cătălin afrăsinei - poem medieval extra mundum

 

poem medieval extra mundum

elisabetei

 

 

~*~

visasem un poem medieval în limba slavonă
cu bărbați adevărați și femei adevărate
trăiam extra mundum
și din lume nu mai auzeam nimic bun
universul se curbase
devenise aproape oblic
până când se va îndrepta cu dragostea ta
mă trecuse un fel de spaimă a sfârșitului
de eră și civilizație în primejdie
asteptând să te cresc
să devii femeie adevărată
printre humanoizi
nu aveam date moleculare
când se va întâmpla aceasta și cum
atât știam vei deprinde
și înțelege semnificația sacrului foarte curând
prin dimensiunea vibratorie a pământului receptasem
un fel de semnale luminoase electromagnetice
exact în ultima zi de octombrie a acelui timp
când lenin și gorki și kazatsakis
părăseau mulțimile din piața roșie impresionați
mă reîntorsesem în spiritul evului mediu
și te chemasem să mă urmezi
între maimuță și humanoid
între fiara din om și gingășie
între părere și damnare
am ales geometria norilor pulsând peste suflete
în desfășurare în creștere în contemplare divină de cele sfinte
citisem poeții orașului bruxelles
din timpul celui de-al doilea război mondial
când era foamete
și soțiile poeților pășteau vitele
printre puținele locuri unde mai crestea iarba
pentru vacile soarelui coborând în orizontul întunecat
ai învățat să mulgi vaca în lumina
abia pâlpâind
de la sfârșitul lumii
nu te teme
ti-am spus
pentru humanoizi și nici pentru fiare
trăieste
părerea gingășia tandrețea sentimentul insuficient
exprimat până la capăt

 

~*~

cătălin afrăsinei