Sirenadă
de foaie verde
~*~
Măi
foaie verde sămulastră, măi foaie verde foi ca vița
Ia
uită-te la ei, miticii jefuitori de Dâmbovița
Păpuși
de cârpă sforărite de interese paralele
Cu
doleanțele mulțimii greu încercate de sub ele!
Nesinchisindu-se,
se pare, de vânzoleala ce recent
În
Licuricia aduse la cârmă un nou prezident
Păstrară
foaia cu parcursul cel povestit ca un mit antic
Uitând
că pro-european era ieri pro-eur-atlantic
Și-o
țin pe ruta care duce spre un pustiu Altundeva
În
care lumea-i ca un laptop ce-i musai a se reseta
Convinși
fiind că interlopii și alte lifte cotizante
La
conturile lor ar fi pe continent puteri garante –
Copii
tembeli ai Inculturii prinși în oculte furtișaguri
N-au
altcumva decât să calce peste cutume, legi și praguri…
Fir-ar
de pocinog brașoava cu lucrul lor bine făcut!
Trimit
de-aici profitu-afară și-l returnează ca-mprumut
Și
nu oricum, ci cu dobândă de speriat, falimentară
Cum
poți să-i crezi, măi foaie verde, c-o fac din dragoste de țară?
E-adevărat
că PIB-ul crește ca în poveste Făt Frumos
Dar
din Ciolanul Emblematic ție-ți rămân bucăți de os;
S-o
fi-mpărțind el, PIB-ul ăsta, pe capăt de locuitor
Dar
nu știu cum se face, frate, că intră tot în gușa lor...
Ah,
bună vacă-i țara asta cu-argați pentru-ngrijit și muls!
Ca
să oprim babilonia era nevoie de-un impuls
Și
a venit impulsu-acela, hăt, de dincolo de Ocean
Pe-o
grindină căzând din ceruri în stil hard rock american
Când
un haiduc venit din codrul unui mandat anterior
Purcese
a jongla cu norii la Casa Albă în pridvor…
Miticii
de pe Dâmbovița, mari jucători la cacialma
Se
speriară, dar nu tare, gândind că merge și așa
Și
își văzură mai departe de treburile lor spurcate
C-aici
la noi erau alegeri pe care le voiau trucate
Doar
că mulțimea, dumirită de mersul șustei pe TikTok
Plusă
cu-n as scos din manșetă și luă potul pus în joc
De-ncremeniră
ciorditorii ce, nevenindu-le să creadă
Și
amintindu-și de Crăciunul cu sângeroasa intifadă
Cerură-ndată
ajutorul instanțelor licuricești
Și,
sfătuiți să bage poanta cu ingerințele rusești
Blocară
calea spre ieșire cu o echipă de jurați
Din
fauna postdecembristă, în cacialma inițiați
Și-l
puseră să strângă potul, sfidând chiar litera de lege
Pe
Păpușoiul fantomatic ce se visează încă rege
Dosindu-l
în reanimare cu pot cu tot, în mod perfid
Împachetând
pot-adevărul în interesul de partid
Care
partid, în cârdășie, se recunoaște de suspus
Unei
noi ordini... anormale, decât morala mai presus...
Și
astfel anulară votul - ah, tristă țară, rea morală
Unde-i
normal să vezi Dulapul Suprem pus pe căpătuială
Cum
își exhibă Scândurica prin lumea largă, primitoare
Ținând
ascunsă cheltuiala cu prietenia-ntre popoare
Timonier
ce-i spuse țării, stându-i la cârmă: Eșuato
Eu
n-o să mă despart de tine decât când m-or numi la NATO!
Și
cum nu prinse nicio slujbă ce să-l absolve de păcate
Rămase-n
jilț pân' la alegeri – când or să fie repetate!
Zău,
parcă văd ce va să fie, măi foaie verde de pe câmp
Când
de dincolo de Atlantic se va uita încoace Trump
Și
va să facă-un semn cu mâna spre lista de la USAID
(Acel
pomelnic al plierii cu interesul de partid
La
interesele mai nașpa țintind spre lumea resetată)
Dând
de-nțeles că nu-i de joacă, cerând discret nota de plată...
Ehei,
va fi o mare zarvă pe tot cuprinsul Europii
Iar
continentul în derivă va pierde lupta cu ciclopii
Că
prins în mijlocul vâltorii și-mpins de Putin, Trump si Xi
Stabilitatea-i
de-altădată nu cred c-o va mai regăsi!
Noul
curent global-trifazic ce scaldă astăzi continentul
E
de nestăvilit, Europa nu va putea opri curentul
Și
ori își va urma deriva și se va pierde în vâltori
Ori
își va domoli pornirea pe-mbârligatele cărări...
Cât
despre-acest nostalgic spațiu, măi frate frunză încă verde
Împrospătează-ți
clorofila – rămâi pe ram, că n-ai ce pierde
Și
pune-ți păsările toate să cânte-alăturea de noi:
Alegerile-au
fost blocate! Cumva dând timpul înapoi
Cu
forțele împrospătate, le reluăm în Turul Doi !
~*~
MARIAN ILIE
Nu mi-a parvenit excelenta revistă dâmbovițeană Litere pe
luna septembrie 2025. Mi-a parvenit însă coperta acestui număr - atașată - pe
care o consider mai consistentă decât o întreagă colecție de reviste literare.
Conține poemul protestatar Cârmacii, publicat de Alexandru Vlahuță
în urmă cu... hăăăt... 144 de ani.
Citești poemul și doar particularitățile limbii te
conving ca nu e scris în aceste zile. Citești și nu-ți poți alunga gândul
de la îndărătnicia românilor de a nu învăța lecțiile esențiale ale istoriei
lor. Dacă nu ești victimă a fenomenului indoctrinării ce bântuie întreaga
planetă, poate că realizezi că îndărătnicia asta merge până acolo încat hulim
otova chiar și episodul acela în care mai luam la răsfoit și recapitulam acele
pagini de istorie demne de reținut.
Cine mi-a trimis coperta de revista, sunt convins, a
facut-o luând în considerare si recenta apriție a noului meu volum de
pamflete Sirenade de inimă albastră, a cărui lansare este
planificata pentru săptămâna viitoare. Atașez una din piesele sale
de rezistență.
I-am semnalat apariția de pe când se afla în
tipografie si va invitam la un schimb de opinii privind poezia socială/
patriotică. Cum ma așteptam, am primit replici puține și neconsistente - dovada
că ne temem sa abordăm acreastă tematică, fie și la modul teoretic. Oare tema
în sine ne sperie, sau altceva?
E adevărat, poezia sociala este ca un drum
batatorit, pe care te poti evidenția doar daca ai căruța mai arătoasă sau caii
mai abrași. Dacă e să ne referim la poezia din ziua de azi, eu o aseamăn unui
raliu și merg cu gândul la Campionatul Mondial de Raliuri (World Rally
Championship - WRC), cu o serie de 13 curse de cate trei zile, derulate pe
suprafețe diferite, de la pietriș și asfalt pană la zăpadă și gheață. Să
tot scrii poezie, dragă confrate...! MARIAN ILIE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu