face aşa că îmi dau seama, dar parcă nu mă pot controla; beau prigat de vişine şi e bun; tata l-ar fi devorat; eu beau la el de cel puţin o săptămână şi cu ajutoare gen Răzvan (cel fără probleme, cum zice Bob Marley „no woman, no cry”).

mă dau jos de pe net; v-am speriat? hope că nu; dorm şi-mi trece; a fost o zi agitată şi până nu văd paşaportul şi viza nu mă calmez; Popeasca pleacă mâine la Constanţa (parastas), vorbii cu ea azi; d-na Gos aproape că plânge de fiecare dată când mă vede; nu avusăi timp să povestesc tânăr şi neliniştit; nici Popeasca nu mi-a zis nimic; o pun să scrie tot înainte să plec, că aşa a zis; şase, vine Bulă! nu intra aici; azi dimineaţă la 6:30 ştergeam căcat...facem Christmas party luni seara.

mâ râsei de ce vă scrisei, aproape să nu dau send; să nu vă şocaţi; I’m ok; singura lucidă şi cu picioarele pe pământ (nici eu n-aş fi crezut).

ăsta e avionul; din păcate ajung în toiu nopţii; vă scriu mai târziu după ce mă trezesc.

de la americani nimic şi nici nu cred că voi mai primi ceva. poate că nu au avut motiv să mă respingă, dar nici motiv să mă angajeze că aveau aranjat. nu ştiu ce să cred, dar nu mă aşteptam la aşa lipsă de profesionalism şi de maniere (o scrisoare de refuz măcar). i-am povestit şi lui Thor, dar văd că nu mi-a răspuns. i-am scris un e-mail foarte lung şi i-am trimis şi poze până i-am blocat căsuţa poştală. s-o fi supărat.

mumă: please, cum se face lintea?

tată: scrie şi la fată cu perfectu’ simplu, please.

ne deconectăm de la Viena şi o să avem altă adresă; dodiile sunt gata; mâine la 10 iau taxiul, mă duc la indieni, aşteaptă taxiul, mă duc după dodii, mă aşteaptă iar şi mă duc la birou. mai am o oră şi plec; anemică reţeta aia de linte; ce mirodenii pun în ea? ninge iar toată ziua a nins.

I hate flying! ca autostrada Buc-Piteşti; se strică pe zi ce trece; juma’ de oră din 2h ½ ne ţinură numa în dansuri. râdeţi voi dacă vreţi, dar mie tot nu-mi place pe acolo pe sus. luai o bere matinală; toţi ăştia din jurul meu beau coffee. aglomerat Schiphol-ul ăsta ceva de speriat; pilotul ne-a cântat, tipul care serveşte aici fredonează şi el; veseli olandezii ăştia zburători! Capitala noastră dragă se vedea mai ceva ca New York-ul de luminată, mai ales pe strasse; la Amsterdam mai slăbuţ ca la noi cu luminile; un turn înalt, luminat frumos şi matinal lucra de zor şi fumul nu mai ştiai dacă-i fum sau nor; până acum nu am mare lucru  de spus că nu făcui nimic în afară că mă stresai, mă duru stomacul şi pic de oboseală; să-l văd pe următorul; Bulă, săracu, nu-i pot scrie, da’ parcă-l văd plângând că îl lăsai în urlete dimineaţa; i-aş fi dat eu un nas dacă nu m-aş fi gândit că în schimb pot primi dinţi; acu’ vreau doar să ajung cât mai repede într-un pat, but still long way to go. românicii, ţărani ca în expres, îi vezi din avion. I love klm (indicaţii de regie: pe ton dulce şi tandru), but i hate flying (strigăt de disperare)

pupat pe toţi şi aşteptaţi continuarea, hopefully tomorrow

a sau n după caz

mă aşteaptă scooby doo şi un film indian ca să intru în atmosferă; dacă-i 747 bagă şi un jazz (cică numai pe 747 ai şi canal de jazz); dacă făcui greşeli să ştiţi că e de la berea matinală şi de la timpul scurt şi scump.

dragilor m&t, iaca să nu mai fiţi disperaţi, că nu rămâne nimeni acolo; Irina e un geniu, a şutit un loc pentru tine; mai eşti? ? nu îţi ia nimeni locul ăla, e al tău, e păstrat numai pentru tine, ce sens are să-l cumperi acum? dacă începe războiul şi e pe nasoale rău poate plecaţi mai repede, alo, se aude, e cineva la capătul celălalt? fraţi români, au aţi devenit hinduşi, musulmani? io am zis clar că să nu cumpăraţi nimic.

alo, Bucureştiule, here I am, hi, am răspuns, interviul de dimineaţă fu de pomană că erau unii ciudaţi, aştept peşti mai mari, am depus cv ieri la comisia UE în România, dacă nu mă vrură americanii, poate mă vor europenii; firma are acum doi angajaţi; cei drept, nici noi nu suntem mulţi.

acum veniră Vik şi Lou să jucăm un bridge.

*

Venim de la familia Gupta. Mâine seară ne-au chemat la puja, că e lună plină. Fata lor s-a măritat în Bangalore şi are o fetiţă, iar Ashesh este boss la bancă, are 2 băieţi.. Cred că Ashesh are un singur băiat. Am vorbit la telefon cu Sisir şi cu Susmita, Laura e în Spania. Una din fetele Beteille-lor est cu job în Bombay. Fata Urmilei a murit de rinichi. L-am găsit pe uncle Trikha la Physics, dar era frate-său. Te sărutăm cu drag şi dor, cum spunea Brâncuşi, că ne gândim la tine şi când mâncăm banane sau mirosim iasomie, că mă-ta e cu ceapati. PS. Gupta dă seminţe.

Diwali e în 4 noiembrie. Am trecut la planul B: vom sta un an de zile (universitar, cam şase luni) şi vom veni la trebile noastre.

Când am decolat, mama se uita pe geam să vă vadă dacă ne vedeţi. În nici o oră, aterizam la Istambul. Cum am ieşit din burduf, un nene ne-a luat paşapoartele şi biletele şi dus a fost cam o oră. Noroc că şi avionul următor a întârziat tot cam pe-atât. În sfârşit, am fumat cu îngăduinţa unui poliţist de a da pe jos scrumul într-un colţ, iar apoi ne-am dus la poarta 208 (nu nouă!) Acolo, ca să mai trag şi eu o pallmoală – nu era voie decât la bar, da’ numai dacă consumai ceva, am zis că bine iau şi eu o cafea, dar mi-a cerut doi dolari jumate. Mi-am zis că nu pot să dau 80 mii pe o cafea şi-i arăt pe unul care fuma acolo fără nimic pe masă. A zis, bine, şi m-am dus şi mi-am aprins ţigara. Abia am terminat-o şi, zic eu, ia să iau o apă, ca să avem pe drum – costa un dolar şi aveam. Mi-am mai aprins apoi una şi trag un fum şi-l văd pe tata că pleacă fără mine. Sting ţigara preţioasă, o bag în buzunar, umflu sticla cu apă şi fugi după el. Să ţi-o spun, că şi-n Otopeni, s-a dus la bar, s-a aşezat lângă masa unuia singur, a scos ţigara şi ăla i-a aprins-o, ea a zis mulţumesc, el a zis că o doamnă nu mulţumeşte. Am ajuns în Dubai nici nu ştim când. Mamă-ta turba. I-am cerut voie până la toaletă, la întoarcere a dispărut. Când s-a întors de unde de neunde, a zis, patru am tras, una după alta. Până la urmă am găsit smoking-room-ul, care m-a făcut fericită. Şi iar ne-am dus la poarta 18 şi ne-am urcat din nou în alt avion tot atât de masiv precum cel dinaintea lui. Bineînţeles că nu ne-a aşteptat nimeni. Am luat un taxi. Avem două cipkalii, nu prea mulţi ţânţari, dar de ajuns, şi un zid  cu igrasie. M-a sculat tact-o la 7, ca de obicei, da’ n-aveam ouă să-i fac, aşa că ne-am dus jos şi am mâncat omletă de-aia de ai zis tu că-ţi place. Mie mi s-a părut cam iute (30 Rs bucata). Mama a dat buzna în micul oficiu profesoral SK Trikha, vociferând, uncle Trikha, uncle Trikha, ăla se ridicase în picioare, dacă nu şi mâinile, păşisem şi eu, mai puţin terifiat. Mă uitam la el, mustăcios şi mai alb la părul rărit decât îl ştiam acum 25 de ani. Ne-a oferit loc şi, calm, ne-a intimat că ştie despre ce e vorba, dar că el este fratele mai tânăr al lui Sudesh. Cândva, ai dat tu, tată, buzna, tot în biroul lui, căutându-i fratele, aşa, ne-a spus, a dedus cine suntem. A continuat, mai trist, uncle se pensionase, mereu separat de auntie, fata lor murise de ceva la rinichi. Când ne-am întors am luat lunch-ul, după care eu mai sufăr şi acum, mă ustură toate alea. Am luat rice, dal, mâncare cu brânză şi sos iute şi lady fingers foarte iuţi, în tăieruţe, iaurtul i l-am dat lui tata şi rău am făcut, dar asta este. Gupta a venit şi ne-a luat cu maşina la el, o sută de metri, pe Cavalary Line, cam cât pân’ la Straja. Am pătruns într-o curte cu palmieri şi gazon cum îţi place ţie. N-am intrat în bungallow, am rămas pe iarbă, am servit ceai cu prăjituri aduse de diverşi din Aligarh, Bangalore, unde s-a măritat fata lor, Simla şi Delhi, toate foarte bune. Le-am arătat pozele tale. Fiul lor, Ashesh, are leafa de 20 ori mai mare ca a lui tată-său. Ea nu vrea să stea nici cu fata, nici cu băiatul, doar cu d-zeu şi cu bărbatu-său, că suntem conştiinţă pură. Să-ţi mai povestim o piesă servită. Ne-am dus să schimbăm 20 dolari la banca universităţii, coadă şi pe din afară şi pe dinăuntru. Întrebînd din om în om, am ajuns la etaj la un birou unde se schimbau bani. Acolo era un tânăr clerc foarte deştept şi plin de el, care a dat nişte registre jos de pe scaun  şi ne-a poftit să luăm loc. I-am pus pe masă dolarii şi pass-ul, el i-a băgat în buzunarul de la piept, să nu-i ia fan-ul şi s-a apucat să scrie în vreo două-trei registre cu mâna, apoi ceva la calculator, apoi a completat iar cu mâna alt bon şi l-a dat vecinului de la alt birou. Acesta a luat şi el banii şi i-a băgat în buzunarul de la bluză şi ne-a dat o fisă (token). Un chokidar a venit cu bonul şi cu noi la parter şi de la un ghişeu ne-au dat 950 Rs. Am avut noroc că n-a trebuit să stăm la vreo coadă, deşi până cei doi au completat cu mâna mulţime de chestii, chiar şi la computerele de pe mese, tot a trecut mai bine de o jumătate de oră. Cred că erau vreo 9 ventilatoare în biroul ăla şi în jur de o sută de oameni care la coadă care la birouri. Maică-ta a sărit pagini din ciornă, povesteam puja de la Gupţi, cu detaşarea de corp şi iubirea de suflet-dumnezeu.

Pe Esha o sunăm după acest e-mail, n-am găsit încă telefonul Lilei. Am bâjbâit după pâine şi n-am găsit. M-am uitat după ce-ai zis să-ţi cumpăr şi n-am văzut. Cu totul alte chestii, respectiv sandale cu tălpi înalte, un fel de papuci turceşti, McDonald’s etc. Bine, că am fost atât de obosită că n-am avut putere să mă uit, numai din fuga ochiului. Şi o înghesuială de nu se poate, n-ai să creză. Kirori Mall College şi celelalte păreau închise.. Am luat încă un threeviler, ne-am dat jos la pamierii tăi de unde am luat pâine şi brânză feliate de la un chioşc (10 + 48 Rs) şi ne-am dus acasă (aguesthouse). Trebuie să-ţi spunem şi de flori – flocişoarele roşii (ciclamen) în primul rând, ca nişte pensulici înfoiate, despre magnolii, buganvillea, palmieri, veveriţe, cipkalii, maimuţe obraznice. Află că a început metroul în 2001 şi se va termina în 2021, va trece pe sub Mallroad, dar acum a deviat toată circulaţia pe Chatra Marg şi alte străzi, parcul maimuţelor, de este o adevărată aventură să traversezi. Am fost la puja celei de-a patra zi a lunii pline, când nevestele postesc şi se roagă pentru soţii lor. D-na Gupta tot aştepta să apară luna ca să ne pună la masă. Pe noi ne serviseră cu câte ceva. Ea ne-a introdus în doctrina guru-ei ei, Kishori mata ji, a cărei fotografie, deşi a unei bătrâne, iradia frumuseţe şi sfinţenie şi parcă se uita la tine din orice poziţie ai fi privit-o în ochii ei albaştri! Ea susţinea că e un avatar al lui Sita-Ram, Radha-Krishna, că încă de la 7 ani a intrat în samadhi, acum având 74, cu ashram în Faizabad şi Ujjain. Când Ashesh a avut un accident grav de motocicletă la 18 ani, dzeu a adus cel mai bun dr din Asia care l-a făcut ca nou după ce oasele îi fuseseră zdrobite miş-fărâmiş. La ora asta, detaşarea propovăduită de Gita o animă cel mai mult.. Mi-a spus sfânta că mă învaţă şi pe mine să gătesc, chiar şi gulab jamale. Deşi am mâncat noi, cu gândul la tine, poate ai mâncat şi tu. Murim de dorul tău şi înviem, ca-n Gita.

Doi studenţi din Beckett insistă să pornească a doua asociaţie culturală indo-românească (a studenţilor). După masă, şefa mea, Vibha, ne-a adus un cec de 10000 Rs care va fi reţinut din salariul pe primele două luni. Apoi a venit Vinod, cum îl ştii, dar cărunt şi cam surd, cu nenumărate pisici şi teorii. Frate-său, venit din Germania, îl bate ca pe sacul de box şi el „tolerează”. Are câteva teorii geniale, despre decodarea alfabetului lui Ravana de pe nişte plăcuţe de litere-cai, după care datarea Ramayanei s-ar face mai devreme cu vreo mie de ani. Când s-a abătut şi Ashok, Vinod s-a luat de-o parte cu mama în teorii. În Orissa, ca să nu mai scuipe domnii pan (betel) pe pereţi, şefii au zugrăvit primăria cu sfinţi şi nu mai scuipă nimeni, se roagă. Nici hoţii nu mai fură, că l-au pictat pe Jaganat şi au scris ceva gen „te văd, te văd”. Tot pe acolo, sau parcă în sud, profesorii s-au organizat în coruri şi merg pe la case să cânte veniţi la şcoală, veniţi la şcoală, le dau haine şi potol (corn cu lapte) dacă vin.

Am deschis joint cont, „either one or survivors” – cu cele 10000 Rs aduse de Vibha. Mă-ta a văzut în registru vreo trei amprente în loc de semnături. Am făcut pozici cu flocişoare, palmierii tăi, maimuţici, strecurători modernizate, bouganvillea, căutând în acest timp un general store din creierii Platei, pe care, normal, nu l-am găsit. Noroc c-am luat iar brânză cu pâine şi nişte scumpeţi de biscuţi de am dat peste o sută... Ceasul nostru cântă numai două posturi indiene, unul mai dă şi vestică, încolo, am început să învăţăm filmi gane. Cum a intrat Vinod, mi-a spus: în România a ieşit o lege că nu e voie să vorbeşti englezeşte în public. Sperăm că ai bătut la bridge. Nu uita nici de întreţinere, telefon etc.

Mama a gătit ghiveci cu tot ce-a avut, cartofi, ceapă, dovlecei, guawa, conopidă, vinete, roşii. Orez n-am făcut că era cu gărgăriţe şi am dat aproape o sută pe el. N-am nici instrumente de bucătărie. Oala de presiune nu merge. Masale n-am avut, decât sare. Janeii se întrec cu menele, care-i şi imită. Azi, când găteam, o maimuţă se plimba pe balcon după ce răvăşise coşul de gunoi şi portarul o fugărise cu bâta. Eu am uitat ce cald e să găteşti la două focuri într-o bucătărie jumate cât a noastră şi mă certam tot timpul cu ăştia că n-am de nici unele cu ce să gătesc, nici o sculă. Mai bine luam tuciul cu mine. Ne-am luat ceapali şi nu putem umbla cu ei. N-am văzut sandale de care vrei, poate numai din plastic, nimic din ce vrei tu. Ne-om duce când plecăm la vreun emporium. Parcă nu mai e Kamla aia, numai plastic şi kitchuri şi nu găseşti dacă vrei ceva anume (un cuţit de zarzavat, un ac, o aţă). Am venit acasă rupţi şi sastisiţi. Tată-tu s-a culcat de foame şi cam vreo trei ore am fost eu gata cu mâncarea. Să fii atentă cu frigul, să te păzeşti, că n-avem cum să te ajutăm.

Azi-noapte n-am dormit de dorul tău. Acum două nopţi, tată-tău se uita la lună cu gândul la tine.

Ne-am bucura să vii, dar doar dacă nu-ţi iese Parisul. Aici nu mai este nimeni din prietenii tăi, doar babalâci şi nici ăia că s-au mutat, iar ca să pleci de nebună de una singură printre toţi bandiţii, violatorii, şmecherii şi hoţii, nici nu mă gândesc să fiu de acord. Toţi sunt pe ciupite şi pe apucate. Ştii tu că dacă eşti străin eşti bun de jumulit. În ce priveşte apa, au nişte filtre instalate jos, de la care luăm, că nu putem fierbe încă, n-am în ce.

Furăm în Kings Way Camp. Mai cool ca-n Kamla. Cam cum era pe vremuri. S-au făcut ceva case noi ca pe Niţu Vasile, Beauty Parlour, Fitness, sute de shopuri numerotate, uite aşa ne aşteptau chininele, masalele, ustensilele, acele şi aţele. Mama desena tot ce vrea şi sfat primea cu happy diwali la ea. La Charminar (şi mai mici, cam cât jumătăţile lui tataia) am inventat eu (m) un spitz dintr-un pix, că sunt fără filtru. Popeştii să termine cu zugrăvitul până-n primăvară să nu zică iar că n-au timp de canastă. Ne chemară pe 29 de ziua naţională a Rom. la Imperial Hotel, n-avem bani de dus.

Păcat că nu mai mergi la Paris. Ne-ar părea bine să vii la noi. Pe e-mail a venit o felicitare de la Mittal din Singapore, poate o citeşti tu şi ne faci caz. Nu ne-ai scris după telefon, probabil ţi s-a părut totul clar, mai aşteptăm completări din atmosferă. Îmbracă-te cu pantalonii şi du-te la d-na G. Şi arată-i unde nu-ţi vin bine că ţi-i face.

N-am dormit toată noaptea din cauza bubuiturilor, ştii tu cum e. Ne-am tot uitat la artificii până când nu s-a mai putut zări din cauza fumului. Din păcate, n-a fost ca în compound, ne-am uitat numai de la distanţă. Nu se mai zărea nimic, nici la cinci metri şi nu mai puteai respira. Noroc c-am ţinut uşile închise că mă sufocam nu alta.

Le scrisei, diwali fericit. Pe rând, pe rând iscăliţi se făcură 14 – tot îi citisem mumei azi-noapte un sonet despre iubita lui Christos, s-o mai feresc de urletul crackerelor huind şi prin ziduri. Nici o fată, ei mai aşteaptă – şi eu, că pentru una rămân în clasă câţiva şi-i duc până la examen în martie. Le-am spus că dacă manualele ce le am sunt pentru studenţi străini, ei nu sunt străini, eu sunt străin, dar şi de pe aici, aşa că avem o limbă frumoasă de învăţat, ca hobby, spirit, business, tot. Astmaticii fuseseră trimişi fuori gioco, de camera de gazare-Delhi.

Ne-am amintit ce mult îţi plăcuseră luminile în copilăria ta la indieni. Vremurile din D4 sunt duse. Parcă numai noi am rămas de atunci. Azi 6.11 fu procesul la Apel, acolo. Mai veniră în clasă trei – şi o fată, Aruna, gata, o să iasă planul. Mama s-a apucat de jurnaldedelhi, cu alfabet neromânesc, fierbe, ai uitat să-l pui. Azi ne-au reparat dulapul cu igrasie, ne-au schimbat robinetul, au pus zăvoare la uşă, ne-au adus pături, să nu-ţi vină să crezi. Primii doi nou-veniţi erau mari farmacişti şi ne-au zis să luăm trei zile la rând chinine şi gata, ca un „curs intensiv de română”. Obişnuiesc să merg la clasă printre palmierii tăi înalţi. Tata face piaţa, că e cam departe, eu stau în casă şi f. muşte. A sunat Satyavrat. Altul căuta de la bijili. Viaţă de aventură. Abia aşteptăm seara să venim la e-mail.

Prof. Shastri ne-a adus opt mere într-un coş. Nu uita de abstracts, de trimis imediat la Florenţa, fie prin poştă, fie prin e-mail. E urgent. Nu trebuie întârziat. Prinsă de atâtea daraveri, ai putea omite acest lucru foarte important pentru cariera noastră ştiinţifică en famille. Janeii nu ne lasă în pace, se strâng şi se cheamă cât să nu dormi. Grădina te aşteaptă cu veveriţe, palmieri şi bouganvillea. Locurile nu s-au schimbat, doar oamenii s-au dus care încotro şi au venit alţii la rând. Când vii tu, scapi de ger şi dai de multe amintiri. Credem că va fi o experienţă bună, de întâlnire cu tine însăţi şi cu noi, pe locurile unde am fost şi fericiţi.

Eşti ca the knight of cups, gata la distracţie. Lucky number is 2, good colour is peacock blue. Te-am visat azi-noapte, întâi ştiam că eşti prin preajmă, pe la 4 a.m. m-am trezit, am scris ceva în camera cealaltă şi am aţipit iar, fără mama cap în cap, eram tot eu pe la un etaj şi, pac, te văd ca pe Gioconda – ai venit mai devreme? Şi tu cu acel zâmbet  aprobai, o văd pe muma la parter, a găsit vreo ocazie? o întreb, gândindu-mă la Irina KLM.

Fuserăm la Satyavrat cu Usha lui în Defence Colony, apt. cu poliţist, şofer şi bucătăreasă tineri, multe diplome şi medalii (a din Oradea niet?) în vitrine.Ne-au dat rice cu lobia, dovlecel, brânză mater şi câte un gogoloi şi juma de gulab (nimeni n-ar da reţeta). Am discutat mult despre Kalidasa. Te aşteaptă şi ei.

Laura e în Florida, Dante la Chicago, Goethe lângă noi, că nevasta predă la Miranda House.Pe Sisir îl supără astmul şi nu poate veni mâine la functionul de întâmpinare a noastră. Şi Satyavrat a plecat la Ujjain, o să vină Usha lui. Îi citesc Platei din Kalidasa, nici n-ascultă, nici n-adoarme. Ar fuma şi n-are ce. Din Vede, pe rupte. Sosesc până la Curtea Supremă.

Bravos cu Leonidele. Îi cunosc pe cei de la obs. Cluj, am scris o piesă pe la ei, cu teori. Margaret Chatterjee a fost prima la aprins cele şapte fitile ale opaiţului vedic – şi noi câte una – plus Indranath Chaudhuri şi alte somităţi prieteni. Ne-au tămîiat 10-15 vorbitori, am vorbit şi noi. Parasnis sau altul a zis că poate readuc cursurile de română la gloria din tinereţe. Vinod a zis bine, dar s-a bâlbâit şi a uitat de Nana şi mama, de s-a scuzat la mine, iar pe amândoi şi pe mai mulţi apoi ne-a făcut praf cu o decodare-inorog a unei inscripţii de pe Indus citibilă Ravana în 2000 BC, deci prior to Ramayana pe care bârfitorii o întineresc deja ca fiind abia din 500 BC. Ai fost colegă cu fata arheologului Bathacharya, a amintit maică-sa în speech şi s-a conversat cu muma – a lor se mărită cu un arheolog, aia e şi fata ca tata (al ei). Rugăciunea o cântase o doctorandă din Mauritius. Şapte lumini în sfeşnic rotund, din Vede, din Tora. Mama poza în draci. A vorbit mai întâi fostul visi al univ. Lucknow, apoi I. N. Chaudhuri, în hindi, care a spus că ne-am întors acasă, că suntem şi români şi indieni. Margaret a făcut caz şi haz  că mare scofală a fost pa Chattra Marg IAM Eminescu, şi repeta, Miahi Eminescu în Chatra Marg, asta mai e una. Muma o sorbea din ochi şi aparat de mult ce-i plăcea de ea. Vinod a fost exact, că sunt a cincia oară în India, cum ne-am cunoscut, ce-am lucrat etc. Parasnis, de la dept., unde predau, s-a mirat că am lăsat o slujbă înaltă pentru o predare elementară şi a sperat, cum ţi-am spus, că voi aduce cursurile de română la gloria de odinioară (aşa s-a exprimat el). Au mai vorbit şefi şi poeţi, unul a recitat un ghazal despre ce este zindagi (când te uiţi în ochii unei gazele vezi ce e), pornind de la o întâlnire pe vremuri cu mine, nepieptănat şi bărbos. Eu am vorbit la obiect (muma şi mai şi, că nu e, a zis, mare vorbitoare, dar a mers, doar şi primise public un bouke), cum dacă prima oară om fi venit din accident, acum am ajuns aici din opţiune, asta ne e karma/soarta, le-am povestit ce am scris, cum se învrednicesc tinerii noştri în indianistică, le-am spus că nu sunt indologist, că sunt indian, scriitor român. Pacore şi gulabe, ceai, conversaţie.

Teoria mea (t) este că vei fi câştigată şi dacă vii şi dacă nu vii. Dacă vii, retrăieşti atmosfera copilăriei tropicale, fie şi fără compania zburătăcită în lumea largă, cu excepţia trio-tribului nostru întregit şi aici.; poţi redeveni pictoriţa-scriitoare de atunci-acum, ne fericeşti pe noi, pe mama şi cu nişte integrame şi brichete. Dacă nu vii, pui banii în celălalt buzunar şi zici că ai scăpat de cine ştie ce mizerii hepato-malarice şi Paris te cheamă, dacă nu Chicago, Arizona, Londra, Peoria.

La Kurukshetra ţi-ar fi plăcut templul unde a predicat lord Krishna Gita, templul Birla cu Gita scrisă în marmoră, templul lui Shiva pe o insulă în lacul Sarovar unde Brahma a creat lumea, Jagganath, gurdwara, biserică niet, pink-pink. Statui din Mahabharata din marmoră, teracotă, bronz pe artere. Campus mai ceva ca-n Delhi. Muma îşi cumpără fund, pe când eu ascultai învăţăturile lui Kuru preluate şi de Buda.. Şi-a mai luat un făcăleţ de făcut ceapati, o linga, o lingură şi o spatulă şi o cobră pentru incensuri (sunt pentru tine). S-a revanşat Satya. Lunch la g.h. – era şi min. de finanţe. Muzeul Krishna şi „Panorama” (efigii, lumină-sunet-picturi-manechine natur etc., cam ca-n Hankock, la cucurigu, în Boston, dar pe scară mare, de Bolywood. A zis muma că e cazul să ne schimbăm părerea, case noi, albe, curate, Haryana (stat) cu peisaje memorabile, reprezentanţe străine, Ford, Toyota, Daewoo, tot ce vrei, hoteluri de ne-am şi pipişat la concurenţă cu titularul, maşini-răcnet, jeepuri cu geamuri negre răsfrânte pe acoperiş şi alte eleganţe, camioane, vaci, tractoare, căpiţe, eucalipţi, buganvilii, lendri, trandafiri, toţi în floare.

În loc de Imperial, m-am dus la o conferinţă despre Maica Tereza la Gandhi Bhavan, unde mergeam toţi trei dimineţile la yoga, şi am vorbit despre România, când am aşteptat-o amândoi pe Maică în Piaţa Universităţii şi m-ai împins în balcon, dar ea n-a mai venit, a apărut la tv cu Petrică Apaca.

Şi noi o iubim pe auntie, nu suntem geloşi: Dacă îi iubeşti pe indieni, ai cucerit lumea. Oricum, tu ţii la destui, inclusiv la noi. Poţi să enjoyezi mocirla înflorită în lotuşi. Te rog pentru nişte integrame mai noi şi mai groase şi o pereche de pantaloni negri de melană. Şi un pic de spirt, într-o sticluţă mică de plastic, să şterg calculatorul de muşte. N-o fi aici confortul de la Londra, dar tu de copil ai îndrăgit prietenia cu leatul tău de aici.. Îţi vei aminti în clipă multe chestii, măcar şi în fostul nostru compound, lângă un bananier la care un băiat te cobzărea în pauza de fotbal. Am tot bunghit bananierul înflorit de voiai să i-l arăţi lui Sergiu. Amănunte s-au schimbat, dar noi parcă am fi plecat ieri. Aşa şi tu la Taj. Tata mai traduce un poem din sanscrită, „Frumoasa unduire”.

La auntie mergem împreună, când vii tu. Pentru mâine, deci, fii tu însăţi, că eşti forte, n-ai care va să zică challenge, plus că încă nu-ţi plâng copiii, nici părinţii, nici măcar pricăjitul ăla de bărbatu-tău, care-o fi. Muma: vino, mamă, că e frumos aici, e soare, scapi de mocirla de acolo (poate nu îţi spun ăia să te duci de la întâi la slujba nouă), auzi janeii toată ziua, cum ciurligăie alte neamuri de păsări, vezi cum zboară fluturii – ieri s-a aşezat unul chiar pe mâna mea venind de pe flocişoare pe care cred că le mai prinzi. Cer senin, nu te lua după mine că zic că mi-e frig, că nici nu-mi mai e de când ţinem ăla toată noaptea în priză (mai avem unul de rezervă la nevoie). Să vezi păsările cum zboară  seara spre cuibul lor două câte două. Să mai facem idilisme. Să vezi ce frumos se vede din balconul de la noi, numai pomi şi tot felul de verzuri cum zice tata. Etc., etc. Pentru auntie caută căsuţa aia făcută de mine, că lumânări se găsesc şi aici – ia totuşi una de la florăria din Brâncoveanu (or fi şi prin casă). Să nu vii prea însărsănată că nu-ţi trebuie mare lucru, ce e pe tine şi vreo două-trei bluze, nici de dormit să nu-ţi aduci că am eu cămăşi de noapte aici – în aşa fel încât să ai valiza goală pentru ce vei lua de aici . Noi te aşteptăm cu bucurie, cu toată dragostea. Doar de revelion poate îţi va lipsi petrecerea şi restul celorlalţi. Îl faci şi tu la întoarcere sau înainte de Crăciun, că noi îl sărim şi pe ăsta fără regrete.

Luxul de la Hyatt te-a lăsat fără Van Gogh. Oare ai fost tu în 2002-2003 în India? Sau oi fi fost la Van Gogh şi n-ai ştiut nici tu? Am sunat la hotel la opt şi ceva, plecasei.

Bine că eşti acasă cu bine.

Trecură două săptămâni de când ai plecat, ţigărarul m-a întrebat azi de tine.

Am dormit amândoi pe pisici negre, muma a visat chiar cum cădea Columbia. Eu am visat labirinte, câini negri (măcar nu pisici) de care ne apărau alţii albi, ca la şah în Middleton.

Tata nu mai are râie, cred c-a fost vreo alergie. O fi de la prea mult iute. Meciul cu Pakistanul, răcnete, dacă pierd e nenorocire, dacă câştigă e dezastru. Cu bani mai puţini te vedem scriind piese şi romane. Tu însăţi îţi poţi inventa job. Scrisul ar fi o alegere ce-ţi mai surîsese în adolescenţă. Fără să treci prin umbră de epoleţi, să trensformi ghinionul în literatură. Din România vin la bursă în India cârduri de fete şi nici un băiat. Nu ştiu dacă merita să venim tocmai aici.

Pentru comunicarea ta Antonioni la Florenţa, tata îţi trimite o idee care i-a venit citindu-l pe D. H. Lawrence. Zice că poţi să adaugi o comparaţie între Blow-up (Londra, grădina, crima) şi capitolul Florenţa din romanul Aaron’s Rod (Florenţa, piaţă, furt).

Ne mai uitarăm la lovidragi, s-au cam trecut, ca aproape toate florile din grădina universităţii.

V

Dansul morţii sau despre diavolul din om.

Căpitanul: „Să fie viaţa ceva serios sau doar o farsă? Dacă e o glumă, poate să fie dintre cele mai penibile, aspectul ei serios e, de fapt, mai plăcut şi mai liniştitor! Şi dacă se găseşte cineva care să ia în sfârşit lucrurile în serios, vine altul şi-şi bate joc!...”

Senzaţie copleşitoare. Nu reuşesc să-mi dau seama ce e bine şi ce e rău, cine minte şi cine spune adevărul, cine este călăul şi cine victima. Dar dacă însăşi problema pusă astfel este falsă? Dacă predestinarea ne transformă în nişte păpuşi ale sorţii, căreia îi place să nască drame? Răzbunarea unora împotriva celorlalţi pare să poarte aura acestei predestinări imposibil de anulat prin revoltă.

Alice: „Iubesc răzbunarea: ea este formă a dreptăţii şi ard de nerăbdare să văd cum va fi pedepsită nedreptatea. În ziua în care aş ierta sau aş iubi pe un duşman, aş fi o ipocrită.”

Tot ea: „Suntem oare blestemaţi? Ăsta ne-a fost destinul? Ne-am aruncat în aer! (...) De ce a mai fost nevoie să umblu cu minciuni? De-aş scăpa de asta, te-aş îngriji, Edgar, te-aş iubi!”

Omul, fiinţă socială, se comportă ca un leu într-o cuşcă: va ajunge să-şi sfâşie semenul de plictiseală, din plăcere sau dintr-o curiozitate diabolică de a face ceva nou, de a se întâmpla ceva, altceva decât până atunci. Poate că Adevărul, Esenţa se găsesc dincolo. Căpitanul povesteşte: „când mi-a fost prima dată rău, am făcut câţiva paşi şi pe tărâmul celălalt. Am uitat ce am văzut acolo, dar impresia a rămas. Şi ea a fost speranţa în mai bine! (...) N-am crezut niciodată că ceea ce am trăit noi, aici, pe pământ, reprezintă cu adevărat viaţa!...Asta-i moartea! Sau poate ceva şi mai rău. Iar noi am avut misiunea să ne torturăm reciproc. (...) Poate că viaţa începe odată cu moartea.”

Bine, dar de ce tb. să aştepţi moartea ptr. a începe să trăieşti? Dacă tot ne-a fost dată această existenţă, ar fi decent s-o facem suportabilă, cel puţin pe cea proprie, dacă nu şi pe a celor din jurul nostru.

O modalitate oferită de Căpitanul Edgar care înţelege arta de a trăi prin eliminare. „Cu alte cuvinte, treci cu buretele peste ce-a fost şi mergi mai departe”. Nu cred însă că există, în mod real, prea mulţi oameni capabili să ajungă la o astfel de performanţă. Majoritatea preferăm lupta sau ne amăgim că o amânare a ei duce la dezamorsarea conflictului şi, mai târziu, chiar la dispariţia lui. Tristă păcăleală. Şi, după ce că ne purtăm ca nişte fiare, mai avem şi naivitatea sau impertinenţa de a pretinde clemenţă celor din jur. Kurt spune că „în lumea asta există şi lupi şi oi şi nu e o cinste pentru un om să fie oaie! Preferă totuşi să fie oaie decât lup.”

Deşi căpitanul Edgar pare să fie diabolic, tb. să recunoaştem că-l întâlnim la tot pasul, că e tipul de om obişnuit care populează pământul...Poate că şi noi îi semănăm puţin.

*

Curs II: 10 oct.

Henrik Ibsen. Vezi G.B.Shaw „Chintesenţa ibsenismului”.

I Prima capodoperă la 36 ani, Brand. Brand – caracter simbolic. Incendiu=purificare. Sabie=dreptate. Peer Gynt: un fel de „Faust bufon” (după alţii, inclusiv Berlogea, ar fi o piesă filosofică!!!) Constructorul Solness: totul se bazează pe reciprocitate: dacă nu mai există, totul se pierde !?! Când noi cei morţi vom învia.

II Piesele femeilor reprezentative. Femeia mării, Hedda Gabler. Nora – greşeşte doctrinarul Ibsen în defavoarea gânditorului Ibsen (Nora nu îşi ia copiii, argumentând că ea, fiind o neadaptată, i-ar creşte la fel. Dar nici o mamă nu gândeşte aşa).

III Piesele condiţiei socio-umane. Stâlpii societăţii, Un duşman al poporului, J.G. Borkmann.

IV Căutarea adevărului. Raţa sălbatică: nu cauţi adevărul căutând minciunile altora. Rosmersholm.

V 1928 „Bilete de papagal” T.Arghezi.

*

Brand –erou sau criminal?

Motto: „A trăi înseamnă a lupta contra demonilor inimii şi creierului. A scrie înseamnă a pronunţa tu însuţi ultima judecată asupra ta”. H.Ibsen

Brand: „Că nu poţi, iartă Cel de Sus/Dar că nu vrei, nu iartă-n veci”.

Brand: „De piatră-i al voinţii-mi miez/Acum mă sfarm şi stânci cutez”.

Brand: „De-ai da tot, însă viaţa nu,/Nimic n-ai dat, să ştii şi tu! (...)/Un singur lucru nu poţi da/Acesta-i propriul tău eu. (...)/Când nu poţi fi ce-ar trebui,/Fii numai ceea ce poţi fi,/Fii omul greului pământ!”

Brand: „N-amesteca, mai spun,/Luminile cu ceaţa moartă./Să ştii: şi a trăi e-o artă”.

Ai 20-25 de ani. În mod normal, ai fi citit Brand? În mod normal, ai fi făcut-o, având o dorinţă nestăvilită de a savura 300 de pagini pline de îndemnuri patriotice şi înţesate cu sloganul „totul sau nimic” la tot pasul? Aşa, însă, fiind nevoit, scrâşneşti din dinţi şi te pui pe treabă. Cel puţin, dacă nu înţelegi absolut nimic, ceea ce ar fi regretabil, reuşeşti să-ţi căleşti răbdarea. Dacă însă mai şi înţelegi câte ceva, începi să-ţi pui întrebări. Dacă-ţi pui întrebări, mai devreme sau mai târziu se declanşează conflictul:în cazul de faţă, îl accepţi pe Brand ca principiu, ca forţă ce încearcă să trezească poporul în faţa pericolului iminent al invaziei prusace, ca un strigăt disperat al autorului adresat conaţionalilor amorţiţi, sau, dimpotrivă, îl consideri un exaltat plin de intenţii nobile, care însă rămân un scop în sine şi nu au finalitate, un individ care prin încăpăţânare frizeză absurdul şi care, având de ales între propriul copil şi un principiu, îl alege pe acesta din urmă..

Paradoxal, Ibsen este cel care, prin construcţia piesei, îi face un imens deserviciu propriului erou. Realizarea artistică a piesei este de o mare autenticitate. Acţiunile, caracterele, scenele de viaţă sunt impregnate de patos uman, de realitate. „Situaţiile nu sunt forţate, determinate fiind de logica caracterelor, episoadele nu rămân deloc abstracte, iar eroii sunt departe de a fi simple personificări schematice ale ideilor enunţate, ci întotdeauna apar ca exponenţii vii ai unor impulsuri sau convingeri morale, sincere”.(O.Drimba).

Totul este atât de viu, de palpitant, încât, dacă la moartea mamei refuzul lui Brand de a-i sta la căpătâi poate fi condamnabil, deşi i se găsesc o mulţime de justificări, în cazul propriului copil sacrificarea conştientă şi voluntară pare o faptă abominabilă, pe care cititorul o sanscţionează ca atare. Furia însă trece şi revenim la normalitatea cotidiană în care, prin educaţie şi convieţuirea în colectivitate ne-am impus anumite norme, ne conducem după o anumită scală de valori, dacă suntem foarte sinceri, trebuie să admitem şi existenţa compromisului, fiecare în măsura ce i se pare acceptabilă. Să nu uităm însă că aceste principii morale ale majorităţii sunt acceptate tocmai din această cauză; în sintagma „majoritate” stă forţa şi totodată slăbiciunea lor. Orice altă normă etică, poate superioară, ce nu acceptă nici un compromis, ce nu judecă decât cu o singură măsură, ca în cazul lui Brand, riscă să pară desuetă, exagerat şi, în ultimă instanţă, revoltătoare. În faţa oricărei manifestări de acest gen, ce depăşeşte limitele unei morale cu care suntem obişnuiţi, de obicei zâmbim îngăduitor şi replicăm: „da, însă noi suntem umani!” Avem oare întotdeauna dreptate?

*

Gheţarul se topeşte adulter. Nici tu n-ai curaj să vorbeşti dacă scriu eu aici (penal?) ah, Blythe. Ipse (Ibsen) dixit. Pitagora autos epha. Sargassum sea of ipse dixits in Indiana Constitution. Ne dăm în judecată, ipse-ibsenieni. În cor, Vivaldi: Dixit Dominus.

Că el nu s-a bătut niciodată. N-a omorât. Dar tu, că ai luat bătaie? Nu ştii cu cine vorbeşti, numără rănile lui Machedon aici, de mici, pe iarbă, din cioburi, din speteze, gheare, bombeuri. Ca ăla, puşcărie de chiabur, bătaie de curvar, la senectute. Martor şi ologul şi trolii de temei. Osteoporoza tibetancei. Vorbeaţi tare. Nu vorbesc cu ea. În ochii mei Tibet. Care şi tu ai fost tristă. Mă cunoşti, mă omori, to know is to die. Atac la Ibsen, jucându-l în Calcutta, ibsenieni şi după gong, ta-din-din-da.

Abhijnana Sakuntala, Solveig. Moartea ibsenianului Gandhi, kathak în fiord. O să răsară iar blues în fiord. În judecată la Thalia. Ai şi jucat Nora din prima. Eroism depăşit. Rebreanu la centenarul Ibsen. Cioran izbindu-se de Ibsen, ucenicul la un farmacist din Grinstad, pe timbru bulgăresc. Rosmersholm la Naţionalul bucureştean în 1895. Tradusese din el şi Maiorescu, Micul Eyolf. Regele Olav al V-lea i-a dat lui Ciulei medalia „Sf.Olav” în 1982, pentru montarea lui Peer Gynt, în America. Iar m-ai refuzat aseară cu pasajele gyntiene, pe e-mail, de la Thor (e Nibbelin, doar, din munte, dacă te vede pe schiuri te strigă Solveig, poate vine jurat).

Retroprogres, nu ibsenieni comunişti. Întâi la vii se aprinde. Aveţi aici icoană.. Frunzare-n cetini de tămâie, Huhu, Malabar, der grosse Sir Peer, alţi ibsenieni fiţi voi, fii Ibsen, tot eu, la ras, în oglinda vineţie a lespezii lui fără ani, voi Rathi şi Kama, nu Parvati şi Shiva (întrebi?), Kartikeya nepot Himalaiei şi muntelui din Covra, copil nici lui Dushyanta, nici lui Călin (Kali), nici Peer, se cercetaează la civil, de la penal, „copilul din flori al lui Dumnezeu pe pământ” (Pretendenţii la coroană”), deus caritatis (Brand), adevărul şi libertatea (Stâlpii societăţii), Nora, Nora (O casă de păpuşi), Soarele, soarele (Strigoii), tată (Un duşman al poporului), dracu (Raţa sălbatică), răposata (Rosmersholm), pe propria răspundere(Femeia mării), asta nu trebuia s-o facă (Hedda Gabler), al meu, al meu (Constructorul Solness) – cam aşa sfârşesc ibsenienii, pe începuturi: -Ce întârzie atâta înăuntru? – Străine, stai. – Peer, tu mă minţi. – A, dumneata băteai la uşă? – Helene, ascunde pomul de Crăciun. – Ce vrei? Stai acolo! Eşti ud leoarcă de ploaie. – Asta e, domnule Billing: cine vine prea târziu la masă, găseşte mâncarea rece. – Iaca, Jensen, ascultă o clipă. – N-ar fi bine să încep a pune masa, domnişoară? – Ei, Ballested, ai reuşit să le faci să lunece? – Nu, zău! Am impresia că încă nu s-au sculat. – Nu, în curând nu voi mai putea rezista – în traducere, de unde original norveg, şi ambasadorul şi-a luat zilele de concediu. Vide The Quintessence of Ibsenism or C. Hoissescu, student ibsenian, la patul celui paralizat (Ibsen, taică-meu)

*

Je le donne Eminescu en sanscrite en echange de leurs oeuvres. Donosteea nu Noosteea, cu stea să stea voosteea, a cause d’Eminescu. Prolog de sine, căutam subiectul piesei, gene despletite, treaba actului, acatistului, n-o mai poreclesc, de-ar învia actele – o reconstituire aruncată la hazard, sticlă în mare, cocoş în Tihuţa, cu poveste-vânători altcând împuşcată. Completul se interesează deodată, nu de probe, parcă ar fi şi judecătoarea parte, da, bronz de legătură, şi ce vă aduce atât de relaxat în toiul deliberărilor, păi, din întâmplare, căutând adresa centralei, desfiinţată, aveam o cunoştinţă, mi-am reproşat, în numele ei, m-am (pomenit?) dat în judecată pentru  o anume răstălmăcire genetică, o omisiune de piesă, ibseniană, exact, de nu pirandelliană, a jucat, a văzut, ne împăcăm şi la revedere.

Coborâse din tren . A găsit-o pe contabilă. I-a muncit în casă până a născut fata. S-a întors singură în nord. Contabila e moartă. Unde vei ajunge, iau şi eu o pâine, da’ ce faci cu banii, da’ tu n-ai mamă, n-ai părinţi, e ziua ta azi, sau mama, pentru cine iei, prietenii tăi, în casă, păi n-o să-ţi facă părinţii tăi tortul, câţi ani ai, mergi la şcoală, cum nu te duci, n-ai bani, nu ştii să scrii, să citeşti, ba da, în loc să stai aici mai bine te duci la şcoală, n-o să găseşti de lucru, o să cerşeşti, o profesoară acolo, ştii să scrii, să numeri, până la cât, 10, 11, pân’ la sută ştii, trebuia să fii în clasa a doua, ce te învaţă femeia aia, ăsta nu e nici un viitor, mă, mamă, să ceri de la lume, de ce nu lucrezi, mamă, mamaia e bolnavă, câţi copii sunteţi, zece, şi fraţii mai mari, ceilalţi, şase ani, făcut 11, toţi mai mici, tu cea mai mare şi fratele mai mare 10 un pic mai mic, şi pe el l-a trimis la cerşit, îmi dai şi mie, înveţi şi tu să scrii, e bine pentru tine, sănătate, şi ţie la fel, cum scriu eu, mă sui cu Dumnezeu.

Sfârlează cerşetoare, vină confortabilă, lasă că poate nu să, se, fata fumează, băiatul o pupă, bine că te-ai lăsat, prea tânără, de-aia fugise din nord, să se piardă în Bucureşti, să-i găsească pe cineva copilului, să fie liberă. Viaţa noastră şi jumătate, hai că vorbim diseară la telefon, păi vă sunăm noi. Ne încrucişăm cu fata însărcinată, resarcină. Copii, ziceţi-mi să mă dau la o parte. Uite că m-ai lăsa. Am scris şi data. Iunie. Ne vom prăvăli fericire inconştientă, unele furtişaguri de copii şi ale copiilor, în revanşă, ne vor da o idee de ce fugise cu sufletul nostru şi taurul-capra-berbecul cât şase gemeni. Nici zece minute, îţi spun. Fiindu-ţi colegă de birou (barou?), da, mama viitoare cu ea, copilul cu tine, şi cu mine, îl poreclisem Peer, Petrus, ca pe arheolog, are 80 de ani, Vasile avea cancer, cum i-ar fi luat locul, fata lui e la Hamburg, locul nostru nu suntem decât noi sub sfârleaza devoratoare de haldă, cum m-aş fi aşezat pe scris iertarea voastră, o să notez vreo omenie din partea tinereţii. Să nici nu cădem în păcat, pe după o viaţă, atâtea, pe alte vremuri, de-un călător. Voiai, din plecare, să te sun. Te salută amicul. Golite scaunele, om porni, în ce sfârlează, haldo. Se povestea făina, ba pietrişul, un nord epic, femeiesc, de curaj. Unele sincope, negru de jaluzele, pe muzică să trecem timp. Mi-l dezic. Melodrama nedoririi iubitoare, de dat-luat în neant şi mai apoi, dacă ne înţelegem abisul, bisul. Căldura depopulării. Nu văzură ziua nici Corina, nici naşu’, pe 66, până Nord. Murături pe poezie. Vaca statică. Nimic la vedere. Coperişe roşii cu o apă. Îi muri unul din băieţi înainte de nuntă. Spiritism Case genetice în două ape. Urzici după Augustin. Tăuraşul mi-ar scoate ce-am pierdut, pe vacă şi viţel vreo 19 milioane şi pe tăuraş vreo 4-5. Gene rupte. Dacă n-ai cazier curat, n-ai voie. Strigă nestrigat ce sânge? Oiţe-noiţe, coaste-oaste. Bei apă, tunelule? N-am ştiut să-i fac baie la oaie. Nu te opreai de repede ce nu mergeai. Ne-am dus înapoi în Spania, ăla că mai merem la ea. Sin of making sense. Deconstruirea ruinii. Mâine şedeam pe 66. Vă văd vechi. Nava Târnava.

Tu eşti Donosteea.

Cine să mai fie complice la greşeala mea?

Fetele ţi-au admirat rochia de mireasă. Ai fi regizat Blanca. Te-am mai scris. Mă aruncau din tren nevinovat, pe negândite.

*

Aş fi preferat să nu mă nasc, dar să ajungă taică-meu cântăreţ şi să-mi cânte opera aici în emerotecă, pe frânte. Aproape că nu mai mişcă, respiră. Canto, vocea frântă. Vocea pierdută, al câtelea personaj al operei? Soră cu Turandot. Vrabie, ţânţarii sângelui. Nu mai ai sânge în tine. Ars la arşi. Pe spate, de cinci ani, torci rouă oarbă, tenorule,

Knut scrie cum de pe vaporul cel mare sosit de la Marea Neagră se descărca secară.

Ipse. Paralizia tatei. Conversam, ca Hoissescu la patul lui Ibsen. Îmbătrânisem. Renunţam şi eu la vorbirea aparte, personaj tardiv, cal alb din Elida. ’66, la 60. Nu, adevărul şi libertatea sunt stâlpii societăţii. Marinarii nu sunt oameni cu care să te măriţi. Secole sub scârbele alea de danezi, aşa scrie acolo, nu, da’ ăştia au fost răii. A fi fost sub danezi, nu sub turci, ori, cine ştie? Spusa danezului cum că să mergi în Norvegia după idioţi. Studiul nescris Eminescu şi Hamsun nu tu originalul nu un manual de norvegiană.

Tigerstaden.

*

Funny... I came back to visit my parents and was going through some stuff and found one of your dad’s books and my certificate of membership in the International Academy Mihai Eminescu! You must have sent me some energy and my antennaes were working.

The Hurricane that hit New Orleans has been bad. Really exposed how bad, ignorant and ill-prepared the Bush Administration is in almost everything they encounter.

I’m also still unemployed... living in Madison. It’s been tough but I am tougher. I’m writing again. I’m working on something that might turn into a book... it’s about „urban camping”. How to live comfortably in a city, sleeping in your van.

I hope you are doing well and enjoyng married life! I wonder if I’ll be able to con some woman into marrying me? Broke and living in your van usually don’t inspire women much when it comes to a man... I haven’t had a problem dating lately but they lose interest when they find out I don’t have a job and live in my van. Why are women like that?! One of my female friends told me I should become an intimacy specialist and consultant for married women and women in relationships! Not necessarily be sexually intimate with them but give them an intimacy fix they don’t get with their male partners that I seem to have a natural gift for. Hah! That’d be a fun job. How much should I charge?! (Wed, 14 Sep 2005 09:16:41).

There’s lot  of support for Bush right now because of the War but it will vanish within a year. I think people will tire of Bush and tire of this within a year. Things are strange here. Outside of NYC and DC we’ve really had nothing happen as far as terrorism goes (outside of the anthrax in Fla., and nobody is sure that was a product of the terrorists). Most of the damage has been psychological. The threat of terrorism seems to become the most fear. Work is ok. I keep trying to learn things and improve each week. I am hoping to get a still camera by Christmas and start shooting more photography. (Wed, 31 Oct 2001 9.28 am)

I’d love to go to India...have actually wanted to for a long time. Never have had the money. I’ve actually discussed doing a documentary on asian martial art Kalarippayattu with my former teacher. He was the only westerner allowed to teach it and he’s, arguably, the foremost on Kathakali Dance Drama in the world. He is teaching over in England and it looks like the BBC is going to do something on him. If I went to India, probably want to go to Kerala. I don’t mind a rustic lifestyle. I lived in a very rural area of Greece for a few months and it didn’t bother me... actually enjoyed it.

I’m working at the Peoria Journal Star right now in the Sport dept. It’s ok. They won’t let me write yet. I just do a lot of info gathering, answering phones, and tracking things down. I think I’d be of much better use to them if they let me write...

I’m finishing editing a wedding right now.

I’m going to get more organized and more aggressive about getting freelance editing and shooting work. Also going to start shooting a project in about a month. It’s a narrative piece that should end up about 40 minutes long. I’m writing it, be directing and acting in it. Nothing big. It’s a romantic comedy...kind of unorthodox.

Got a „new” used car a couple weeks ago. It is a 1987 with 150,000 miles on it but it runs great. My van is just becoming a money pit. It’s got  218,000 miles on it. Bought this car for &700.

Been dating someone lately. Beautiful woman but very moody. (Wednesday, February  09, 2000 10:52 AM)

Is your father still going back home to Total Solar Eclipse? I still think that is the best story for a doc piece. It’s a journey and good stories come out of journeys. I just e-mailed Fred Espenak of NASA. He is there expert on eclipses. (Thursday, June 03, 1999 10:55AM)

I will explain, at first, what a total eclipse is, then explain significance of this particular one. Then the story of your father’s hometown as it prepares for it, and then your father’s own journey home to experience this event. Things would climax with the experience of the total solar eclipse itself. (Monday, May 24, 1999 7:10 AM)

An incredible event is going on right now at the Theatre of Louisville. The Humana Festival. Hopefully I’ll get a part time job at a TV station in Peoria as a cameraman. I want to go back into acting. (Friday, March 26, 1999 7:20 AM).

I hope things are quieting down in Romania. I just read an article about a theatre director from Romania. He staged some incredible plays there in the ‚90’s I guess. He liked to work with amateur actors. There are some great Romanian directors working in the US right now, Andrei Serban in New York and Andrei Belgrader out in San Diego. I was next to Mr. Serban at a play in Saratoga Springs, NY in 1993. I almost worked with Mr. Belgrader in San Diego. I was first on the waiting list at UCSD but everyone who was invited to join the team decided to come. Belgrader is a genius when it comes to comedy. I really wanted to work with him. Oh, well. (Tuesday, January 26, 1999 8:16 AM).

*

Harald nu şi-a tăiat părul, iubito, până n-a învins duşmanul şi nu a unit Norvegia. Pe Arald, copilul zburdalnic, i l-ai cerut just lui Arald, şi acum. Vorbeai numai tu, şi atunci, smulgându-l cu îmbrăţişarea. Cum, strigoaică, i-ai fi dat naştere strigoi din iubirea lui, tot cuplu viking-dunărean (Eminescu, Strigoii,1876), halucinaţie văduvei Alving, în fiord (Ibsen, Strigoii, 1881), în perifrastic arhipelag (Kabanelis, Iakovos: Ibsenland, translated by Marjorie Chambers, Athens 2001). Văduvul avar se unise cu strigoaica dacă din aceeaşi dragoste de la început. De ce s-o fi mutând grecul din vatra trgediei în tema sifilisului? Helena mai să-l violeze pe pastor, retro (voi ce să mai jucaţi, mai bine aţi încerca în norvegiană).

I beg you. Feel like a young man. Be a young man! Why do you insist on denying life? Other ministers get married, have a family. Why do you choose to die so young? Can’t you understand that I should belong to you and you to me? Come out of your tomb!

Iakovos l-ar tunde şi pe Arald.

Criticul român, însă, face două fraze-strigoi, la Berliner Theatertreffen, întru „aceşti eroi ibsenieni, imposibil de înţeles de către omul zilelor noastre”, „nişte oameni trăind într-un spaţiu sumbru, rece şi încremenit ca un cavou  cum e cel din Rosmersholm al lui Ibsen.”(Victor Scoardeţ, pe internet). Altfel, prima piesă de Ibsen jucată în România, cavou în cavou – în cimitirul din Oslo/Christiania n-am văzut nici unul.

Noi, ibsenienii fără voie – n-o mai fi nevoie de Ibsen nici în Norvegia – ne bucurăm cum vikingului i-a crescut părul corabie înainte de a ne lua fata de nevastă.

Săptămâna viitoare, la Înalta Curte.

Apoi, Premiera.