DEZNĂDEJDE
~*~
Întâi
sunt cainii care plâng
în
piaţa goală şi murdară,
când
şchiopătând se-ascund, se frâng
borfaşilor
hingheri de-afară.
Apoi
sunt frică. Frică, iar.
Şi-n
zori.
Şi
în amurg.
Şi-n
noapte.
Şi
frica de-a fugi.
Şi
sta.
Şi
frica de-a trăi.
Şi
moarte.
Apoi
nu sunt. E un copil
ce
strigă “Mama!” pe afară,
dar
mama-i plânsă-n mahala,
iar
tata bea şi bea de-aseară.
Şi
nefiind, eu tare-aş vrea
să
fiu măslin în mâna lui,
sau
poate-un os, când cineva
l-azvârle-n
silă câinelui.
~*~
FLORICA
BAŢU ICHIM
Foto: Nicolae Grigorescu - Doi betivi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu