MERE
PADURETE 2024-2
Tu, și io, suntem îngerul păzitor al egalității, Mare
paznic de far, de Mere pă durețe, cu tandrețe, noblețe și gentilețe, cu Vica și
poale crețe, cu cipcă, în duminecă de clacă și horă la bunicul, Viorel, în ocol
și șură, că-i clacă pentru muzicanți niște oameni botezați și responsabilizați.
Cu Vica-s scufundat, în dragoste, de poveste, cu bună veste și lucru bun, lucru
nebun de poveste și memoria nu ni scurtă, foarte scurtă. Îmi amintesc, în
memoria celor de la Moisei și în amintirea, imemoriam, Vica, frumusețea și
dragostea mea din Ciubăncuța, din drag de Ciubăncuța-Clujului, un sat de
dincoace de Vultureni și de Dealul Clujului, de pe unde au mers, s-au preumblat
carele Iancului spre Dealul Feleacului, că am un drag de România și de Maria, cu
ciocârlia a lui foe verde, în verde albastru, din pstrimoniu cultural firesc, bisericesc,
al nostru terestru. Noi dacă am ales, hai să nu ne mai mințim, că pe Vica am
ales, nu mai te stresa, nu face stres, că nu mai avem, acum de ales, c-am ales.
Poalele are cipcă no pe la poale o refăcută de petiș ca baba harnică și
îndemânatică, cu aplecare, Vica care se silea să facă lucru curat și nu încurcat,
că-i plăcea lui Vica lucru de mână să nu-l motroșască și facă de mântuială, fușărit.
Ce făcea, făcea cu îndemânare muieresc, îngrijit, calculat, că era binecuvântat
și Vica nu făcea lucru fără răbdare, ițit și grăbit, nici cu furca, țesutul pe
lângă casă făcând mâncare pentru căsenii ei sau, când era chemată socăciță pe
la nunți, îmormântări și botezuri, că și atunci, cu picioarele iuți, purtându-se
ca sfârnelul și mâinile ei harnice, îndemânatice se descurca, gospodărește
socăcea ca socăciță, bucătăreasă la obștea satului și nu era colofâsă de lăpădat în, nu lucra în sat contra bani, pe bani ci de
plăcere din hărnicia ei sinceră și dezinteresată. Încă de fătucă, de fetiță cu
părul împletit în două codițe ori în una ca o coada de cal se ducea Vica
mândrețe de fată pe la Unirea, pe lângă Turda și fiind frumoasă și cruduță cum
sunt unguroicele coperatoare, agriculoare o luau pe lângă ele la gătit la
bucătărie și Vica se deprindea și cu gătitul și prețuită era și-n sat străin pe
la Unirea, pe lângă Turda și nu se făcea de rușine Vica, că era ciubăncuțeana
muierușcă de cinste. Pe acolo prea puțin lucra în hotar, ea ducând la lucrători
la hotar, câmp în bidoane de lapte mâncare - la tractoriști, săpători, cosași, la
cei care lucrau la fân, de uscau iarba. Tipule, Vica nu era o sclifostă ca
gospodină, gătea mai ales că țărancă era universală ca tractorul universal, cu
caii putere. Mulți chiar aiasta nu înțelegeau, ce vreți? Avea protocolele ei de
țărancă, cuminte ascuțită.
- Sunt alte vremuri azi cu mult mai catastrofale care
ne pasc.
- Ce catrastofă ne paște? Unde ni calitatea vieții ca
pe vremea lui Ceaușescu și Vremea lui Vica? Încătro facem excuria sufletească
fascinată pitorească, cu toropeala ființii Danielei Zeica Buzura care se pune în
scenă și are mize, ecuații și reacții sociale pe pârleaz ca Prâslea cel voinic cu
Merele de aur/pădurețe că de ce să disprețuiești iluzia mere pădurețe, inteligența
diamantelor artificial natural cu autenticul lui Aurel Bălășescu ori ce ni o
nereușită din operaomnia lui Daniel Zeica de
binecuvântare, că înspre ce trecem grozav doamnă de la Mic Dejun, cu un
campion care-i teleportarea spre cunoașterea a noi înșine, cu metoada lui
Eminescu corect geniu infinit apropiat absolut de obiect, de Dumnezeu de la
început sfânt, cu susținere și fericire, cu iubire în confort cu performanță și
românească conștiință? Eu scriind mă simt discret și grozav. Doar după ce-ai
făcut rău, culme să exclami: -"Îmi pare rău, te-am iubit?!"/ N-am
vrut naibii ce să fac? Nu-i de vină Dumnezeu, dar de Dumnezeu și nu de dracu, de
Mamona, de Lucifer înjurăm. Care ni explicația? Nu vezi Blestem al pământului, în
blestemul iubirii- Ioan de Liviu Rebreanu cearta popii Belciug cu a
învățătorului Herdelea. Ce tradiție? Că la mine când, în Mere pădurețe Petru
Ferghete învățător e trimis pe front se ceartă notaru de ungur cu jandarul de
ungur cu pană și din cauza lui Leontina, nevasta faină a învățătorului Petru și
pentru asta Petru dascalul e trimis pe front unde și moare după un an 1915. Chiar
dacă moare pe front de ciumă tot ca erou moare unchiul Petru Ferghete, fratele
bunicului care-n Sâmpetru e bătut de notar și de jandarul de ungur, că el preda
în limba română, deși legea Apony, în 19o7, îi înterzicea. Sunt încrezut, că ai
profesiunea de credință, cu coștiință, că crezi și ai crezut în mere pădurețe
și mereu, mereu, în suflet cu Dumnezeu, în mine, că tu men Ben care n-a cedat
continuând să credă, în mine, așa ce să comentez, Ben și ce să zic mai departe
men, la nesfârșit că te înghesuiam cu vorbe aiurit, uneori veșnic fără noimă,
dar tu mă contrazici mereu sustinând la nesfârșit, că-ți place cum scriu, cum
mă exprim, genul, cum de fapt sunt inedit, original, cum zice și scumpul Mihail
Duțescu care zice în scrisul românesc (revistă a uniunii scriitorilor), zice cu
suflet, în cuget firesc românesc, zice cu mâna pe inimă zice din suflet, zice
că-s original, nu-i așa Drept Dumnezeu? Corespuzătoare sunt niște texte a lui
Daniel Criste-Enache ca Ianche și tache, scrisoare perdută, în artă pictată și melodie
preferată, adorată. Să facem din România nu o dată mai bună, ci de 100 de ori
mai bună, că pentru aiasta avem esența, conștiința și știința de a exista o
sumă, om bun, Ben și men Drept Cristos frumos, sănătos, luminos și suflet
frumos, făt-frumos! Ești unic și specific, cu cu profilitate, real, rațional, în
realitate, cât mai verde cu undă verde. Mecanismele de la sine nu rezolvă slavă
și laudă, laudă de zestre e asumarea noastră energetică, că cu toți ne asumăm
predilictăți, cu responsabilități rezumat la a fi harnici ca să fim buni
praznici (dacă mucești, trudești mânci și trăiești, cum zice divin și Darwin
mai catolici și ca papa, ca buni, practici si fizic pragmatici și dialectic, că
fără mișcare ești pierdut, mort și știi că pe tine poți conta, că nu-s
prescripțiile de pe ambalaj, prospectul ce dă niște utile indicații, din
socio-umane ecuații. Ești mega, alfa,
beta magna cum laude cu meritrocrație laudator temporis acti.
IAI
IDEEA TRĂSNITĂ
~*~
Uneori
ce scriu: scânteri, fărămițări-firimituri de idei fără noimă-fără sens,
tu
avid le iei ca idei, din univers le iei ca scriitor divin din
univers/viceversa, din abis, le iai din zbor, cu aripile de vultur golaș
transilvan, someșan și eminescian le iai cu aripile întinse-n zbor și le
dăruiești orbitor spre desfătare
și,
în binecuvântare pro pace, liturghie, în lanul de spice,
semănătură,
hrană, Mană cerească-n mâine, desăvârșire,
că
cea mai bună țară, de veste și zână bună e aici luminița și arici pogonici, în
fericire iubitor a tuturor, carpatic, monumental mioritic ca materie primă o
iai ideea trăsnită, de seamă, pentru narațiunea ca să-i dai noblețe iei ideea, în
Mere pădurețe/e vina mea că scriu, pentru
prestigiu cu mândrie și cu orgoliu scriu pe cont propiu!? Scriu snob și
orb ori din aventură cu aură și nimb?
~*~
Te lași în seama acestor trăiri, prin priviri, prin
parfumuri și mișcări, surprize și aventuri, val-vârtejuri, conjurații și
bio-combinații, biochimii cu principii de biblii, cu socio-ecuații, cu ce ai
actual, național-universal, că sunt ale mele revelații. Datoritâ ție zbor cu
aripile mele pe scut și sub scut. Durere, dar o duc pe piciare suferind pentru
adevăr, dar și scriind ca păstorul blànd, iubind și profund, pe melodia
pildelor lui adevărate, satifăcut că-ascult, că lumea care-l însoțea, în puste
ca pe Ion înainte-mergător, ca tine Ben, crucial ești un supravețuitor, cu
brațele aripi, în divin și în abis, un om absolut a două lumi, a două culturi, men
As. Nu te stresa, că-i în regulă. Ținuta, îți vine mănușă și ești un domn bine.
Ești fin și, sclipitor și, chiar și lucu îți vine bine ca unui om-domn bine, ești
pe barba ta îngrijit, că ești smart-artist și pari altruist, optimist, ești om
cu ținută, cum am mai zis pare se, și cu viața ca in Coșbuc; e o luptă și deci
te luptă, în continuare, binecuvântare, că ești un domn bine, un tip Iancu din
poveste. Ai o bucurie care se ridică la cer, care-i bucuria de Romània, care
are probleme care contează. Eu cred în tine, Ben și în voi, prieteni de
pretutini, cu poveste Mere pădurețe, de oțet, licoare îmbătătoare și
învioarătoare care prin lecturare te face din țânc, fițingău și apoi om mare, cu
cea mai bună de pe orizontală, pe verticală, binecuvântare cu cea mai bună, maistră,
lucrare. Bată-vă norocul și sănătatea, ca peste tot Donul savaot viață
îmelșugată, cu cornul, abundenței peste tot nealcoș și temerar cu har și extraordinar
ca un general, național-monumental, universal-homo sapiens, rug aprins în sens,
cu sens, în univers.
- Ce facem e un trend?
- E o nebunie, în Românie, cu formulă chmică de omenie
de foto-.(cremă de foto protecție). Mă pot da cu ea pe chelie, e pentru pele
sensibilă, că și eu sunt ca un copil, că-i alt soare, nu ca pe vremea copilărie
noastre,t u știai amicule tinere phonex? Nu știam câte învățăm într-o viață de
om că ciocolata kinder e ce-i în alb și negru (nu, metaforic ca Fănuș Negu, chiar
dacă-l contram, nu știu de ce zicând, că-i un plagiator Eugen Barbu, deși e în
felul lui, cum și eu uneori drept Dumneze mă joc brav, râs și turcă ca Don
Quijote luptându-se cu morile de vânt (care-i prețul iubirii adevărate, când
rămâi fără replică?) Va fi veni ploae cu bulbuci, zice bravos Busu, Florin
Busuioc, da cel pe care-l știți ca actor, cu plăcere vinovată, că a mâncat
biban și focace... (eu, a ce?). A intrat la Facultate după cinci examene la
teatru, ceva de genul ăsta. A jucat remi cu familia. Nu-mi plăcea că fumam ca
Truman în facultate. Multi aveam cult pentru tutun ca tata, ca Dragomir, că eu
atunci am dato-n bară, că eram un pârlit. Eu niciodată nu voi mânca greieri
cosași, râme, ...mai zicea Busu, Gică, Gheorghe Hagi, fotbalist, așa cum zicea:
- "Fotbalul a fost viața mea". În
Aghireș-Fabrici, la terenul de fotbal jucam și eu cum jucau și colegii mei.
- Salut Pavele! Te bucuri de avantajele unui program
de loialitate chiar si cu cartela ta OrangePrePay. Cu Orange Phone Credit, la
fiecare reincarcare de minim 6 euro credit, vei acumula credit pe care il vei
putea folosi la cumpararea unui telefon; cu cat valoarea reincarcata va fi mai
mare, cu atat vei fi mai aproape de telefonul dorit! Afla cum iti poti modifica
preferintele de prelucrare a datelor personale pe...
- Si am aflat ca si astia sunt niște mincinoși ca
politicienii care-s viceversa, că or omite, promite mereu, că-i face, că-i
drege, dar nici cel care promite, nu crede în prisiune, în ce promite. Că-s ca
naiba, nu se țin de cuvânt. promit, dar nu cred nici ei în realizarea
promisiunii. Îmi mențin echilibru, între muncă și ce am de gând.
- Beneficiile din optiunea ta de 5 euro credit expira
maine. Nu uita sa reincarci cu o optiune pana la aceasta data. Cum reincarci
simplu si rapid? Intra in contul My Orange si plateste cu cardul bancar.
- Tu, poț o face pilates, tu n-ai fost însărcinat, dar
Ming a fost lăsată groasă. Maja a jucat,
în filmul..., nu i-am reținut titlul, câ-s mare prost și de m-ar face, un
altul, m-aș supăra/nu crezi bre maistre?
- Ca să înțeleg ce anume, că tu ca Eminescu, ai un
renume ca mâțul.
- Care are pe el, căpușă pentru a-mi da de lucru ca
veterinar/ specialist, în domeniul animale domestice pentru care am domnule
mare grijă și-i OK, că am/nu nevoie de imaginație sau multă știință de medicină
veterinară și să-mi iasă rezultate și auzi tu să mă mândresc, fiind drăguț și nu
răruț fără a mă scoroji fabulos ca-n literatura lui Fănuș Neagu, era imbatabil
fabulos, hiperbolic boreal. Cu Busu, Florin Busuioc era altfel, dar și el și nu
în ultimul moment era om bun ca om și nu doar la televizor, ci și actor, având
vorba el/ un altul ca Șurubel de la vorbește lumea ca e scos în oraș, însă Busu
pe lângă Meteo comentează cu strălucire și tenul cu strălucire și cu expresie
și foarte potent, cu rutina de dimineață cum spune și Lili și Ozana specialista.
- Se pricepe în cosmetică?
- "Pe cine nu lași să se pensioneze, nu te lasă
să trăiești," zice și Busu nu-așa zice în tri pași, zice artist în funcție
de nevoaie, anevoaie într-un cadru foarte frumos cu aspect, cu multe așteptări,
multe de la Daiana.
- Oare ce-i dulce acrișor la Vica?
- Tu, unde ești la spartul târgulu/la târgu de carte
ca Lucian Gruia, criticul, nepotul care-l avea la Cluj pe Bazil Gruia, unchiul
advocat, poetul cu versuri clasice și poeme, în versuri ca Lucian Blaga, cu vis
măreț, cum era și mangalița, ca mangalița/ inginerul Mircea Tamaș din Nicula, cu
fermă, zoo de porci, cu beneficii și cel care a sărit peste cal, de la Direcția
agricolă de la casa agronomului de pe strada fagului tocmai la Câțcău
instruindu-ne pentru APIA, INCREDIBIL, dar adevărat impecabil, mai multe zile
fiind aici făcând naveta cu Ionuț Pop care, tot în Câțcău având la azil pe
mamă-sa, în această frumoasă comună ca-n Recea fiind și azil de bătrâni de aici
fiind și inginerul Mureșan Ionuț de la APIA Dej, aici în Dej făcând de acasă, din
Câțcău ca om care de 3 ani lucrând, în sistem, cu revendicări ca tu în
Australia cu portofoliul limbii române, materne și cu îndemână ca un Eminescu
și tânaru care accidentează intenționat, în Râmnicu-Vâlcea intenționat având, un
conflict agresiv, cu tentativă de omor, că era prostit ca un prostituat bolund,
c- avea tânărul proaspat sostit ca un prost băgând pe mulți, nu la bal ca pal
și Hal, ci în spital direct din strada orașului manevra orbitor ca scriitoru
Mircea Cărtărescu, un cutarescu simpatic a literaturi, dar ca român doar nominalizat
la premiul Nobel, că bolundu furios ca taurul pornit asupra toreadorului în Spania,
că era un rău bolundul cu mașina parcă ținea serenadă ca Romeo Juletei la
Verona/iar Avram Iancu, în micul Abrud unde și Mircea a fost ca la Prundul Bârgăului,
la casa copilui, unde mergeam în vacanțe să-l aduc, cum i-am fost promis, ca pe
timpul vacanțelor, că îl aduc acasă în Aghireș-Fabrici, satul natal a lui Puiu
Sotelecan Vasile, învățător strălucit. Veștile-mi sunt amestecate, cu
promisiuni de viață facute de cine nu te aștepți cum zice Neti Sandu, cel cu
zodiile de la PROTV, că cineva-i cu cheltuielile făcute de cine nu te aștepți, dar
viața se îmbârligă, că e cu încărcătură emoțională, că se fac cheltuieli
publice, cu nereguli dibuite ca la Vâlcu primarul Slatinei de pe acolo din
apropiere era și gorjeanu Matei Constantin coleg de pus pe rană și din Matei
era alt coleg Platon Ioan care a ajuns în Telciu ca zootehnist, deși singur la
părinți parcă venind ca inginer zootehnist la primărie Telciu, nu că de aici ar
fi și Dumitru Lăcătuș zidar muncitor universal cu curaj și cinste pentru femei-sa.
Platon și-a lăsat părinții să se prăpădească, în singurătate, făra a avea cine
le da un pahar de apă, de parcă nu pe el Dumnezeu l-a repartizat, să le dea la
nevoie un pahar de apă.
- Frate Benule, Ești albina noastră literară ( pe
vremuri era și o revistă literară -Albina -) tare mult și din suflet doresc
să-ți mulțumesc Benule, pentru tot ce faci pentru acest neam al românilor
dornici de ARTE, și desigur între ei fiind și eu. Redarea cititorilor nostrii a
versurilor mitologice -Venus și Adonis,
e tocmai o ferestruică prin care vedem trecutul și iubirea omenirii pentru
copii ca drept viitor, și nu ce vedem azi cu aceste ucideri ce se vor legal
aprobate. E ceva de necrezut. MULȚUMESC DIN INIMĂ AȘA CA ÎNTOTDEAUNA. Cu mult
drag și aleasă prețuire, Ioan Miclău-Gepianu
- Cu toata dragostea si fratia mea,
- Și numai pentru a face un pas, omul are nevoie de un
imbold lăuntric, de un scop, de un îndemn.
- În popor există credința că odată cu Înălțarea
Domnului, se înalță și sufletele celor adormiți. Mulţumim pentru mesaj; confirmăm
primirea. Jucăm, pasăm? Că ce nu-ți trebuie, ce urci în pod, că milităria o
cobori din pod la apelul de seară. Tu, iei taurul de coarne, că tu nu tai
iarbă, frunze, la câini. Că tu răspuzi de Mere
pădurețe muncind din greu, mereu, cu stres și cheltuieli, cu faptul că
trăiești, să asuzi, să transpiri, să fii fesabil, să vii cu optimizare, să
ostenești pentru nișe cu planuri naționale, că tu canalizezi narațiunea cu
pretenții; bucuros și voinicos altruist ca om-artist ca artist-om. Dacă mă
străduiesc firesc să fac lui Dumnezeu pe plac, dar aud că și dragostea trece
prin stomac și atunci cu astfel de coarne, canone Doamne, Doamne, eu ce să mă
fac, că dacă Dumneze mi-a crescut coarne, că eu e musai să le port cu onoare și
cinste.
- Am evoluat.
- Nu-s eu atât de important să se facă, un film după
mine, zice modest Busu, Busuioc. Sper, că întrebări ca aiestea nu te omoară, chiar
dacă nu-s comode, că nu-s finuțe, șlefuite, că-s originale ca tocurile cui poartă
pantofi, cu tocuri pe platforme, dar Teo Roz e perfectă, cu burtică (în
serialul Clanul burta nu i s-a observat, dar are și carismă, e simpatică, ce
mai zici ca să-ți stea bine pe colmea artistică. Ii scoasă bine talia, în
evidență?) Mai jucăm, mai pasăm în Mere pădurețe?
- Cabal e cu chef de viață.
- Cine a trăit și mai trăiește degeaba? Miron aiesta
din Sâmpetru/pardon că eu îs sâcăitor și bla, bla îi telefonez ca Eva, că era surdă
era cu:
- "Alo, Alo ca la munte o vreme caldă, cu capra
negră sărind de pe o stâncă, pe stâncă ca să coboare-n vale, ca să se
adape." Ca un bărbat agresor care atacă o femeie-n stradă pentru că îi grijește
copiii care s-a cerut la femeie, dar polițistu bandit contra umanității ca
stalinistul bolșevic Putin un pornit, turbat contra tuturora... Mai se face și
peteici, că unii au pitici în cap, în materia cenușie/în intestine, că și
mațele pestrițe zice-se, c-ar fi al
doilea creier, dar ce zic ca Anțe-panțe bolundu, trage cu tunu ca Putin și
pușcă la oameni, dar AnțePanțe, cu fițe gen, pușcă men la rațe și figură de
ceară, mănâncă la mațe? Ce, se Atacă și în Australia și se fură bijuterii, că
nu-i așa și în Belgorod și rușii atacă
tot la euro, în Rusia atacă, fac incursiune nemulțumiți de șmecheria nebunească
și nemernică a lui Putin stroșitul, ei fiind opusul, deși
mercenari-antihrisști, soldați a lui Dumnezeu, probinelui și a bunăcuvinței, nu-i
așa bravule române?
- La noi sunt multe lucruri exagerat de acrabile.
- Coranul ne învață să ne îmbunătățim viața și să
mergem înainte, din film aflu din ce film aflu, că nu din koran citesc? Când
era să-mi cumpăr coranul n-am făcut-o și am pierdut, scumpule ocazia și altă
ocazie, nu s-a mai ivit; (aflu din filmul Don Matteo). Se îndrugă povești
incredibile, se îndrugă basme, fantezii și totul se pierde, în neant, că se dă
pasărea din mână pe cea din gard, că gardu pe dinafară vorba lui George Arion
și pe dinăuntru e stăpân al naibii, leopardul, dragonul din zodiacul chinez. Pe
undeva e nasturele de la haina/ paltonul criminalului - ce explicație ai pentru
teribila socio-ecuație Getge Arion, romancier de romane polițiste ca Haralamb
Zincă? Că nu-s într-o dungă.
- Mai am și eu o părere, din principiu? Românismul meu
e legat de limba română care nu înseamnă doar limbaj, ci o matrice complexă
culturală în care încap emoțiile, reacțiile în fața necunoscutului sau a
pericolului, valorile în care am crescut și pe care am încercat să le dau mai
departe, lecția frumuseții prin simplitate pe care am primit-o de la părinți,
încap toate obiceiurile bune și rele. Limba română e zestre și identitate,
cordonul ombilical cu spațiul natal care oricât de departe ai fi, te ține
ancorat în pământul tău.
- Omule, omul nu întodeauna e consola, că apatic își
pierde, e avoid atat de speranță cat și de credință și se îndoiește de sine, deși
n-ar trebui să se îndoiască, dar se leapădă de tot ce-i sfânt și nu c-ar vrea
el dar e lipsit, văduvit de pofta de a fi, că parcă nici să trăiască ar vrea, natura
parcă luându-toată forța, toată energia și e frânt, epuizat, fără nici o
putere, fără nici un chef. Și mă afund iar în cuvinte, dar chiar și ele au
ajuns la sfârșit. Nu e doar un pic halucinant, că-n vest est eu bravule sunt,
modest artist.
- Alții-s cu traficanți de emigranți nu doar cu trafic
de droguri, iar alții sunt îngropați de propriile canalizări săpate, că sapi
groapa altuia și cazi tu în ea (ești cumva prost cu așa performanță?).
- Când, de ce nu azi mi se împlinesc visele, Ionica?
- Dragă Prietene PAVEL, ești la înălțimea scrisului
românesc, subiect și predicat, cum zici adeseori. Citesc cu drag scrierile
frăției tale. M-am întristat de acea durere de picioare, căci același necaz mă
apasă și pe mine. Să ai grijă de tine dragă Pavele, căci Doamne ce sfinte ne sunt și acestea., dăruite
de mâinile lui Dumnezeu, Olarul Omenirii! Gepianu
- Dragă doamnă Melania
Rusu, ce mai faceți, nu-mi scrieți nimic, cum m-ați obișnuit și hop, cățelul
șchiop de Farago ori Zdreanță a lui Tudor Arghezi, în drept de a fi zi de zi, cu
Fuego în drag de România și Vica, draga de ea și draga mea cu dovada de
decență, că mă înteresează și pentru mine contează, cuvantul dumneavoastră, că
iș are sensul să-mi fac o imagine, ce mai faceți, veritabilă, iubire pe
verticală, ce întâmpinați și cum o duceți cumva cu sănătatea?: cu dificultăți
ca toți cu ostinență ca cei botezați, ca cei responsabilizați de adevăr și de
viață cu aptitudini precare de... (ce-i aici stare de încântare serios, cu
șanse de investire excrocă că Bodea va fi cu premierii printre premierii
României, va rămânea, în istorie cu influiența de Luceafăr, cu acea una la
părinți ciordită de corupți, de unde din ce postură morală, din șușoteală aflu (asta
e impresia prostă și a lui Ponta, cu șușătela lor de Farfuride/ Dandanache, cum
se spune la ziar, în presă ca esență Caragiale caragialesc cu mofturi de
moftangii și crai de curte veche de Matwiu Caragiale, amiabilă stroșală de a
lor amiabilă ca Șoșocă, senatoarea curat-murdară esterică, în parlament și în
Senat obraznică, necioplită, dar ce să spun, tovarâși?) de natură și de
aventură dubioasă că, ca femeie frumoasă Vica îi cunoaște pe politicienii
buricoși, făloși și mincinoși, că domnii politicuenii plagiază, fac anțe panțe,
că etică n-au, călcând moral pe bec, cu plagiat, cu comisia de etică de partea
lor, cu toți ce vreți, jonglnd ca Eva cu plagiat, cu mărul discordiei din Raiul
România ostilând cu armonia și omenia care cu drept se evocă impostura de doi
bani, ceapă digerată, cu de plagiat, circ intelectual glongozola, că dumnealor
beneficiază prin abuz de avantaje/ce mama draculu! ca stăpânii, ciocoii vechi
și ciocoii noi, de Nicolae Filimon și Păturică... cu încurajări, curaj viciat
de plagiat, de spărgători de bănci, da ce vrei, că tu, blegule PAUL a lu
Parizianu, din Delirul profund viciat de dihotomie, lanț a slăbiciunii, lanț ce
o au cei mai fetizi, putrezi conducători, pești împuțiți la cap și mortali prin
grevă, necurățiți de la coadă, că peștii aieștea de comedie social- umană de la
coadă nu se aută curăță, nu-s dau demisia, din funcții, cum zicea colegul meu
din Cășei, măritat cu Ani din rațiuni politice la Banetu și Elena Mureșan, în
Recea-Crustur, el Ghiță că mortăciunile puturoase nu-s curățiți ca pești
Bluieri, nu-s curățiți ca pești împuțiți de la cap, nu-s curățiți de la coadă mama
lor de împuțiți, ca politicieni că și instanța îi condamnă insenifiant, îi
condamnă fir-ar să fie, îi condamnă, ca ca maca, rahat, cu suspendare! Fără
educație, fără talent viața mea, dragilor, dragoste și dor, viața mea e adevăr,
că cu adevăr vă supun vouă ca Miron și Crustos, un luminos generos și frumos
Fat-Frumos sănătos. Ceva e și aiasta-i baiul, că tăcerea nu-s cuvinte la masa
negocierii, Melania Rusu, ca-s conștient că trebuie să-mi spui cu rațiune, cu
înțelepciune: ce mai faci? Te rog, nu mă fierbe cu vorbe, verbe-proverbe ca-n
Morimeții/Las Fierbinți? Tăcerea nu-i politețe, nici noblețe nici în Mere
pădurețe.
- Voi cu toți sfântă treime a sfintei românimi, Servus!
Ce-i cu Melania, că mă îngrijorează, că nobila doamnă a poeziei, pentru, cu, nu
mi-o mai scris neaoș, cum de obicei scrie îngrijit și cinaș, românește, rug
aprins a românismului eminescian, cu graiul ei bănățea doinit, în hore și doină
de pomină și de lumină lină, de lele, lele, Floare dă-mi să beau moare, că
capul rău mă doare (de fapt, drept Dumnezeu eu sufăr de durere de picioare și
de anevoiasă deplasare, cu crâșnirea din dinți de durere, de astfel de
binecuvântare, că tare rău picioarele mă doare!). În drum spre prietenii
inimii, vin dragă Gipianu, Ioan Miclău, cu ce-ț alină durerea cuplită de
picioare, dragule?
REZONARE,ÎN
NEUITARE
~*~
Cu
o groază de probleme care ca om le am n-am cum să înfloresc firesc pentru că
pro-rod ca să stare spiritual renasc național, în propriu-mi și pentru propriul
norod,
când
divin suspin, transpir, mă mă aventur și respir ca, firesc, cerescu a lui Vica
trandafir,
cu
sămanătură de mândrie și, cu proaspătă humă, bucurie, de adevărata și autentica
valoare, parfum de Românie, cu adevărată culoare,
cu
anumite probleme mă privesc omenec,
mă
dolojesc, cu senin și blajin ca la paștile blajinilor, în rostul lor, cu iubire
pe verticală-rânduială ca-n filme destin nostim, făurit de Iuliana Marciuc
sublim,
că
scumpule, în durere și tristețe, cu mere pădurețe am supețe, în ștință și
noblețe, că-n tot am răsfețe mărețe cu mari bucurii, cu, de dragoste și dor,
că
Mesia iubirii, îmi da să am dor la marginea mării, că nu știu de ce, nu știu de
ce cogito ergo sum prin mesia iubirii și a durerii
ce-mi
asum cogito ergo sum
ca
să exist ca artist fudul și nu deștrept destul, dar altruist și optimist,
în
drept Dumnezeu, ca fericit iubit să fiu și eu pretutindeni,
că
eu ca scriitor sunt, cu lucruri, în sens bun
de sfinte Paști, a cuvântului, moș Crăcin,
de
om bun-Hristos-luminos,
că
mi-a șoptit o viorea, mi-a șoptit, minunea
în
viața mea, de drag, în făinoșag,
cu
Vica pe al casei prag
și,
împrejur cu tei înfloriți, în ciudă, că-mi cade tensiunea, și-mi creștre
diabetul și, în palpitații, aritmie la inima
care-mi
desleagă, emoțional în lumea întreagă, îmi deslegă inima, limba-mi dezleagă,
îmi
reânvie cuvântul care sparge tipare, dând apă, în izvoare pentru sete la
căprioare, belșug, în apă și ierburi pentru înfometare,
la
pași pernă moale, la dorul inimii, astâmpărare, pentru dor și amor de zimbru, pentru
Eminescu poet, geniu și de iz de profet, că mă remușcă și mă pune, în mișcare, cu
natura, Dumnezeul care independent mă poate face și neglijent și imprudent de
mare, că din inimă facem, că facem să fim, că suntem ca țară și neam orice, liturghie,
în spice,
eu
răspunzând de mine și, Dan Pavăloiu, în natură și aventură,
cu
adevărul, în strălucire în arătură ca-n fim ce-și imaginează preamult ca să-ți
faci ca Ceaușecu, un cult de lucru și de conducător bun ca România-n bucate ca
Păunescu cu vervă, viralitate, în vorbe superbe, proverbe
ca
George Zanfir om cu nai de aur, c-avea cu el tot ce avea mai cu făinoșag, cu
tot ce i-a fost mai drag, în forma de exemplificare și extraordinar, în
exprimare, de cântare și de binecuvântare, în Gâiești, cu rezonare, Zanfir, în
neuitare trăiește românește, cu propriul nai trăiește ca-n rai, trăiește, în
culori de liniște și, de grai de plai.
~*~
Pe cine nu lași să moară nu te lăsă să trăiești, că
faci bine și rău primești ca-n durere, să te prăpădești încărcat de istorie! Vica
mă bucură pentr-o floare, că și viața cu Vica mi cu lună și cu soare, cu minuni
cerești și omenești, de povești și când lacrimile ne îneacă și din greu
ostenești, drept Dumnezeu, cu minuni cerești și minuni comediești, omenești și de
povești ca-n povești. Scoți și mielul din cuptor și senin îl stropești cu vin
și-l împodobești cu buruieni, bucătărești flori, comori... Cine o pus coada la
prune și o scos naiba, zama din ea? Cine pune ban pe ban ca să-și cumpere
oltean, cazan transilvan, că românul și în oaș, își partă portul, ca-așa poartă
neamul meu, DreptDumnezeu? Când, de ce nu azi mi se împlinesc visele?
- Ar fi prea usor. Frumusetea vietii e atunci cand
visezi. Tu esti in mijlocul acestui vis.
- Urmează o noapte cu înorări, că un prost ca toți
proștii vrea să încojoare pământul cu o funie și înconjoară pământul, da, cât
timp nu moare nimeni e OK, e bine, bre, maistre men Ben, și, cu mult respect
mai urmează o zi de grevă și cu frământare socială, în băi de mulțime și
Iohannis debitează încă prostii, dodii, aiureli/muțeli.
- Alții-s cu traficanți de emigranți, nu doar cu
trafic de droguri, iar alții sunt îngropați de propriile canalizari săpate, că
asa cum spuneai; sapi groapa altuia și cazi tu în ea (ești cumva prost, cu așa
performanță?).
- Rămâi fără cuvinte, în fața prostiei, cu emoția
momentului, ești fermecat pe altarul soarelui/cuvàntului, de ziua înălțârii
Domnului, ziuă de pace Domnului, Drept Dumnezeu. Ești neglijent și mori de
acest impediment, accident, c-așa se cuvine, că domnia și prostia e de poveste
și se plătește, că nu mori flețule, c-ai avea inteligență în propria-ți
lucrare. Bârfește, prostește cu vàrf și îndesat, trufaș diferent și indiferent,
dezinteresat putând da și ortul popii din propia-ți indiferență și propria
prostie, neglijență fi-ar să fie! Și eșecul face parte din reușită, doctor de
bine, Ben? Asta ce ne arată nouă corect, infinit apropiat de obiect, dar nu
știu dacă mai e dacă mori ca învățătură, dacă mai e cine să învețe ca
Stan-Pățitul, că dacă nu ești bine la cap...
- Ce absolut e înfiorător să te doară și să nu poți
umbla, important fiind să mergem mai departe, să mergem pionerește, fără dureri,
șoimărește și tot înainte pionerește ca să ne demonstrăm calitatea de oameni.
- Uneori intenționat scârbit, cu doză de nebunie îmi
încurc, încurc ițele exprimării și ancheta, analiza ca știrea să fie mai
atractivă, mai de onoare, cu licență poetică, incredibil ca Noe pe propia pe
Arcă-i sexy, cu suflu și răsuflu pur și simplu suficient de convingător. Pe
tine ca vântul cam nervos ce consistent te preocupă, cum vântul la noi dă buznă
în toată provincia România ca să o irite, ca să cânte la noi și la noi
privighetoarea și bolundatic și nebună ciocârlia, cu Ion și Măria cu după noi
potopul politic, vraiște, cu derizoriu, în culori de neliniște?
- Rareș Pescariu e grozav, bravo!
- Cum nu-nimic, că suntem ca nimeni și pe nicăieri
prostiți de tolomaci pe care nu-i mai înteresează, că tu suferi, că nu mânci și
cu neputința deplasării, tu, și casa ți-o strici. În eros, cu formulă eu la
ce-s mai bun, nebun, că nu-s bun de nimic, nici ca flendură în natură și aventură,
nuci cu chinezeasca picătură, cu zâmbuc pe coastă la Dunescu/laMircea lui
Dărăbuc, singur cuc, peziș și de-a curmeziș, pe coastă la brădet naiv și poet.
- Rezonare in neuitare.
- Tu, nu reduci în capacitate, compatibilitatea cilindrică
și ești incredibil, dar adevărat, un minunat, un om adevărat care, ca un om pur
sânge nu m-ai subestimat, om cu bun simț și cu bun gust-mare artist, un genial
altruist optimist, în limba română ești de discutat, de povești estimat. Îi fi
necruțător, dar nu cu mine ca scriitor iubitor generos, în ce privește binele
ca Hristos și minte brici ca un bic, minte luminată, vie și ageră ca înflorită
primăvară. Sunt prins între ciocan și ca om între oameni și pentru oameni, că-s
om dintre oameni, sunt om ca oamenii de acasă și de pretutindeni, un
pretutindeni de prieteni (dacă-s pretenții și restricții în pandemii din
principii, din principii de, din Biblii, că nu-s om de afaceri, că nu mă pricep
la prostii/porcării, doar cu jocuri și jucării, șmecherii/sfârnării ca ce-i
politruci pișcheri...).
- Mulțumesc! Mulțam fain
prieten drag pentru mângâierea care mi-o aduci, îmburde-te Dumnezeu în Rai Pavaluț!
Prieten drag, cu făinoșag privilegiat de Dumneze cu drag și sentimente nobile, gură
de aur, Servus!
- Asta-i, să te însănătoșești și să mă însoțești ca
să-ți spun, om bun, da, să-ți spun:-"Cine ești", om de veste bună, om
de povești, fiind bine, să mă cunoști, cum îți închipuiești" (cu cine te
asemeni, te aduni).
- Am inceput sa vorbesc ca tine: Ești un special
național, că te zbați emoțional, că ce faci e meto colosal cu umor și dor
declinat, diamant înclinat ca turnul din Pisa, cu instabilitate, în figurație
la Barbierul din Sevila.
- Incredibil, tot timpul cu har și legendar sari peste
cal, ca să ieși din banal și ești, colosal, monumental ești ca tine/mine, rămâi
bine stăpân pe limba română de care, cu note înalte, visând
la trofee ca faru și cu Cartea Oltului, cu secetă și apa evaporată. Nu mi-ai
spus ce ai mai făcut drept Dumnezeu, decând a început, când Domnia sa ce a zis,
a făcut, priceput cu Aron Pumnu, incrrdibil ca Eminescu visau în roz și chestia
nu-i cu scor și realizezi cu pricepere, dragoste și dor dându-te rostogol. Roxana
tu ai ieșit din găuace ca scorpion, campion, la micul Dejun la micul dejun cu Daniela
Zeica Buzura. dându-ți, acordul.
- Eu daca as fi doamna Buzura ti-as lua un interviu.
Sa patrunda in misterul Merelor tale padurete.
- Frumos !
- TELEGRAME de Ben Todica, versuri PAULA ROMANESCU - Un
videofotocliprecitare montaj la versurile poetului dupa originalele versuri:
"Litere II" de Paula ROMANESCU ~*~ Soarta cǎrţii / Greu de lansat o
carte optimistă, / Dar de vândut apoi, ce sǎ mai zic! / Oricum lumea aceasta-i
mult prea tristă. / De ce în fond n-ar mai şi râde-un pic? / Dar să nu râdă
totuşi cei ce, poate, / Ştiu bine cum se scrie azi o carte / Ca sǎ rǎmânǎ (dac’
ajunge!) –n geam / De librǎrie, cum la Amsterdam / Femeile cu-amorul tarifat /
Îşi expun trupul semidesnudat / Pentr-o citire simplu de-nţeles / Chiar şi unui
expert în plagiate / Ce n-a citit în viaţa lui o carte.
- Greu de lansat o carte în general. Cu atât mai greu
una optiistă, în zilele noastre. GENIAL EMINESC DE ROMÂNIE, ARMONI CU SINFINIE,
POEZIE - Chestia-i e, că ești genial DE BASM ȘI DE POVEȘTI, DE VESTE-ZÀNĂ BUNĂ și
la vidioclip recital, ești un monumental natural național, un extraordinar
excepțional, special, esențial, existențial inteligent expresiv, unic și
românesc specific, cu care eu dialectic ca de Ion jalea mă mândresc că-i
autentic, un nodal scluptoral specific, fizic cu drag și cu făinoșag se vede pe
internet în catalog cu mine în dialog amical, național veritabil și în
realitate cu România în premieră, de țară în primăvară, ca primul om din română
și străbună țară, în clipa noastră național pe verticală suspendată, în băi de
mulțime cu profunzime, pentru ceilalti în fericire azvârliți ca botezați
responsabilizați sacrificați și martirizați, în umbră și lumină, de înviere și
a lui Eminescu fericire de nemurure, că ne schimbă, în magie, prin energie
divin, în plin de armonie-omenie și, cu iz parfum, ca într-un veac de
sigurătate, în sănătate și realitate, cu rațional, național-universal, genial, Eminescu
de România.
TU,
ZELOS și fizic firesc filozofic și dialectic, pragmatic, bun praznic/paznic-om
de succes ?
~*~
Tu
zelos vorbești și reciți grozav, bolnav/
beteg
de de xrav și de făinoșag ca fuego, în, cu cântat bonus mai presus de marte,
Iisus mai presus, în cuvânt elogios, serios și duh sfânt, sănătate pentru
oameni și pentru pământ, dacic unit și iubit ca Criatos cel frumos-luminos și
sănștos pilduitor păstor blând și profund
frumos, luminos, aeros-serios cu
ozon
ca
la curve Don jon bonibon, din Babilon;
reciți
ca eu un desmățat/ Arghezi, în acatist artist, aur cenușiu strecurat, ca eu un botezat
la telefon,
eu
un dromader de caracter,
Mare
reper de cer moștenind baligă și mucegai, de pe pământescu, de la noi de la sat
pur și simplu și exemplu din a Ciubăncuții templu, din umanul rai, cu plai, drept
Eu,
drept
cuvântul Dumnezeu, antibiotic și vitamină, întrebându-mă singur pe lume:
-"Da
cine mai sunt și eu, pe lume, cu ce renume? ce dragon, de anume sunt cela ce
sunt în strictul necesar,
îmulțit
în sfințenie, cu har și, cu extraordinar genial și legendar, cu minunea,
cu
fericirea, cu pro-națiunea plină de cu înțelepciune/cu vânt pe pământ și
deșertâciune cu soare și binecuvântare?
~*~
Eu ca tine la toată lumea vorbesc șoim a parriei și
pioneresc, firesc românesc, pitoresc, din România Russo și Vlahuță, pitorească,
firescă, ciuntită și, dar încă neântregită ca Arcă salvatoare, nefiresc neunită
și-n leagănul său lărgită, felix și Zamolxis întregită. Irina Oprișor e oare
Aspirina din Las Fierbinți, o nonformală, motivată cu biochimie, domestic, în
omenie artistică învățând merito, în moduri modulare a cubului ciobit și
descoperit de Nichita Stănescu, din echipa poeziei moderne, filozofice, cu
liturghia de pace, în lanul vecerniei, de spice ca protector a inimoșilor, din
perspectivă de viitor îmblânzitor, nemuritor, găsind-o cubul ciobit perfect ca
piciorul șchop, din cauza sărutului, pupatul piciorului iubitei?
- Tu ai uitat ca eu si cant? https://www.youtube.com/watch?v=6LyJq-7gch0
- Dragă Ben, Țin să-ți spun că din cauza lipsei de
fonduri, revista lui Daniel Luca întârzie să apară, dar va veni și vremea ei și
ți-o voi trimite. Până atunci, mulțumiri pentru tot ceea ce-mi trimiți! Zi
senină, Dorina
- E Bine draga Dorina. Nu e nici o graba ca daca nu te
culci nu ai cum sa te trezesti. E dansul vietii,
- Așa e cum spui!
*
Trebuie să ne justificăm, în Doamne mare-i
concomitent, cu ce, Grădina Domnului lui Dumnezeu, sfântul sfinților, un lux
fiat? așa, că ce am preferat, cocorat, colac peste pupăză/ pupăza din tei, Târgu-Neamț,
Humulești, cu Ozana și cu cetatea Neamțului, pe unde am fost, în excursie de
prin orașul Bistrița, am fost în mod normal, am fost moral, dar dacă pun în
Balanță, că balanță-s, pot zice cinstit că-i mare grădina lui Dumnezeu și Doamne
mulți măgari, asini mai sunt în ea ca dragostea mea, mândra mea și Vica a mea, cu
drag, în drag de ea, de nostalgie, cu omenie de emoție și de omenie și de
energie, cu armonie!?
CU
DRAG DE DRAG
~*~
Eu
am merit ca om, am meritat-o femeie, femeie mai bună ca Vica?
dar
ce spun, că ea mi-a fost de leac, vindecare, peste veac, în vec?
mi-a
fost, în vileag,
în
drag și, în făinoșag și, cu ce mi mie mai drag,
ca
mireasă pe brață am trecut-o peste prag
am
trecut-o, cu fâinoșag, nelcoșag și, cu drag de drag.
~*~
- Dacă pe lume sunt multe argumente pentru a citi,
condițiile de existență sunt și mai multe care împiedică citirea cărtților.
Revistele sunt mai accesibile și mai concentrate. Fericirea noastră constă în cei care se jertfesc a cerceta
surse scrise și a ni le prezenta pe scurt. Socializarea are și ea rolul de a aduce noutăți, dar de un nivel în funcție
de vorbitor, Doamne, nu aș fi crezut
că se va vorbi vreodată nu de dispariția
cărții, ci de inutilitatea ei!!! Stimate Maestre, Ben Todică, vă iubim pentru
tot ce faceți fiind Dumneavoastră în rândul celor care se sacrifică pentru
români, omenire și omenie: Cu drag și stimă, Melania R.C.
- Am încredere, în tine, că la Mere-Dialog amical, să-l
continuăm afectiv, cu efect emoțional să dovedim totul, cronica familie mele și
a tale, doar tu mă poți ajuta, vitezule scriitor temerar și cutezător, om de
viitor, că vei fi pomenit și în viitor ca nemuritor.
- Crezi ca oamenii se vor mai pomeni in viitor? Traim
vremurile omului singuratic!
- Ce mai faci ? Cum o duci, Turli dragă? Sunt un
nenorocit, de minune, sunt precar, fără har, în cădere liberă, e estrem de
amar, cu durere.
- Ma doare sufletul cand aud ca aici sa ajuns. Am fost
educati sa credem in OMENIE. Au venit ASTIA si ne-au luat tot ce am avut mai de
pret, CONSTIINTA si ne-au inlantuit in ZOMBISM. Oameni singuri care merg
nicaieri.
- Caut să ies, din impas, da la care Ispas, pastile
cailor/paștile blajinilor, a minunilor? Calc pe bec, parcă n-ar fi în regulă,
parcă n-aș avea acte de justițiar ca un pistolar văcar american cu traiul lui, în
van ca un român cine a mai pomenit, năzdrăvan care nare cum să-și justifice
chestia cu vaca la care pricoliciu i-a luat laptele și fără șir, după ce a
gustat și din horincă, pălincă și acuma face nefăcute, face pe nebunul, că ști
să se prefacă de și el să se creadă că n-are o zi bună, că a insistat și îndrugă,
booscorodește singură de te nebunește spiritual și vertical.
- Bună ziua STimate Domnule Pavel Rătundeanu Ferghete,
Vă cer scuze pentru tăcerea mea impusă de împrejurări. Iată-ne scăpați din cei
doi ani de pandemie și acum nu știm cum să ne mai întoarcem la vechile
preocupări. Totul mergea oarecum, dar nu prea rău când un văr de al soțului a
orbit săracul fiindcă nu s-a operat de cataractă. Fiica mea nu vrea să audă
pentru mine de nici un azil și s-a gândit ca să mă ferească de orbire, Doamne
fereste, să mă ducă la operație de cataractă. M-am operat la ochiul cel bun,
urmând ca peste două săptămâni să mă operez la ochiul celălalt care este sașiu
și nu vede decât pe jumătate. După operație a urmat o lună de punerea
picăturilor la diferite ore, o adevărată caznă, că nu puteam respect orele că
nu intrau picăturile, mizerie, ce să mai zic. Între timp mă chinuia și refluxul
gastric și o bronșită neam de covid. Am tot fost pe la dispensar, pe la
ochelari. Între timp i-a apucat pe cenacliștii nostri tot felul de sărbătoriri,
chiar și pentru mine și am întrerupt orice mesaje neavând timp nici să răsuflu.
În acea perioadă unele reviste îmi cereau material, atunci am inghesuit și
timpul pentru material, trimițând eu material s-a supărat pe mine Google că am
trimis două materiale într-un singur mesaj și m-a blocat câteva zile și așa se
face că mesajul respectiv mi-a stat pe masă și în gât câteva zile si de abia
după o săptămână a plecat parțial, în rest stăteam blocată. Între timp lucrând
în grădină am căzut și m-am lovit la ochi, nas, față
și iar nu am putut scrie. În concluzie boala și Google m-au împiedecat de a fi
activă pe hotnail. Între timp nici nu am observat că îmi scrieți fiindcă oficial mi-au făcut un site separat pentru
DVS și când am dat de el nu puteam să scriu. Acum după ce am scris despre mine
voi citi toate mesajele dvs. cu plăcere și mai comentăm. Ce mai faceți? Ce mai
scrieți, Cum este timpul pe la Dvs? Aștept răspuns cu bucurie, Cu stimă,
Melania C.
- Google, noul KGB Comunist. Povestea ta, e una de
suflet, dacă citești, eu mă mârâi, mă plâng de câcăcios ce sunt de vai! de
durere de de mișcare delăsare anevoie de o o neputință dureros și rea/grea, ca
atare nu bine mă laud cu dusul, mie să nu-mi moară capra/omul dragă Melania, însă,
tu laudoris acti îți lauzi chestia cu farfurie, cu veselie cu ceva lipsă de
acasă, dar eu îți urez: viață frunosă și să-ți retrăiește viața in Cristos frumos
și luminos, în starea ta, fără a ieși fizic din pragmatic, din domestic, din
cosmetic, din fericirea, din starea de
bine și din ce se cuvine, din displei cu înloriți tei și plopi fără tei.
SERVUS ȘI CU BINE ȘI PREA BINE! Tu, Melania, Doamne ajută, n-ai prea dus-o
bine, n-ai prea dus-o în confort prea bine comod că, cu vederea nu-i jucârie ci
histică fericire cale de minunăție de viață și de adevăr pe plai de rai, cu
vederea piaza cea rea, dragul din scumpă, țara mes. Daria desculța, nu-i în
tone bune cu recunoaștere, pe bune. Peste tot apar nenorociri și căderi libere:
cruce la poartă și pe casă dar supravețuim, deși dăm pasărea din mână pe cea din
gard că pe afară e feștit gardul dar pe dinăutru e paznic de far leopardul, Daniel
cu leul și cu salvarea minunea, rugăciunea si cu salvarea, calea spre cu viață
și adevăr, cu ce -a fost și ce e, că e Dumnezeu, eu drept Dumnezeu. Busu:
- "Hai, să vedem cum val fi vremea în ziua care
urmează înhămată și-i strunită, în frâu că muirea își duce hainele la spălat, să
le dea, în curat. Ce lucru din una-nalta ca cel scund, îndesat, periat cu ferul
de călcat gătat, la și pantalonii la dungă, la tri ace cravată, cămașă, chemeșă
albă, curată.
- Impletire de emotii si concluzii.
- Amu, nu-mi prea trag caii în ham și la căruță, la
teleguță și stomacu varsă màncârică varsă, vomită măligă, mămăliguță. Starea
lui zdreanță, la ..., că la ce altceva să vă spun, scuzați-mă, că:
- "cu pardonul, omori omul," se zice.
- Tu ca întodeauuna mergi bucuroasă ca întodeauna
voioasă, sănăos, cu sănăntos, voios cu drum, cu fum ca casele talismane cu vii
oameni. MAi SUNT FĂRĂ MINE, CĂ SCRIU FĂRĂ NOIMĂ. Tu, cu un succes incredibil, dar
adevărat, ești succesul distinct, care l-ai repurtat, infinit, cu predicat, cu
subiect, e apropiat apropiat, absolut ca Eminescu om absolut pur și simplu,
exemplu, apropiat, de obiect distinct. Tu-mi dai GLAS ca moș Crăciun îmi dai
mie tot ce-i mai bun drag și mai bun, că ce să fac că lui Dumnezeu îi e pe plac.
Ca elixirul vieții întorc și a vieții roată cu meșteșug, în belșug. Viața mi
exprepres versus roz, în sens, cu demers flu-reflu, reflex intens rug creștin
și aprins în senin, cu excelență și destin ca-n film, filme cu dimensiune în
pasiune, cu dimensiune și cu înțelepciune ca să miște în garajd coada vițelului
mort, că eu ca rebel sunt deprimat, beteag dar ca un bărbat înbătat, turmentat destrăbălat
de bune și de nebune, de iluzia că sunt cum sunt cu Vica-Zâne cu rost folos
pentru neamul meu, artist și cu rost, încurajat cu bune și cu viața ca scriitor
de viitor cu zbor, zbor zdrobitor, cu mult roz murluite, păstor blând și tot
muie/voce autehntic dialectic învâvăluit divers în dragoste de durerere pe picioare, că dacă suntem ca pe propiile picioare,
un experiment inteligent de student care se dă de gol că profesorii-s ițiți în
grevă, sunt gravi, gravi dar și cu fresci în frescă de biserică și-n cor
minunată, ca fii responsabili impecabili și cu lin eficiență, compatibili iritabili.
Duc o viață dubioasă, ațoasă cu indulgență, cu darurile pământului, la țară, în
sat, în ciubănciță drăguță, mai nou fără rele, că copilăria ni vis, paradis. Unde
ești, că mai este rost și folos pentru neamul nost artist, în viață mai există
existență cu sperență, cu ochi de fată șireată că mai există carismă, conștință
mai există esență, minte și inimă cu sbstanță, cu viață și speranță. Vica te-am
iubit, cum pe nimeni n-am iubit vreodată!
- Românul e exigent la muzică, poezie și fotbal
crezând, că național sunt universal. Au un al lor, în măsura lor rostuală, în
folosul tuturor și a tuturor, prin pădure pe cârare întâlnii dorul și pe
Hristos, viață și adevăr astral, în cale, din vale cu ascensiune mare, Românie
profundă, tainică pevertibală-mare, Pavaluț!?
- Ma imiti. În tot ce scrii e mintea ta e provita spre
Dej, unde încătro mă îndrept:
- "Quo vadis Domine la Mere pădurițe cu Vica printre
pădurițe, mame printre mame cu țânci.
- Care-ți-i doleanța?
- Sa ma lasati sa mor, pe-o scandura lata!
- N-am făcut pentru așa ceva ore suplimentare."La
ce să știe și Vica?"
- Ca ce?
- ...pentru ce să mă ascud de ea?
- Mă prostuțule, ii spun lui, băietului tău: ”Muierea
te poate băga, în pușcărie." E umbra
„sponsorilor misterioşi” globali în lichidarea liderilor ruşi.
- Inimi de lut și inimi de ceară.
- Vezi, până unde merge treaba cu sosurile picante la
Cătălin Măruță? Tu ce știi de bărbatul lui Andra cântâreața de la Turda? Pentru
ce ți-ai mulțumi/ cui? Pentru ce i-ai nulțumi lui Ming sau pentru ce mi-ai
mulțumi, maistre, Ben?
- Mulțumesc pentru că exiști! Pentru mine tu ești
partea exotică a lui Ion Creangă și tot atat de important pentru literatura
romană ca și el. Doar că tre, să fii TESELAT un pic de un adevarat și autentic suflet.
Așa cum iți place ție să spui.
- Sunt ca o piele roșie care face furori în
culori-autentice valori, că ne dorim cu ingrdient cand răsare soarele,
binecuvântare, sigur în câțiva pași (totul e un fel de joc, troc, cu pas sigur
și simplu, și sincer: oglindă și cer, slavă Domnului!). Scriu sigur pe mine și
sincer, ludic în cheia sol/fa, în imposibila incognito trecere de desăvârșire, în
fericire provita, barbacană, culoarul doamnelor în vârstă, în etate cu
eternitate, cu ulița spre casa popii, cu viață într- adevăr model fain-făinel, de
scară sacră a scărarului care a dat o nouă valoare de pace, cu lună și soare, liturghie
în pace, pentru pace, în uternie liturghie și vecernie de binecuvântare în
lucrarea lui Manole, cu scopul nostru zidită din piatră și lut, cu frământare (și,
ce-ți mai spun, om bun, cu lemn de prun, ca să afum? și Ana, nevasta lui
Manoale care plânge că zidurile rău o strâng și copilul fetus de Iisus, în
pântecele lui Vica, plânge și ca o pâine, se frânge cu mâna, sărut-mâna, Vica, așa
cum se cuvine, în bine, că la noi răsare soarele!
- Poate dupa ce pleaca Iohanis.
- MANOLE, un om ca aceia care visesză ciudat devine bufnița
Cenușie și e un indian knouncinoximp, un cuiudat așa...,
cum acel indian care cum devine prin propiile succese, devine paza bună, ca piaza
care se simțea să se Împlineasca ca om între oameni, nu-i fie de deoachi a se, nu
ca atunci cand vinise și aici o Darie ca acel care personal iese din acel
aparte umb pentru care devine mai mult dintr-un posibil, impecabil, în miraj, curaj,
temeritate, un dept a fi prin lepădând ca ceea ce nu e din nu este, în competența, cu drepul competent și e bine, ce
se spune.
- Vorba satului!
- Mulțumiri pentru ,,Poem ș Cântec!”
- Eu, fac tot posibilul pentru Mere pădurețe.
- Nu-s un sfânt, cu Mere pădurețe, cum alții s-ar
lăuda ca Țanga, Ionu a Petri/teribilul ăla a lui Păpuc, tustrei, oameni, țărani
cinstiți și harnici muncitori agricoli, care ca Moromete mai dau și pe la
crâșmă, pe la aiesta a lui Sabinu Miron a lui Iacob cel care în ciuda nemților
a suit pe costă sus într-un brad, căutàndu-l în ciudă nemții zilește, dar
neaflndu-l, în sat mai trăind vrednic Viorel Ferghete, fecior de a lui Ioan
Rătundeanu Ferghete, învățător de toată cinstea și de toată înțelepciunea, ca
un altu popă în Dâncu, Aghireș, Cj, ca Vsile Ferghete om și harnic dar și aspru
sănătos încăpățânat în bine, calificat la școala teologică din Cluj, a iesit pe
baricadă când 500 de secui din Tri scaune au dat buznă să tâlhărească VOEVODATU
DÂNCU (unii declină, că n-ar fi posibil.) Nu vreau să fiu nerespectos, că am
zis lui Miha, că pe mine nu m-ajută nimeni. M-a luat gura fără de mine, necontrolat,
m-a luat pe dinainte și ea care-și dă toată silința s-a simțit jignită, insultată
și s-a supărat și chiar s-a enervat și s-a cocorat. Oare am greșit ca genialul
Eminescu care pentru acest drept Dumnezeu, a fost omorât. Cu ce legimitate, cu
ce drept au făcut-o politicienii, cu ce sentimente? Oare m-am prostit în viața
mea vrând în drag și făinoșag de România, din tot diadinsul divin/din abis cu
ce mi-a fost mie mai drag pe lume, nimic mai dragă drag și dragă, vrând să mă
fac, ca păstorul blând și profund pilduitor dar eu scriitor (am vrut să mă fac
scriitor, cu toate că aieasta, îmi cerea multă trudă, multă osteneală și, multă
muncă?). În mine e un izvor, un algam de gânduri, aripi cu frenezii frânturi de
scriitor de legendă, de scriitor iubitor.
- Viitorul omoara scriitorii. Le pun cipuri in cap si
vor comunica povesti prin telepatie/hipnoza.
- Daria: - "Stai narnă
pâine". aprinzi focul. Tu, ca Ben te străduie bine. Propriu-mi mers e
greoi insa asa e in democratie.
- Da ce-i aia democratie cand 51% da in cap la 49%.
Conduce GASCA.
- Ai grijă de sănătate frate Păvăluță! Toti intinerim
invers de-ti vine să pleci. Hai să ne cărăbănim c-o PALINCUTA Draguta puța huța,
auleu..., Băbuța!
- Uneori telefonul, nu scrie coerent. Cine o zis c-aș
pleca, că nu umblu, că picioarele mi-s urzicate, mi-s amorțite. Mai și cad și
mă lovesc, râmesc precum râma, urât. Să fii sănătos bravule și exratrordinarule
prof. Univ. Dr. Daniel Criste-Enache cu adevăr, cu viață și convigere-bunăcuvință,
ștință, talanți nativ îmulțiți, cu lumină lină și înviere și înălțare prin bună
lucrare dragă maistre, critic și istoric literar, cu har, sănătate și
împlinirea tutror dorințelor, cu bună rânduială, folos și rost și artist
neamului sfânt neamului nost! Voi înțelege mai bine poezia românească dacă îi
cunosc istoria.
- O vom intelege mai bine atunci cand ii acceptam si
rostim, aproape de fiecare dată pe cei noi, atunci când apar poeti sau artisti
originali precum Pavel. MIHA:
- "Vichi, pe tine te dodoare, ÎN Patine, că tu pe
bune după masă te duci Chiroie-n Marea ce-ți schimba poftele, schimbi gagicii
ca șosetele; te doare la patine, că tu pleci în Britania, în ANGLIA." Servus,
cum zice pe la Cluj și primarul Boc Emil de dincolo de Huedin, prof. Univ., de
fapt veritabil mocan din mocănime ca craiul moților, crăișorul Iancu, din
Apuseni, un neaoș, îndrăgit de electoratul clujean și cel de tri pițule, de tri
pițule fraiere!
- Stimate, distinse și dragă domnule (și Frate intru
Duh), IOAN MICLĂU - ...Vă mulțumesc mult, din adânc de suflet și cu adâncă
reverență, atât pentru confirmarea micului colet, cu (deocamdată) firava
donație (de 6 cărți), către Mirabila Bibliotecă a domniei voastre, ”MIHAI
EMINESCU” - cât și pentru viitoarea prezentare a lor, ”dragilor cititori
români-australieni” - pe care, și
eu, îi salut, de aici, din ADJUD/ROMÂNIA, cu fierbinte dragoste și adânc
respect !!! ... ...Cu, mereu, aceeași admirativă prețuire și caldă prietenie,
Frăție întru Duh, de la ”SCRIBUL LUI DUMNEZEU”...! Adrian Botez
- Greu de ajuns la nivelul domnului ADRIAN BOTEZ insa
toti tanjim sa dovedim muntele. Persic are talanții îmulțiți ca botezații și ca
responsabilizații. Saracul e bolnav. Toti ne ducem si cu noi o lume, un Rai ce
a fost al nostru si doar noua daruit.
- Dragă PAVEL ești un suflet mare, românesc, Ioan
- Reverență pentru crunta și pentru crunta dureroasa
durere, că și cu durere, Ben dacă se va putea pentru doiină și hore voi mere
după mere pădurețe cu eleganțe, că cei românesc firesc, pe limba ei limba
română și a ierbii, nu piere.
- Tu, o zici, dar fără ca Ion Cristofor-Filipaș care nu
crede, că parcă sută la sută ar mai avea la gură caș/ herpes ca un mucos..., că
nu ține piept la turci.
- E o nebunie ce a făcut Florin Persic aiesta de la
cucurigu și a făcut mare teatru și grozave filme - a făcut. Înt-adevăr Persic
vorbește mult și are ce vorbi. Mult vorbește, sfânt românește vorbește, cu
mulții lui talanți înmulțiti. E astral Florin! Persic. E cinstit Persic e
subtil, impecabil și compatibil, cu viața și cu adevărul, e Persic Florin.
- Persic e un mare artist!
- Persic are talanții îmulțiți ca botezații și ca
responsalizații.
- Frate Benule, Mulțumesc frumos pentru publicarea
confirmării mele de primire a cărților donate de dl.Adrian Botez. Ai aranjat o
filă de tot dragul, adică, cu tot ce e mai plăcut. Cu drag și frăție, Ioan
- Sunt mandru de Biblioteca fratiei voastre frate
Ionica al Gepiului si recunoscatori va suntem pentru acest dar si binecuvantare
aici in indepartata Australie.
- În comuna Bobâlna, s-ar din satul Suaruș la 15-20 km
de Ciubăncuța, din Suharăș se trage Labis, extravagantul poet Mircea Dunescu din
Suharăș, pe lângă slana, clisa, slănina ardelenească, că năzdrăvanul aiesta de
Nicolae Labiș i s-a rupt, în 14, că s-a școlat ca om care și-a sfințit, la
ABECEDARUL TRADIȚIILOR ROMÂNEȘTI, UN TÂRG DE BUNĂTAȚI CA CEL, CU/DE CĂRȚI de la
Chișinău, din Republica Moldova.
- Rednic Lupu, îi cu bancurile și acuma zice că am un
câine a naibii de rău și o mușcă pe socra lui vecinu, pe care îl întreabă ce să
fac, c-aș vinde câinele, dar acesta, vecinul: -"vinde-mi-l mie". Nimic
nu trebuia făcut, în grabă, fușărit, ci cum trebuie, bine și cu cinste, cu
silință trebuia făcut lucru bun. Stresul nu ne dă pace, însă ca ce să ne
streseze ceva gen Dinescu... de la PRIMA TV, Ne place de acest Mircea Dinescu, cu
acest poet al Deltei, cu acest artist altruist, cu cu minunatul om de 5 stele, poet
și om de cultură.
- Trebuia să aprindem la mamă-ta, Vica un In Memoriam,
la 5 ani azi de la 14 Mai, noaptea cand a murit la Clinica de Hematolgie, zice
fiica ei Miha-Mihai viteazu, cu "io frustat, c-așa am vrut io", unde
nici n-aveu morgă și dimineața o trebuit să ne deplasăm la Clinica de Oncolgie,
spre Grădina Botanică, unde am fost cu Danciu Nicolae învățător și învățătoarea
Danciu Elena, prieteni cu Dragomir și Veronica, tata și mama lui Pavel care-l
mai ajuta pe învățătorul, tata lui Dorinel, dar la oncologie unde a
îmbâlsămat'o, fără s-apuce, din neglijență, să-i pună mâinile pe piept, dupâ
tradiție, mândrie a Medicinii românești și sunt foarte multe de făcut, după
obicei, benefic, dar voi ce ziceți?
- Să-i aprind lumânarea lui mama, lui Vica, că azi, că
azi 14 mai face 5 ani de când a murit la Hematologie, în Cluj, pe lângă
Biserica Sfântu Petru, cartierul Mărăști, nu departe e și Tipografia
Transilvania, unde lucră ginerele inspectorilui-șef Precup Ioan, un om serios, care,
îi recomandase adjunctului Ioan Fritea, să-mi dea grupă pentru a-mi putea
publica din cărți, din: Mere pădurețe, Psalmii lui Pavel, ecccetera, eccetera, că-s
debia acuma publicate 15 volume mari și late/ groase, strâns tratànd tematica,
cu Lecții de viață, că era om Sever Precup, reper de cer, om sincer uimitor, cu
calități care de la Dispensarul sanitar veterinar Nădășel, de unde a fost luat
cu forța și dus să fie pus cu haboca inspector șef pe județul CLUJ ca frumoasă
istorie, dar Precup era un om distinct, om bun la suflet, om care n-a dat, în
mintea copiiilor ca om cumsecade, crezuse, în mine, nu contra ofensivă, c-aș fi
genial/ talentat, îmulțit în har, sfințit cum credea și Gabriel-Artur Silvestri
ca om cu calități și totuși zic eu: om între oameni apreciat și de Ben, Miclău,
Melania și alții, ca om de drgoste, de poveste ca să scap de stres din mai
marii zilei ca acad. George Anca etc, dar Ioan Fritea face ureche ciulă, indiferent
și neâcrezător ca soarele între nori, că și după revoluție când ne verificase
la toți ițit, devenit între timp Fritea director deplin, îmi zice încrezut (și nu
știu de ce mă luase, în ochi răi și era mai Sucă-om sucit, cu mine, de și-mi
zice, după ce fușărit se uită peste diploma mea de absolvire, însă nu băgse
fițosul dorector, cu ce fel de om de pomină, doină, are de a face ca pupăza din
tei, pupăza dusă cu nebunie de Nică la iarmaroc, năstrușnicul și simpaticul Creangă,
ilustru prieten de gală al marelui Eminescu, rebotezat de Iosif Vulcan (ce și
cum știe mai bine Ioan Miclău, un neaoș bihorean, gepian).
- Tu, copile, când ai dat gol?
- Când omul n-are ce face își strică casa? Eu, trebuie
să merg la Centru de diabet Cluj. Necazul, pricazul, baiu-i că mă dor
picioarele și deabia pășesc, pășesc greoi cu crâșnirea măselelor și chiar așa
cum voi păși, cum mă voi deplasa, bunul meu men Ben? (sunt foarte îngrijorat,
înspăimântat, chiar, ce-i de luat ca leac, ca medicament, de fapt, Drept
Dumnezeu ce-i de făcut?).
- Draga Pavele, Se pare ca si tu ai 130 de kg ca mine.
Eu mananc trei cepe crude de marimea unui ou de gasca. Le tai felii in
farfurie, pun sare, storc o jumatate de lamaie apoi deschid o conserva de TUNA
in ulei de masline de 95 de grame. Am tot timpul vre-o suta de conserve in
dulap pe care le cumpar cand se vand ieftin. O deschid si torn tot continutul
peste ceapa din farfurie apoi le amestec ca pe salata si cu o felie de paine
neagra sau alba ma tratez imparateste. De baut iti recomand sa fierbi intr-o
oala de cativa litri patrunjel, clocotesti jumatate de ora si il lasi sa se
raceasca la nivelul ceaiului sau cafelei si continui toata ziua sal consumi
cand ti-e sete asa la temperatura camerei. Cica foarte recomandat contra
diabetului Chimionul negru care nu creste in Romania. Sa-l fierbi ca ceai si sa
bei cate un paharel in prima saptamana, apoi odata pe saptamana cate unul. E un
sfat calugaresc. Daca vrei sa nu mori mergi prin gradina la cosit iarba. Pofta
mare! PS. Ciorbele calugaresti fara carne sunt iara bune; FASOLE, VARZA, ETC.
- Nu cred ca să fiu așa Hercule, de 130 kile. CÂND mă
cântăream, cel mai mult aveam 118 kg.
- Inseamna ca te vei vindeca mai repede si stai si tu cat
mai departe de ZAHAR.
- Tot mult e ca greutate. Mergând la Recea și la Cluj,
sper să reușesc să mă cântăresc, omule! Oamenii își caută prietenia pe măsura
mea, ca exemplu pur și simplu (eu m-am dedicat scrisului, unei lumi, a mele?). Care-i
alegerea mea? Tu, ai punctul tău de vedere.
- Ai nevoie de un echilibru. Nu te dedica unui singur
lucru ca vei da de TIRANIE - Totul se transforma in ALCOLISM.
- Spre ce trebuie să mă focusez mai ales că am
retenție de apă și iau Furasimid? Fain mi-ai zis, cum pot fi și eu sănătos, că
atunci, când ai dureri, cum să mai poți și scrie? Cum să mai fii și super? Ce
mai spun românii plăcut omenirii și lui Dumnezeu ca să poți zice: răul a
trecut, miza a crescut? Obez sunt, chiar dacă n-am 130kg. însă kilograme în
plus am, că am 35 kg bonus prea mult peste barem. Ce n-am făcut, când a
trebuit, crezi că voi face de-acuma înainte? Istabilitate emoțională, cum am
ajuns la godeu? Apariția albuminelor. Când e vorba și de sare care reține apa. Apa
se bea încet și nu că m-aș îmbuibăci, adică? a-mi lua la cap, ni se urcă la
cap, cu dureri? Tu-mi spui ce să fac, dar problema e, că blegu de Pavel,
înțeleg, pricep?
- E o noua aventura. O alta padure misterioasa!
- Ce ne face oare Mercur? Cum spargem tiparele și
rezolvăm problemele, aflăm soluțiile împreună? Trebuia să mă rezolv, să mă
videc ca să n-am dureri, că cu dureri nu e bine, nici nu poți gândi cànd te
doare. Chestia-i: de ce trebuie să suferim, cu ce păcătuim, Ben?
- E aici o chestie înteresantă.Nimeni nu ne bagă, în
straiță, nici Dumnezeu care ne dă ne valorizează la adevărata valoare, dar nu
ne bagă în straiță.
- Tu, ce cicluri închizi și spre ce te îndrepți, omule
cu caii suri care te-ai oprit cole la lelea-n drum? Cum spargi, cu ce spargi
ghiața? Ce anume certifici? Care ți curajul, cum strângi șurubul? Cum e să fie
bine? În adâncu vieții mele este esența exploziei de gust artist altruist Barbarist
și de poveste și a ce mai este, cu energie de la soare și de la binecuvântare-România
profundă și mare.
- Care ți-s poftele?
- Trebuie să trăim, în vremurile bune (dar cum să ne
îngrijim noi de noi, îngrijindu-ne cinstit, Demn ca Domnul Slavei și Domn
Savaot, fără a te stresa ca Magnerot, un medicament, leac, medicamentul,
momentul fericirii, marele respiro, al amenmetontului- mori, al ameliorării
vieți, în spital (eu tot mai am credința că mă voi vindeca, chiar adresându-mă
bunului prieten medic neorog, medic primar, Vasile-Marius Rusu de la Clinica de
Recuperare de pe Viilor nr.43, din cartierul Zorilor, Cluj-Napoca, că eu sufăr,
dar nu-condamnat la mediocritate, nici măcar, cu condamnare cu suspendare ca
parlamentarii nostri și cu tot gozu de mizerii al mizerabilor politicieni ca
cei a lui Victor Hugo, de faimă, din socio-comedie, bandiți contra umanității,
cum sunt corupții șnapani care zi de zi ne fac rău noua oamenilor de rând, poporului.
Tu, Benule, cum spargi, cu bună dispoziția și cu bunăcuvința, cum spargi
nagnific ca magnificii, cum spargi tiparul ca mușchetar al limbii române, maistre?
- Prin
ENTROPIE. E atunci cand se ciocneste vocea cu respiratia. Alergam cat mai
profund ca sa ne intoarcem cu povesti noi. Omul trebuie sa se trezeasca si sa-i
interneze pe schizofrenicii care ne tulbura normalitatea. Mădălina
Lungu, o tânără de 13 ani din R. Moldova, a câștigat Grand Prix la Sanremo
Junior. Bravo ca moldovenii stiu sa puna in valoare limba română, noi ne schelalaim
in alta limba si cu tinute de circ.
Bravoo Moldova!
- Ce-i cu chestia cu pricină?
- Nici o fata nu-i frumoasa ca in sat la noi.
- Indiferent de notele primite de la 1-10, în timpul
vieții, tu tot As ești, om distinct, cu atitudine, cu înțelepciune și pasiune,
eminescian pro Mere pădurețe, cu noblețe echilibrată, limba română a limbii
materne al celei române geto-daco străbune. Nu mă refer la emisiunea lui
Mariana Almășan, o femeie de har, nota 10: Femeii de nota 10 și Bărbați de nota
10. (TVR2). Alegerele tale pentru a intercala, regiza, ce eu scriu, cu
ferbințeală, pe verticală, scriu cu îi unică, așa cum, tu mi-a i dăruit-o, din
toată inima ca un erou care, chiar ești fără deosebită și distinctă culoare, în
artă. Tu, înainte de orice, îmi ești tiz, îmi ești ceea ce alții nu au cum fi, un
mare și iubitor prieten. Careva vârsta e doar un număr, însă pentru mine e
suferință. De durere, cu durere, cum să te ocupi tu?
- Am oprit undeva în Mărăști ca să meargă Marius la o
farmacie ca să cumpere medicamentele de diabet că doamna diabetologă mi-o
eliberat lista la Centru.
- Acuma cu Maris îs în Cluj, mă îndrept
spre centru de Diabet. În Mere pădurețe sunt ideei si istorioare de bun gust, artist.
Nu știam cine mă strigă din drum, nu știam că vine să mă anunțe cu APIA, că
dacă nu merg la ei până luni cel târziu, mă penalizează, eu așteptând ca să mă
anunțe telefonic, dar n-am primit telefon, că poate avea hibă telefonul, în
realitate și Crăciunaș Alexandru care nu fuge din realitatea lui, lui îi
telefonează de la primărie și el și-a asumat să mă graiască, să mă anunțe, cu
chestiunea ca să merg la Dej (ce-aș vrea să fac progamându-mă ce să fac fără dor
și poate ca să-mi schimb viața? Cum să mă ghidez primo, încătro? Cu relație
bună, că vreu să ajung motivoțional-național?) Dar eu ca la un sos național, cu
schimbara de tastatura de gust artist, dar nepoliticos strig către cel care mă
strigă, către Sandu, Dumnezeu îmburde-l, în bine, îi strig, behăi!
- "Ce-i
mă?" Și el îmi spune că neapărat trebuie să ajung la APIA. Ești om roditor
înflorit ca un pom-Dom, pentru viitor scriitor cu verde-albastru, ca păstrăvul
super reper de cer în izvor ca lumina senină lină, din grădină cu fotosinteză, în
frunză, cu roiuri de albină, cu trântor și regină ieșiți din stupină,
voinicești ca-n povești-universal năucitoare românești, în sensul, cu sensul, în
tot domn demn Savaot, Dumnezeu-universul, demn, chip și asemănarea lui eu, cuvàntul,
Dumnezeu, Drept Dumnezeu, cu drept cum dreptul de a te naște, în culori de
pace, liturghie, în spice, provita de a fi ca Hristos pe golgota răstignit pe
lemn de cruce, pe cruce de doină dulce. Trebuia pe muchie de cuțit, Chivără
Rosie și Mărul de lângă drum, din casă, tare frumoasă, ieșind fum, că nu
degeaba face umbră pământului din zori până la apusul soarelui.
- TREBUIA PE MUCHIE DE CUȚIT
- BEN TODICĂ, cu margine de mări
ceimari/negre/albastre. Ca Dan Puric ești al României profunde și mari, maistre,
bre, al limbii române eterne-străbune. Tu, ai rupt gura târgului ca floarea
soarelui, la Părăul marului, pe valea Osoiului, de pe Altarul Soarelui, în
evoluție extraordinară, mega laudatoris acti, de neam special și specială, cu
iubire pe verticală, pentru neam și țară. Ben, măr mândru, cu modru, sunt pe
dinafară: mare și roșu și frumos luminos, dar pe dinăuntru cap coadă sunt:
găunos și luminos. Azi, bonus am un plus Iisus de energie divin, cu plin de
senin, de omenie, bonsus, în inspirație, cu omenie și armonie-sinfonie, de
Românie, ciocârlie, că dacă-mi vine să fluier, apoi fluier preferată, în artă
melodie, în socio-umană și năzdrăvană mioritică ecuație cu melodie, melodie de
Românie. Luptăm pentru ce credem, că suntem prin iubire a ceea ce suntem prin
iubire îmbelșugați ca cei botezați și rwsponzalizați de fericire, nu-i așa, că
binele se adună ca-n rai să se pună cu bonus Iisus, plus de zile ca cele bune, frate
Ben, să se adune. Nu facem degeabă umbră pământului, în timpul și de a lungul
vieții, că suntem ca oameni, suntem de invidiat, în lumina învierii, cu un dor,
singur dor în România și nu-destul la marginea mării, Mesie al durerii, că
iubind sunt profund ca păstorul blând, cu soare și culoare-valoare de România
profundă și mare. Mâine, în Dej bag bățul, să hârăi cătelul/leipard, prin gard,
că sunt cum sunt vocal, cu valul pe val, sunt get beget ca cetățeanul de onoare
al Ciubăncuței-Clujului, cum zice scriitorul Radu Cosașu, redactor la revista
și Almanahul Cinema, cu revistă Cinema, cu redactor-șef Ecaterina Oproiu, unde
ca cinefil ori scenarist am făcut, performanță, că mă descurcam foarte bine, nota
bene și cum se cuvine, cu conștiință și cu știință. Nu cumva-s neândemânatic
fizic și pragmatic? Ori nu cumva lupt și epuizat fizic? Singurătatea Marelui
sunguratic, cel mai iubit dintre pământeni, Marin Preda al prietenului de
pretutindeni Ben Todică, din Iezer, Vaslui, are multe fețe în resfețe cu
ștințe, conștiințe de Mere pădurețe, cu esențe de noblețe, în parfum de Zambia,
cu un veac de singurătate alintată, în artă, frescă pitorească firească, bisericească,
românească. Tu, ești mai copt la minte, că ai drumul tot înainte la plăcinte și
la război înapoi ca racul înapoi, în povești cu autentic, cu fizic firesc,
mișcând lucrurile pitoresc ca să se adune binele românesc! Nu mă simt bine, umblu
rău, dar eu unul nu știu ce am, ca un bleg stau și dacă doctorul Rusu neurolog
e dus, în concediu, eu voi suferi până la sfârșitul lui iunie? Starea unui om
cu labele picioarelor amorțite, reci, sensibile nu e o stare plăcută, paralizate
cred (am vorbit cu Marius, să mă ducă la urgență la clujeana, până una alta, că-i
imposibil de tŕăit, cum insuportabi mă aflu. Marius mi-o zis -"Mâine vin
acasă, că nu lucru și mâine te aduc, la urgență". OARE CE AM, BEN?
- E DIABETUL care iti raceste labele picioarelor. Taie
dulcele si incearca sa te fortezi sa mergi pe jos cel putin jumate de ora de
doua ori pe zi. Dimineata si seara. Mancare calugareasca, bors de fasole cu
verdeturi ca patrunjel si telina. Asta e ce imi trece prin cap insa tre sa vezi
doctorul. Dormi opt ore si fara calculator sau mobil telefon in camera. Lasa-le
in bucătărie. Ca ele te distrug. Organizarea uitarii in jurul scriitorilor,
PR-F& BT.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu