catalin afrasinei - zeus la rumperea cămășii

 

zeus la rumperea cămășii

 

 

~*~

 

în ziua aceea pe cămașa mea o chema zeus

 venit să-și rămas bun de la mine

 în chip murind

 mă-ndreptam spre olimp

 vorbind despre taxe și impozite neplătite

 & cum totuși

 se  vor achita

dacă pe cămașa neagră

 vor arunca

 taxe & impozite

oridecâteori

am fost declarat ucis

de 889  de ori

 cu o cifră –n plus mai mult decât nazismul

 precum un animal credincios

 cifra perfecțiunii mă urma

dormisem mult

mai mult decât achile

 idoli  cu alice

pe sub alge și negri nuferi îmi vindeau pe sub mânecă statuiete cu înțelepți japonezi

  

 am început să cumpăr trandafiri japonezi

 să te caut pe străzi

 după

 h

 i

 r

osh

 i

 m

a

 ce mai poate fi

 amarnicul gând al morții & al renașterii printre străini

 zis-a și aceasta dan ravaru

 vorbirea lui de sabie fără teacă l-a răpus

 lăsându-mi numai mie adevărul

 unica frumusețe

 de care nu  se moare

 adevărul ca o sabie intră  în tine

 îti rumpe

 inima de purpură înroșește orizontul cețos fumuriu de șfară-n țară

văd mai multe movile decât drumuri asfaltate fiecare cu mâinile rupte

de gelozia de a-i fi fost contemporan & când nici

 dânșii

 aceștia

 loruși

 nu și-au mai regăsit drumul spre centru

 singurul drum pe care-l știa

 viața a devenit calambur

 prin euroasia& cele două –trei americi

 două-trei porunci prin care se înaintează cu greu  prin nămeți până la brânci

 aici se învață

 N

 E

 M

 U

 R

 I

 R

 E

 A

 DESCULȚ

 SE PĂȘEȘTE PE ULTIMUL TĂRÂM AL LIBERTĂȚII

~*~

catalin afrasinei