„Dragoste
și apă caldă”
Grid
Modorcea, Dr. în arte
02
Martie 2025
Nu știu dacă cei de la postul „Cinemaraton” și-au
propus mai mult decât să difuzeze filme românești după criteriul „In Memoriam”
sau „Aniversare”, dar pentru mine înseamnă o revedere a filmelor despre care am
scris, dar sunt și cazuri când văd pentru prima oară un film și schimb
ierarhiile.
Este cazul filmului „Dragoste și apă caldă” (1992) al
lui Dan Mironescu, un regizor modest, în sensul că nu a făcut valuri ca
Pintilie sau Daneliuc sau Mungiu, dar voi dovedi că este mai bun decât ei,
chiar dacă nu la nivel estetic, cel puțin la nivelul viziunii, al importanței.
Nici un regizor român nu s-a gândit să surprindă cum s-a manifestat viața de
după evenimentele din decembrie 1989.
Flmul lui Mironescu este un document al felului
autentic, decomplexat, cum au trăit acele zile ale lui decembrie 1989
personajele din film, un fel de personaj colectiv, format din fetele și femeile
care lucrează la o fabrică, fabrica de chibrituri! Care nu le dă bătaie de cap,
bătaie le dau băieții sau taximetriștii, care le așteaptă la poartă, la ora
ieșirii din schimb. În primul rând filmul prezintă cum ele descoperă viața
sexuală. Cum un adolescent dorește să cunoască plăcerile dragostei, ale sexului,
chiar dacă ele seamănă cu un viol.
Este povestea acestui personaj colectiv, din care se
desprinde povestea tinerei Angela. Angela (Liliana Pană) și Dorina (Magda
Catone), muncitoare la Fabrica de chibrituri, locuiesc la cămin și visează la
căsătorie și la soți care să le ofere un trai decent. Dar iluziile li se
spulberă când bărbații întâlniți își dovedesc lipsa de caracter: Titi (Mihai
Bica, excelent), tânărul de care este îndrăgostită Angela, e un vânzător
ambulant, dar și proxenet. El are relații intime, dese, cu Dorina. După Dorina
tânjește și un ajutor de-al lui, un puști, care îl tot roagă să debuteze și el
în această problemă delicată a dragostei!
Titi amână însă contactul lui cu Dorina, fiindcă se va căsători cu ea.
Dar între timp, el a pus ochii și pe Angela, care i se dăruiește lesne. După ce
el o trădează, și se căsătorește cu Dorina, Angela îl ocolește. Dar nu o
ocolește el. Într-un moment când ea face un duș, fericită fiind că a venit apa
caldă, el o posedă autoritar, apoi îl cheamă pe puși, pe ucenicul lui, pe care
îl ajută să transforme dragostea într-un viol. Până la acest moment final,
vedem cum după Angela umblă insistent și un taximetrist, Emil (Florin
Zamfirescu), fost inginer, care are acum o firmă de tricotaje, dar poanta este
că el nu vrea să o folosească decât să-i vândă flanele la lucrătoare. Mai apare
și Radu (Petrică Nicolae), un emigrant din Australia, care îi face pașaport și
vrea să o ia cu el.
Actorii joacă fără cusur, și chiar cei consacrați, ca
Magda Catone, Florin Zamfirescu și Petrică Nicolae, fac rolul vieții lor, dar
surpriza acestui film este actrița Liliana
Pană, consacrată în teatru, protagonistă în zeci de spectacole (le-am
văzut pe cele semnate de Cătălina Buzoianu la Teatrul Mic), dar virgină ca
actriță de film. Se poate spune că rolul Angela este debutul ei într-un rol
principal. Surpriza este faptul că joacă dezinhibat, cu maturitate, cu un
control asupra mijloacelor de expresie, în special faciale. E o prezență nouă,
plină de prospețime, care nu intră în zona saturației, a actorilor rodați, care
păcătuiesc prin faptul că se joacă pe ei înșiși, indiferent de rol.
Valoarea unui regizor se cunoaște și după actorii noi
pe care îi descoperă. Filmele românești sunt saturate de aceiași actori.
Regizorii nu mai descoperă nimic, iau totul de-a gata, ei se bazează pe actori
consacrați. Cazul lui Șerban Marinescu este flagrant. El se folosește de
aceiași actori consacrați, care joacă șablonard, precum Ștefan Iordache. Nu e
departe nici Pintilie, care dovedește o superficialitate de neacceptat. La
acest capitol, e repetent într-o producție ca „Prea târziu”, unde vezi în mină
actori fardați, să nu li se păteze fața (Cecilia Bârbora)! În toate filmele
românești de actualitate îi întâlnești pe aceiași Mircea Albulescu, Dorel
Vișan, Maia Morgenstern, Gheorghe Dinică, Dem Rădulescu, Toma Caragiu, Ion
Besoiu, Sebastian Papaiani, Emil Hossu, Octaviasn Cotescu, Jean Constantin,
Răzvan Vasilescu și încă, având aceleași ticuri, nu sunt actori de film, sunt
actori de teatru sau de revistă. Ștefan Iordache e același în toate rolurile.
Se joacă pe sine, nu personajele. Nu mai vorbesc de ciubucari, de actori second
hand, nelipsiții Spahiu și Nicodim, care sunt ca o tinichea rău zornăitoare de
coada cinematografiei, un abuz care omoară orice idee.
Iată că în filmul lui Dan Mironescu avem plăcerea să
descoperim un star, această actriță formidabilă. Dar și pe Mihai Bica, tot o
noutate. Mungiu, Puiu & Co. nu au descoperit așa ceva, iar filmele lor nu
au importanța pe care o are filmul lui Mironescu. Nu-i văzusem în perioada
comunistă decât filmul polițist pentru copii „Jachete galbene” (1979) și „Martori dispăruți”, un episod din
serialul cu „Mărgelatu”, realizat în co-regie cu un cascador (!), așa cum în co-regie
cu un regizor mediocru a mai semnat un film pentru copii. Valoarea acestor
filme este mediocră, fără pretenții, cum este tot serialul cu „Mărgelatu”, o
producție deliberat comercială, care are mai mulți regizori și episoadele
seamănă între ele, fiindcă sunt în joc și aceiași scenariști plagiatori.
Sunt filme după calapod, după criteriile epocii,
probabil din nevoia de debut a regizorului. Dar „Dragoste și apă caldă” este cu
totul altceva. Ne demonstrează maturitatea unui regizor, o voce insolită în
peisajul filmului românesc de actualitate. Ce este absolut nou în acest film?
Faptul că promiscuitatea și viața la negru (toată lumea face bișniță) se petrec
într-o stare de extaz. Există o bucurie nebună a oamenilor în tot ce fac, să
fure, să facă un comerț stradal cu alimente, cu flanele, rochii și pantofi.
Chiar și când este folosită de Radu să-i păzească dulăul, Angela e veselă. Ea e
pusă în stradă să aibă grijă de câinele lui cât timp el face o afacere.
Genială mi se pare ideea, aplicată de la început până
la final, să vezi că toată lumea e veselă, râde în prostie. Așa este și o
secvență de plăcere, în care apare prietenul meu cel mai bun, minunatul
scriitor Puși Dinulescu, în rolul unui patron de cafenea, când îl miluiește,
într-o stare de veselie, pe un țigănuș care îi cere un ban. Toată lumea cântă,
râde și dansează în această stare de fapt a libertății. Pe chipul Angelei nu
există decât zâmbet, o largă seninătate, ea este mereu dispusă să ajute și să caute
iubirea. Sigur, prietena ei cea mai bună, și mai experimentată în ale dragostei
cu apă caldă, Dorina, trăiește cu Titi, vânzătorul ambulant, un mascul bine,
care o satisface constant. Dar el înțelege și dorința Angelei, și o satisface
și pe ea. Căminul de fete pare un fel de bordel pentru el. Are de unde să
aleagă.
Cu totul insolit, deși fapt curent în realitate, este
cazul adolescentului, ajutorul lui Titi, care îl roagă mereu să-i mijlocească
și lui contactul cu o femeie. Dar nu o face cu iubita lui, fiindcă se gândește
că-i va deveni soție, și nu poate să-și pună de pe acum singur coarne, de
aceea, soluția este Angela, pe care, după ce se va căsători, o va descoperi în
baie și, cum am spus, săvârșește actul sexual prin violență. E scena care
încununează ideea din titlul, care combină dragostea cu apa caldă.
Și ultima secvență a filmului este formidabilă. O
vedem pe Angela pe stradă, mergând pe un trotuar și mâncând o înghețată la
cornet. Dar figura ei nu mai este senină. Stop-cadrul final are loc pe imaginea
schimbată, maturizată a Angelei. E prima oară când o vedem întunecată. Însă
inocența nu-i lipsește, căci linge o înghețată.
Această temă, a descoperirii dragostei, redusă la sex,
este tema multor filme americane. Există o producție masivă cu filme dedicate
adolescenților. Și citez doar două capodopere, „Risky Business” (1983), cu Tom
Cruise, film considerat un clasic al Generației X și o promovare în cariera sa
de actor, și „The Edge of Seventeen” (2016), cu formidabila Hailee Steinfeld,
într-un rol nonconformist, care arde în căutarea unui iubit.
Descoperirea dragostei este descoperirea libertății. O
deșteptare, ca în Deșteptarea primăverii de Frank Wedekind. Extazul cu care personajele descoperă
libertatea și trăiesc viața lor promiscuă, este formidabil. Aici nimic nu se
termină, nu este nici un fel de fatal „Terminus Paradis”, aici toate
personajele speră, fiindcă totul începe, au șansa unui viitor necunoscut. Cum
este și descoperirea de a avea un pașaport, de a pleca în lume. Filmul lui
Mironescu reflectă pepiniera celor 5, 5 milioane de români care sunt tot
pământul (cifră anunțată chiar de guvernul României).
Viața de mahala, în groapă, o mahala între blocuri, cu
zone desfundate, în lucru, în construcție, cu multe gunoaie și praf (ne
imaginăm ce s-ar întâmpla pe o ploaie), se petrece cu mult entuziasm. Înseși
nunțile, ce au loc la o Stare civilă într-o zonă desfundată, sunt niște dispute
în delir. Nimic ceremonial, fiindcă în această lume, Dumnezeu și crucea nu
există. Tot ce trăiesc personajele exprimă o latură vitală, o vitalitate
proprie tinereții și mai ales a celor care vor să cucerească lumea, să descopere
ceea ce în regimul trecut era o iluzie chioară. Însă minunat este faptul că
aici nu se face politică de nici un fel, aici există numai viață. Ce mai, o
lume frumoasă, dar plină de non-sens, fără ideal, adică o lume fericită!
Dan Mironescu are calitatea de a privi lumea normal,
nu are nimic ostentativ, exagerat, el constată că așa s-au petrecut lucrurile
după decembrie 1989. Face un document al vieții, redusă în esență la viață
erotică. Da, este un film exclusiv erotic, fiindcă se ocupă de viața tinerilor.
Totul e făcut cu multă măsură și știință a detaliilor. O echipă de
profesioniști formidabilă. Imaginea lui Petre Petrescu și montajul semnat de
Maria Neagu sunt de nota zece. Nici un regizor din noua generație nu se ridică
la o asemenea știință a obiectelor, a detaliilor.
Filmul românesc a avut numai de pierdut dacă nu i-a
dat șansa lui Dan Mironescu să mai facă cel puțin un film, să continue ce a
început, să ne arate ce poate. Totul a rămas în suspans. E sigurul lucru trist
din această poveste de dragoste și apă caldă.
Aranjament grafic – I.M
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu