CARTEA SI
VALOAREA EI
Motto:
“Arta ca răspânditoare a
bunului gust, nu se poate
cobori în noroi, ci are să ridice la sine pe toți cei ce vin sub
steagurile sale. Ridicarea aceasta se face prin propagarea
eternului frumos, a cărui temelie
este adevărul”.
IOSIF VULCAN
Trebuie să recunosc aci un anume
adevăr, adică, inițial aveam în minte a numi acest eseu “Cartea și valorile
acesteea”, dar mi se părea o prea lărgire a spațiului de investigație. Mai ales
că in ideea mea urmăream o ancorare în acea valoare a cărții in sine, ca mijloc
de expresie și comunicare! Ca apoi, de aici să se desprindă acea universală
valoare a cărții in lunga si zbuciumata evoluție a ființei umane! Când omul a
fost apt ași gândi simbolurile în litere și a început a scrie, se năștea și
Cartea. Desigur din dorința de expresie si comunicare, cartea devenea pentru om
o a doua ființă! Fie chiar prin acele tăblițe de lut ars sau papirus, se dorea
o notare a istoriei acelor vremi, a activităților de tot felul, adică a lăsa
urme despre timpul și spațiul existenței lor! Trecutul, prezentul și viitorul în
carte se reușea a fi oglindite. Azi, aceasta a devenit atât de importantă, de
necesară, încât ar fi imposibil a se
desprinde din viața de zi cu zi a societăților omenești! Și nu numai atât, dar
practic omul s-ar sălbătici din nou, luându-i-se cartea. Odată cu genialele
realizări în ale stiinței si tehologiilor moderne, cartea a devenit un bun
indispensabil, izvor de informație universală, de educație, de deservire a tot
ceea ce se cheamă realizare umană. Cartea este la îndemâna fiecăruia spre a fi
citită, asigură pregătirea profesională si intelectuală generațiilor în șir.
Lectura este plăcută și necostisitoare, iar odată ce avem cartea într-o
bobliotecă, pe fila acesteea stă pentru multe secole acumulată experiența fiecărui domeniu al
artelor, fără pierderea ce bunaoara ar surveni la un “internet”, printr-o
simplă lipsă de sursă electrică. Cartea și omul
stau într-o interdependență încât scriitorul o definește deseori metaforic foarte
sugestiv: “Cartea este viața unui om, iar omul este o carte in scriere”. La
drept vorbind, cartea si-a câștigat multe definiții, încât s-ar putea scrie
încă o carte numai dacă cineva s-ar apuca a aduna definirile făcute acesteea de
către gânditori, scriitori,filosofi și poeți, pedagogi și învățători, popor si
folclor, s.a.m.d. Vom vedea că așa cum fiecare Neam creat de Dumnezeu își are o
identitate a sa, la fel și Cartea își are o identitate a ei, cu care se
înregistrează, un certificat de naștere cu locul și data, pentru a avea si ea o
recunoaștere! Sa fiu direct, nu vreau sa se creadă ca scriu ficțiune,
dimpotrivă, doresc să arăt ceva foarte real si folositor atunci când se ia o
carte în mână. Mai ales în acest “univers al cărților”, cand bibliotecile lumii
sunt încărcate de cărți, încât am ajuns și la “biblioteci asezate in
ceruri(virtuale)”, și de unde a identifica o carte e nevoie deci de un anumit
cod, de un digital in care să se regăsească.
Este vorba despre cele patru litere
majuscule ISBN, urmate de 10 numere,(digitale), aranjate in patru grupe
separate de cratime(liniuțe), ori o simplă distanță între grupe. ISBN(
International Standard Book Number) urmat de cele patru grupe digitale,
formează asadar identitatea cărții. Interesant de știut că, fiecare grup
digital din cod are însemnătatea sa specifică, și care nu este un secret, ci
dimpotrivă, recunoașterea unei cărți apărute în circuitul său universal. Un
exemplu ar fi concludent: ISBN 0-9588413-0-6. Primul grup reprezintă țara unde
s-a editat cartea, al doilea grup prefixul editurii care a publicat cartea, al
treilea grup reprezintă numărul de titlu,
ultimul grup digital este unul de control general. Pe alte cărți vom găsi
și ISSN, adică(Internațional Standard Serial Number). La bibliotecile mari se
găsesc dicționare întregi, in care se găsesc chiar în ordine alfabetică țările
din toata lumea cu digitalul lor specific și unic.
Apoi
știm bine, așa cum se găsesc la oameni fapte bune și fapte mai putin bune, la
fel și cărțile pot fi bune sau mai puțin
bune! Lecturarea unei cărți bune,
într-un domeniu al educației etice bunăoară, aduce înobilarea
caracterului și deci a personalității cititorului. La fel al unei cărți de
istorie și filosofie, de artă și literatură, de stiințe, de scrieri politice
ori confesionale, s.a.m.d. Pentru a înțelege valoarea unei cărți, cât și
binefacerile lecturii acesteea, aduc aci sfatul Hristosului nostru Mihai
Eminescu, sau “Aminul” cum îl numește vrednicul bucovinean Adrian Botez, sfat
ajuns azi proverbial: “Citeste, Citind mereu, creierul tău va deveni un
laborator de idei și imagini, din care vei întocmi înțelesul și filozofia vieții”.
(Coloana Infinitului – din gandirea romana moderna- vol.II, Ed.”Cuget Romanesc,
2009, pag.287)
P.Ispirescu, povestitorul nostru care a adus
mare folos folclorului românesc, afirma Vasile Alecsandri, de ne-a lasat așadar
acea poveste minunată,“Făt frumos născut cu cartea in mână”, ne-a mai lăsat si
acest proverb: “Cine n-are plăcere a citi, n-are semne de a se face mai bun”.
Și acum un revers
al monedei, zugrăvit de Liviu Rebreanu: “Nu există pedeapsă mai grea ca
obligația de a citi cărți moarte”.(ibidem).
Mai mult, I.Vinea
într-un aforism spunea că, “sunt cărți care nu merita să fi fost scrise”, in
acest caz va trebuii luat aminte la vorbele lui N.Iorga care spunea: “Cetitorul sa zică la mântuirea cărții
tale, nu: am cetit o carte, ci am cunoscut un om”. Ca atare, într-o astfel de
situație revenim la noțiunea de cultură. Omului in primul rând cultura îi
trebuiește fiindcă aceasta șlefuiește ființa omenească. Rolul școlii și al bibliotecilor, al artelor,
scriitorilor, politicienilor si preoțimilor tocmai acesta este, a lumina sufletele. Cartea care este și
va fi întotdeauna mijlocul cel mai eficace prin care se desfășoara procesul de
educație, trebuie să poarte pecetea adevărului și al iubirii între oameni.
Aceasta este cultura cu adevărat vie, care pune in mișcare sentimentul gândirii,
intelectul si celula creerului, care să nu lenevească! Aici este zona oarecum
negativă a internetului in raport cu cartea, și mă refer la tinerii copii
intrați noi pe porțile școlii. Direct la calculator, învață tehnologia rece,
nesentimentală, bunaoară la o simpla înmulțire de numere, repede scoate copilul
calculatorul să-ți spună că 5x4=20, dar
acel calculator natural al copilului, creerul, nu a făcut nici un efort să înteleagă dece e 20 si nu 25 spre exemplu!
El probabil nu va prinde, și nici nu-l va interesa acel joc logic, cum adunând
pe cinci de patru ori, sau pe patru de cinci ori, ne dă acel rezultat al înmulțirii
de 20. Asta in cele ale matematicii, dar când pentru a lectura o carte scrisă
pe virtual(aer), cititorul, dacă o avea computer, va fi satisfăcut cu toate
câte îl pot întrerupe din lectură, inclusiv permanenta cheltuire de bani,
rămâne de văzut! Pe o carte investesc o dată și o pot avea si strănepoții!
Valorile cărții sunt inestimabile, formează caractere sănătoase, odihnesc
mintea, dau posibilitatea reflectării
asupra binelui si răului, asupra științelor si economiilor, asupra istoriei și,
într-un fel cartea a devenit parte a ființei umane, iar lipsa ei ar fi de
neânchipuit, o mutilare a însăși fizicului omenesc! Iar acele științe care
strivesc sufletul omenesc, nu trebuiesc proliferate, ci ținute si evaluate
desigur in industriile tehnologiilor producatoare de bunuri materiale necesare
vietii. Atât. Fără a forța biologia si metafizica ființei umane care aparțin creației
Divine naturale, si nu experimentelor cu care deja am siluit mediul ecologic,
să nu ne siluim pe noi înșine.
CARTEA ESTE CUVÂNT A LUI DUMNEZEU, ÎN CARE LIRICA DUHULUI NOSTRU POATE
FI PREZENTATĂ ÎN ÎNTREGIME ȘI VIU!
IOAN MICLĂU-GEPIANUL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu