Veronica Balaj - ...o replică admirativă pentru un poem despre mamă,

 

Azi am o replică admirativă pentru un poem despre mamă, și care- mi-,a plăcut foarte mult! Semnat de Virgil Diaconu.

 

Poemul meu se numește,

ÎNGERUL NU-I. MAI DĂ MAMEI BINEȚE

 

 

~*~

 

Mama, cu privire alunecândă

în adăncuri de fântână,

crede, (poate),

că lacrimile îngerului

i s-au prelins

în interior, de dor....

Mama a avut parte

de un înger bătrân,

bolnăvicios

și băutor de lapte.

De aceea,

singură îl purta în spate

și-l învăța să scrie,

despre arome,

lapte și,

vise nejucate....

Dar, cuvintele ei

se surpau în pământ

uneori, in rochie de voal,

îi cânta la pian

și dansa in ciorapi de mătase,

Ingere, de ce te miri

și ești tras la față?

(ii spunea),

pari speriat și flămând,

ia o plăcintă cu mere

și lasă-mă să cânt,

slujește-mi această plăcere,!

Îngerul plânge definitiv,

ciorapii mamei se deșiră,

se preling....

Îngere, îți este frig?

Ingere, îmi umbrești privirea...

Îngerul se întristează ușor.

de la aripi,

până la zbor....

Adâncul fântânii incepe să-nghețe

îngere,

nu-i mai dai mamei binețe?

Salveaz-o dintr-o plecare-surpare

și fă-i un dar

legat în nouă buchete de alabastru

și nouă tăceri

altfel,

cine te-o mai purta pe umeri?

 

~*~

Veronica Balaj