IOAN MICLĂU_GEPIANU - PE DRUMUL CĂTRE DUMNEZEU

 

IOAN MICLĂU_GEPIANU: PE DRUMUL CĂTRE DUMNEZEU

 

Motto:

” Cine e mai mândră decât tine între toate țările

semănate de Domnul pe pământ? Deșteaptă-te…,e vremea

să ieși din amorțire, seminție de domnitorilor lumii!

Alecu Russo – Cântarea României

 

 

PE DRUMUL CĂTRE DUMNEZEU

 

Pe drumul către Dumnezeu,

Un pelerin pornii și eu!

Eu mi-am ales prin oameni drum…!

”O, Doamne, ce inime de scrum ”.

 

Și-atunci mi-am zis c-ar fi mai bine,

Pornirea s-o încep cu mine, cu iubire,

Căci tot de la gâlcevile satanei,

Nu-i drum ce-ar da un spirit dramei,

 

Aceste-i drame omenești,

Purtate azi pe scena planetei pământești!

Și-ndată ce-am inspirat scânteile iubirii,

Mi s-a deschis din mine legea întregirii;

 

E legea sfintelor iubiri, e Dumnezeu,

Spre care, pelerin pornii și eu!

Și alegându-mi prin omenire drum,

S-a luminat cărarea, iubirea fiind drumul cel bun!

 

ASCULTĂ-ȚI INIMA

 

Științele vorbesc de depărtări,

De infinite spații virginale,

Legând cu gândul punte de cărări,

Cercând s veșniciei cale.

 

E timpul râu pierdut

Într-un haotic spațiu?

Ori noi suntem oriunde început

De timp și loc în veșnic naufragiu?

 

De viața eu mi-o fac

Segment de măsurare,

Crestez ani după plac,

Pe-a timpului cărare,

 

Apoi, cobor în mine:

Adânc de diamante,

Ne-ânceput depozit de-aurifere mine,

Iubiri în zăcăminnte și intuiri savante!

 

Și fiece ființă

E de iubiri izvor,

Zi-i vorbă cu credință,

Va scoate un fior!

 

Zi-i frate și vei fi sfințit

De Dumnezeu din pieptul său.

”De ce te vaieți de sfârșit,

Când infinitul e darul tău primit”.

 

- Oh! Sfântă omenire,

Ascultă-ți inima din tine,

Acolo dragostea-i Dumnezeire,

Biserici ce-s de îngeri pline!

 

RAZĂ DIVINĂ

 

Ce uscat mi-ar pare mie,

C-ar fi lutul ce mă poartă

De n-ar fi legată-n suflet,

Cu o rază biata-mi soartă!

 

Astă rază mă tot roade

Și mă-ntreb de unde vine!

Într-o zi m-am pus să cuget,

Cu tot simțul ce mă ține.

 

Dar tot simt cum raza-mi pune,

Drag de viață, bucurie,

Muncesc zravăn, am ce-mi trebe,

Dar tot versul mă îmbie!

 

Și jucându-mă cu versul,

Unii chiar îmi zic poet,

Deși poate viitorul

Să-mi aducă vreun regret!

 

S-au tot spus de multe veacuri,

Lucrurile ce le știm,

Dar din zona neștiinței

Tot nu-i chip ca să ieșim.

 

Dulce-i liniștea și pacea,

Dar războaie plănuim;

Ah, aci e despărțirea,

Ce cu greu o dibuim!

 

Raza duce sus la Ceruri,

Trupul în țărâna moartă,

Sufletul pe firul razei,

Bate la cereasca poartă.

 

Creatorul ne deschide,

Cu iubire ne inspiră,

Iar pe razele luminii,

Alte suflete respiră!

 

Căci în EL stau prinse toate,

Cum să prinzi a SA mărime,

Când scurtimea vieții noastre,

Nu-i a SA nemărginire.

 

Isus FIUL numai știe,

Slava-n care șade Tatăl,

Căci sunt una întru Duhul,

Noi doar, Duh din Prea Înaltul!

 

~*~

IOAN MICLAU