AnnaNoraRotaru - ÎN SATUL DE ODINIOARĂ...

 

ÎN SATUL DE ODINIOARĂ...

AnnaNoraRotaru

 

~*~

 

M-aduce vântul de departe, în satu-mi drag, al copilăriei,

Că vreau să-mi mai văd școala, biserica și casa părintească...

Oamenii să-i mai revăd, câți mai trăiesc și câți în gura gliei,

Sub talpa haină a Timpului trecut, sub greutatea panopliei,

Că, ar dori să se-ntoarcă la lumină, cu vecinii să vorbească,

Să-i-ntrebe de-au uitat cumva în vatr-aprinsă iască...

Privesc în juru-mi sterpele grădini, casele pustii, părăginite,

Cu grinzi putregăite, porți căzute, în iarbă lespezile sparte...

De bălării garduri ascunse, goale ferestre, oarbe și cătrănite,

La strâmbe uși belciuge, încuietori rupte, atârnate, ruginite...

Doar sufletele dușilor mai bântuie pe uliți, venite de departe,

Rămase agățate la granița dintre viața lor și moarte...

Ce trist e satucul, nu mai e bogat și plin de viață ca-nainte...

Pustiu, părăginit e astăzi, de simți c-aicia nu se mai trăiește...

Unde-s acei copii de altădată, așa cum eu îi port în minte,

Nepăsători de-aveau ce încălța, de-aveau de lux veșminte?

Doar voci, râsete se auzeau și-amintirea ochii-mi umezește

Că-s plecați cu toții-acum și lăcrima mă podidește...

Pe deal biserica o văd, unde cu toți cândva ne-am botezat,

Așteptând pe cei din urmă nemuriți, cu larg ușile deschise...

În clopotniță, doar cucuvele mai tânguie și culcuș a cutezat

Să fac-un ghionoi, a pustiu țipând în nucul de fulger retezat,

Parcă spunând, că nimeni n-a mai pășit aici de când murise

Un ultim om ce, visând la Viața de Apoi se sinucise...

Agale mă duc pașii spre cimitirul satului, s-aduc pios omagiu,

Celor ce s-au dus: părinți, copii de joacă, din vremuri neuitate...

Să le spun că-n urma lor, totul s-a prăpădit, ca după naufragiu,

În urmă-le rugini, ruine lăsând Timpul, ce bine știe, un ravagiu,

Să le istorisesc de toate și sa le spun că-n așa numita Eternitate,

Un colb stelar vom fi, pierduți în vidul din imensitate...

 

~*~

____________________________ NORA ___________________________

versuri din vol. 9 __ „ Dincolo de magia cuvintelor "__

foto : regretatul Lucian Opriceanu