Grigore Stamate - România la răscruce de drumuri și interese

 

România la răscruce de drumuri și interese

General-locotenent (r) Dr. Grigore Stamate, Membru al Fundației Europene Titulescu

02 Martie 2025

 

Lumea pământeană a ajuns deja la răscruce și, de la cel mai înalt nivel de reprezentare, încep să se reconsidere parametrii, să se schimbe prioritățile și să se reorienteaze perspectiva.  Sau, cel puțin, asta vrem noi să credem că se încearcă, dacă nu cumva dincolo de cortina ocultei nu ni se rezervă și altceva. Dar, să dăm credit dreptei speranțe și să acceptăm că, de-acum înainte, societatea umană va fi altfel rânduită, iar centrilor de mare putere și, cu deosebire, sferelor de influență li se va conferi o cu totul altă poziție și, de ce nu, o altfel de strategie. Din mai toate punctele de vedere; dar, în primul rând, din cel economic și politico-militar.

 

Secătuită de resusele exploatate fără niciun discernământ, poluată de exploziile clasice ale recentelor confruntări belice, ca și de experimentele nucleare necontrolate, cu o ideologie de apanaj global desuetă, cu deviații morale de neadmis, omenirea trebuie să se hotărască pe care dintre căile  propuse de către experți cu opinii în divergență, trebuie să-și continue existența. Și, asta, cât mai grabnic, înainte ca natura, atât de grav lezată de intempestivele și nesocotitele intervenții, să-și impună dreptul la conservare. Iar divinitatea, atacată până și în substanța sfintei credințe să intervină în vreun fel.

 

Da, mai avem puțin până să ajungem la marginea prăpastiei, peste care niciunul dintre cei care se află în vârful piramidei nu s-a preocupat să arunce vreo punte.

 

Goana după înavuțirea cu orice preț, disprețul față de valorile fundamentale și promovarea unor percepte de o imoralitate dusă la extrem s-a exacerbat cu o intensitate nemaiîntâlnită, în timp ce degringolada plutește în aerul infectat de contradicții și confruntări dintre cele mai diverse.  Iar, statele lumii se perpelesc într-un echilibru precar, marcat de infuziile unui război rece și nu mai știu care dintre potențialele alianțe le-ar mai conferi stabilitate și bunăstare.

 

Cât despre România, dezorientată, inclusiv în planul afirmării interne, cu niște conducători de o condamnabilă prestație, într-o democrație declamativă, lipsită de resorturi raționale și fără acoperire în practica socială, slabe speranțe să-și afle prea curând firul curgerii normale. De urmare, țara noastră, acest lamentabil avanpost militar simbolic, a ajuns la anaghie și, acum, la încrucișare de drumuri, orbecăie încă. Nu se întrevede nimic exact, iar cei îndrituiți să distingă între bine și rău, se amăgesc cu himerele induse de acei străini și alogeni, care ne-au receptat foarte bine slăbiciunile.

 

O stare, pe cât de hilară, pe atât de contrariată, una în care democrația românească doar se presupune, iar libertatea alegerilor se proclamă palid, fără de nicio aderență socială, încât astăzi nimic, chiar nimic nu mai este de siguranță. Iar, peste straturile superioare ale statului s-a așternut o liniște de rău agur și nimeni nu este să în măsură să ne lămurească, în vreun fel, ce se întâmplă cu viitoarea campanie prezidențială și, de ce, toate acele promisiuni electorale au fost aruncate la coș. În adaos, cum de România noastră, cea bogată și frumoasă, nu mai are decât o firvă industrie, agricultura crapă într-un teren sterp, țara s-a înglodat în datorii ce exced până și posibilitățile viitorimii, iar mândria de neam a fost pusă, cu atâta nerușinare, la mezat.

 

Cine se face vinovat de o asemenea situație fără de precdent și ce măsuri s-au luat împotriva celor care au pauperizat o parte însemnată a poporului?! Iar, acum, prin mașinațiuni de tot fel, vor să ne îndepărteze de un trecut istoric atât de glorios, de tradiția noastră culturală și de dreapta credință, aservindu-ne facil unor interese din care poporul român nu are niciun fel de avantaj. Pentru că odată cu slăbiciunile educației naționale, cu eliminarea istoriei și geografiei din școli, cu defăimarea limbii și a însemnelor naționale, denigrarea geniilor și a personalităților de valoare, se pierde tot ceea ce dă consistență unui neam puternic și unei țări, care a rezistat secole în fața tuturor furtunilor, aici, la intersecție de drumuri și de mari interese.

 

Recent, am ascultat un distins analist care, la un post de televiziune, ne atrăgea atenția că România este în pericol de dezmembrare și că implicarea noastră într-un război care nu este al nostru ar putea avea urmări dintre cele mai cumplite. Nu știu dacă este chiar așa, dar cei în drept trebuie să ia în considerarea tot ceea ce ar reprezenta pericol pentru suveranitatea, independența și integritatea teritorială a patriei. Chiar dacă această nobilă noțiune de „patrie” unora (în niciun caz majorității) le repugnă și, în mintea lor bântuită de manipulările de tot fel, nu vor să mai vadă și dincolo de aparențe. Iar, în întunecimea gândirii lor, achiesează nonșalant când este vorba de denigrarea diferitelor categorii sociale, între care armata, organele de ordine și siguranță națională, clerul sunt așezate pe locuri nedemne, exagerându-se cazurile izolate.

 

Da, și eu cred că protipendada noastră n-a receptat așa cum se cuvine mesajul pe care  unul dintre puternicii lumii, vicepreședintele american J.D.Vance ni l-a adresat de la Conferinței de Securitate de la München, cu doar câteva zile în urmă, și plusează în obediența față de niște actori dezavuați pe scena propriului teatru european. Și, poate că, până la un punct este de înțeles, din moment ce în structurile de autoritate supremă ale statului au fost propulsați indivizi fără o temeinică educație și cultură, lipsiți de cel mai elementar spirit național, de dragoste față de țară și popor. Oameni fără scrupule, când este vorba de propriile interese, recrutați din rândul unor fiefuri de o moralitate, onoare și demnitate extrem de îndoielnice. Ori, cu o asemenea avangardă, dacă se persistă în menținere, de la acea răscruce la care a ajuns omenirea, nouă nu ne este rezervată decât o potecuță înspre înainte, adică înspre înspăimântătoarea prăpastie. Deocamdată, căci noi încă sperăm ca Bunul Dumnezeu să ne lumineze calea și să ne pună la dispoziție niște conducători drepți și cinstiți, cu minte deschisă, iubitori de Țară și popor, care să ne direcționeze așa cum se cuvine, înainte de a ne arunca alții în hău.

 

Doamne, ocrotește-i pe români!